De Zaharia

Ce au in comun Ronnie Van Zant, Machiya (Wagakki Band) si Angelina Jordan, in afara de muzica? Pe langa talnetul incredibil pe care il au (avut), ar fi faptul ca au urcat pe scena desculti. Au facut si lucrul asta avand fiecare motivele proprii. Oricare le-ar fi/fost motivele (cei mai multi spun ca felul in care simti totul poate fi amplificat, iar Angelina a oferit si o versiune pentru aceasta alegere), imi place faptul ca nu le-a pasat sau a contat prea putin cum poate afecta acest aspect imaginea lor.

Daca maine am merge cu totii la munca desculti, am putea fi catalogati drept nebuni (poate mai putin in Australia, inteleg ca poate sa fie destul de obisnuit sa nu porti incaltaminte acolo). Eu am fost catalogat drept satanist sau nebun, sarakie sau naiba mai site cum. Partea buna este ca cei care ma cunosc nu ma judeca dupa aparente si stiu ca nu dau doi bani pe imaginea mea. Partea si mai buna este ca nici macar nu-mi pasa de cei care nu ma cunosc. Imi cumpar haine doar daca imi plac mie, nu ma intereseaza parerea cuiva pe tema. Chiar daca imagine mea poate sa fie considerata demodata, invechita, desueta, nu ma intereseaza, nu imi pasa si nu conteaza.

Si da, am avut momente cand m-am plimbat descult prin oras, este oarecum ridicol sa fie firesc lucrul asta oriune in natura (la plaja, la munte sau la ,,iarba verde") dar ridiculizat in mediul urban. La tara in Oltenia umblam de regula desculti, era ceva perfect normal si firesc. Iar incaltamintea are ca principal rol protejarea talpilor/picioarelor si umblatul descult are si unele avantaje (echilibru, forta si in anumite cazuri reducerea inflamatiilor).

Au spus-o altii mult mai bine decat mine, conteaza cel mai multe cum te vezi si cum te intelegi tu si cei dragi tie, cu tine. Va place? Bine. Nu va place? La fel de bine.

Lipitorul camataru'

Io de mic am fost prost cand o fost vorba de imprumuturi. Mai bine spus, cam toti care au apelat la ajutorul meu (prieteni, amici si chiar necunoscuti), de regula, l-au si primit. Imprumut mi-am dat de regula pana si ultimul leu.

Dupa ce ne-am angajat si eu si jumatatea mai buna, am reusit sa punem ceva bani deoparte si sa deschidem si cate o mica afacere de caciula. Asa ca cererile de imprumut sau ajutor au crescut, mereu se gaseau prieteni si amici care doareau sa mearga in concediu, sa-si cumpere cate ceva prin casa, sa imprumute o masina de la mine samd. I-am ajutat de regula pe toti, jumatatea mai buna mi-a reprosat de multe ori lucrul acesta, ca am preferat sa raman eu fara bani, sa aman concediul sau sa conduc o troaca veche de masina, doar ca sa ii ajut pe altii. Si de fiecare data i-am raspus ca bine ca suntem noi cei care ofera ajutorul, nu cei care il solicita.

N-am avut niciodata probleme sa ma trec pe locul doi cand imi cerea un prieten ajutorul. Vrei 5 mii de euro? Storceam cardurile (la care uneori plateam si dobanda, fara sa spun nimic) si il ajutam, amanam ce aveam de cumparat sau apelam la randul meu la parinti ma imprumute. Vrei masina, ia masina mea mai buna si circul eu cu o tigaie veche, ca nu sufar, am condus si Tico si Dacia 1310, nu am probleme. Dar cand s-a pus problema sa imi trec familia pe locul 2, deja se schimbau lucrurile. Sa aiba nevoie jumatatea de bani sau masina buna, pai imi strangeam datornicii de sorici, sa scada pretentiile, sa-si respecte intelegereile si sa se achite de datorii la timp.

Asa ca am vechime la sportul asta, ceva mai bine de 20 de ani de ajutat si de imprumutat bani si bunuri (nu am luat in viata mea un leu dobanda, si la fel nici macar un le pentru folosirea bunurilor, da?), si din toate lucrurile astea, am invatat cate ceva in perioada asta de timp. Am invatat ca unii pretuiau mai mult ajutorul dat de mine decat prietenia mea.

Sa ne fie clar, ajutorul inseamna ca o te oferi sa faci ceva cu toata inima si fara sa astepti ceva in schimb. De regula inseamna bucurie, bucuria de a sti ca poti sa faci bine. Si de fiecare data cand poti sa ajuti si simti bucurie, sunt sanse maxime sa faci bine ceea ce faci. Doar ca, in momentul in care ajuti cu cele mai bune intentii iar cel ajutat vine cu pretentii, cu cerinte suplimentare sau cu nemultumiri, deja se poate ca ajutorul respectiv sa nu mai fie ce trebuie.

Nu am fost niciodata nemultumit de ajutorul primit (pentru ca, da, din fericire am fost si eu de multe ori ajutat), ajutorul l-am primit deschis sau l-am refuzat politicos, dar nu am emis vreodata pretentii legate de ajutor. Vrei bani imprumut? Atat pot sa iti ofer si pentru cutare perioada de timp. Accepti sau refuzi, este atat de simplu. Au fost cazuri in care mi s-a spus ca e prea putin, ca ,,la banii tai ai putea sa imi dai dublu si ca suma si ca perioada". Inca unul care imi tine socoteala, nu am nevoie de asa ceva, un calduros mars la cacat. Am si datornici de la care stiu ca nu o sa imi mai recuperez banii vreodata, din fericire sunt sume mici 100-500 de euro, dar macar stiu ca am scapat de niste jeguri. Dar am si prieteni pe care i-am ajutat cu sume destul de mari si inca mai ajut.

Am si acum prieteni care vin sa doarma la mine. O noapte sau cateva nopti, nu conteaza. Ma intreba de regula din timp, pot sa vin sa dorm la tine x nopti? Clar, cu mare placere. Din fericire nu am avut cazuri in care sa nu-i convina patul, camera sau orice altceva. Pentru ca aia nu mai este prietenie, este exploatare.

Am avut si multe cazuri in care am fost nasi de cununie. Niciodata nu am avut vreo pretentie, ne-am dus cu placere unde am putut sa ajutam si din toate astea am ramas cu doua prechi de fini grozavi, prieteni (pentru mine chestia cu nasi si fini suna extrem de aiurea) pentru care am facut si as mai face extrem de multe cand a fost si daca va mai fi cazul.

O chestie oarecum simpatica, mi-am format o echipa de meseriasi care in ultimii 12 ani cred ca au lucrat mai mult de jumatate din anii respectivi pentru mine. Si foarte multi cunoscuti imi ,,cereau imprumut" respectiva echipa ca sa rezolve diverse chestii prin casa sau ca sa-si construiasca o anumita parte din casa. In conditiile in care ii rupeam de la munca de la mine, ca sa pot sa ii trimit dintre ei, de regula primeam multumiri. Au fost si cazuri in care imi bateau obrazul, ca vor altceva, ca nu le convine si-s nemultumiti de echipa mea, ca gaseau oricand mai buni. Asa ca ii rechemam instant la munca la mine. Rezultatul? Eu eram bulangiu, pentru ca mi-am permis sa ii rechem la muca la mine, trebuia sa ii mai las la ei. LOL

Cu masinile am avut doar trei esecuri, primul - aveam la vreamea respectiva o Solenta si un Polo iar cel care imi cere ajutorul pentru minimum 4 zile spune ca nu ii convine Solenta, pentru ca are consum mai mare si nu prea este confortabila, asa ca avea pretentia si insista sa ii imprumut Polo. Bravo, Patratel, cat de prost sa fiu sa ii dau lui intaietate in defavoarea jumatatii? Asa ca Polo a ramas la jumatatea mai buna si eu am scapat de un presupus prieten. Cazul doi in care i-am dat unui prieten un Punto o perioada de saptamana. Am suferit eu si jumatatea doar cu un Sirion la dispozitie, dar macar ne gandeam ca ajutam. Dupa o jumatate de an, am avut eu nevoie pentru o zi de una dintre cele trei masini ale lui, oricare, nu faceam nazuri, iar el mi-a raspuns ca ,,masina si sotia nu se dau". Ok, am mai scapat de o lipitoare. Cazul trei cu un prieten care dupa ce s-a suparat ca nu ii vand o masina de-a mea, imi batea obrazul ca de ce nu ma gandesc la siguranta lui, de ce sa fie jumatatea mai buna cu Ford si el cu Sirion. Bravo din nou, alt Patratel care se compara cu jumatatea mea si venea cu pretentii, in loc sa se compare cu mine. Un istet care se facea ca uita ca eu am umblat doua luni chiar cu Sirionul de care isi batea el pula, doar ca sa ii stiu in siguranta si sa le pot pune la dispozite un Polo. Cand jumatatea a ramas fara Ford pentru o perioada de timp, mi-am recuperat Polo si am inteles ca si pentru omul ala conta doar cat se poate folosi de ajutorul meu, atat si nimic mai mult. Iar in chestiile astea nu pot sa-i invinovatesc pe cei care vor sa profite de astfel de situatii, ci strict pe mine, pentru ca am fost prost sa accept. Am mai spus ca ipocrizia este pacatul meu preferat, cand e vorba de prieteni? LOL

Pentru toti cei care au pretentii legate de ajutorul meu si nu sunt capabili ori sa-l accepte ori sa-l refuze, inteleg ca sunt doar un prost de pe urma caruia trebuie sa profite. Asa ca am inceput sa fiu putin mai selectiv. Nu mai ajut cu imprumuturi daca simt ca nu e bine ce fac. Am invatat sa spun si NU, nu imi este usor, dar ma baze pe o logica simpla, eu as face ce fac ei? Daca raspunsul e nu, atunci nu ii mai ajut. Nu as comenta ca nu imi convine suma sau termenul pentru imprumutul oferit, ori accept ori refuz politicos, nu comentez ca imi pace sau nu imi place cazarea pusa gratuit la dispozitie, accept sau refuz politicos.

De curand a venit un amic sa-mi ceara o mie de euro imprumut. Imi explica faptul ca are bilete pentru concediu prin Spania rezervate de 6 luni si nu are bani de cheltuiala, ca nu poate sa piarda biletele si nici sa mearga fara bani de buzunar. De fumat - baga omul 2 pachete/zi, de baut baga zilnic cel putin bere sau vin, plus ceva iphone 16 in dotare. Asa ca am fost si eu taran si i-am spus ca daca s-ar fi lasat de fumat sau de baut, eventual daca si-ar lasa telefonul la amanet, nu mi-ar fi cerut mie bani imprumut. La care omul, foarte ofensat ,,ce ba, eu iti fac tie program cum sa-ti traiesti viata?" - i-am raspuns ca-i fair enough, daca nu imi mai cere bani imprumut, nici eu nu mai cometez pe tema. Asa am mai scapat de inca o lipitoare.

Asa am invatat ca daca primul reflex nu mai este sa-l ajut pe cel care imi cere ajutorul, atunci acea persoana clar nu imi este prieten. Poate sa nu imi fie prieten pentru ca fac eu ceva gresit sau pentru ca face persoana ceva gresit, asta cred ca ar conta mai putin, dar la primul semn la care va simtiti exploatati intr-o relatie de prietenie, atunci este cazul sa va evaluati cat mai serios relatia respectiva.

Cand prietenii va devin povara sau cand prietenii au pretentii legate de prietenia voastra (imi place sa cred ca nu am conditionat vreodata o prietenie), atunci aceia nu mai sunt prieteni. Pot sa existe (si cred ca este chiar indicat) discutii contradictorii, pot sa fie si certuri (pe orice teme, fotbal, politica si ce o mai fi) dar niciodata conditionari sau pretentii legate de o prietienie. Am auzit ,,nu m-ai ajutat destul" sau ,,nu m-ai ajutat cum as fi vrut eu" - chestii la care nici nu m-am gandit vreodata ca as putea sa le spun unui prieten, asa ca, direct, in astfel de cazuri un ,,mars la cacat!" este solutia care se impune.

Inca mai am prieteni (cei drept, mai putini decat degetele de la ambele maini) carora le-as acorda oricand intaietate in fata mea (nu si in fata familiei mele), prieteni pe care i-as ajuta oricand cu mare placere. Prietenii aceia nu i-am simtit vreodata ca pe o povara, pentru prietenii aia am lasat orice deoparte in secunda numarul unu in care mi-au cerut ajutorul.

Floare-albastra! Floare-albastra!

Mereu am avut probleme in a retine nume proprii si denumiri. Daca la gramatica ma descurcam decent pentru o perioada de timp (pana cand uitam ce reprezinta gerunziu sau participiu - si atunci o luam de la capat cu reinvatatul regulilor gramaticale - am avut in clasele IV - VIII un profesor foarte strict), la partea de literatura eram catastrofal. Imi placea si inca imi mai place sa citesc, desi se intampla tot mai rar si nu mai pierd noptile ca mai demult, doar din dorinta de a reusi sa termin mai repede de citit cate o carte.

Partea cea mai delicata cu cititul este ca uit de mai multe ori (pana cand apuc sa termin o carte) numele personajelor. Ajung pe la jumatatea cartii si trebuie sa merg inapoi sa vad cine era Thomas sau Mary (personaje secundare care au fost mentionate pana la jumatatea cartii de sute de ori, da? doar ca atentia mea de caras auriu ii uita de fiecare data dupa cate 10 pagini). Localitati, vai de capul meu, trebuie sa merg la inceputul cartii ca sa redescopar faptul ca Brighton este orasul unde locuieste eroul principal. Catastrofa mi se pare putin spus.

Istorie si geografie am invatat obligat, tot pe motive de profesori exigenti, uitam locatiile in maximum o saptamana dupa ce le invatam. Dar retineam fara probleme cifre, daca spui Cuza eu ma gandesc la 1820 -1873, daca spui rascoala ma gandesc imediat la 1907. Nici cu partea de poezie nu m-am impacat prea bine, nu mi-au placut niciodata poeziile lui Eminescu. Poate putin Bacovia si mai tarziu Edgar Allan Poe, dar in rest mi s-au parut niste siroposenii de care trebuia sa stau departe.

In schimb mi-au placut matematicile. Toate. Algebra, aritmetica, analiza, geometrie (inclusiv geometria descriptiva) si trigonometrie. L-am avut profesor pe domnul Ion Adrian CINDREA, l-am indragit si admirat enorm, un profesor care a reusit sa ma ajute nespus pentru ca m-a trimis la olimpiade (cel mai bun rezultat fiind locul 2 pe tara in clasa a IIIV-a). Pot sa spun ca datorita lui am absolvit o facultate, pentru ca bazele mi le-a format dansul, iar dorinta de a ajunge la facultate tot de acolo a venit, pentru ca speram sa pot sa ajung sa ii seaman.

Cu geomentria eram ca pestele in apa, uneori deduceam teoreme doar din titlu (asta l-a impresionat si pe domnul CINDREA) si era o placere sa calculez si sa deduc arii si volume, cu trigonometria imi inchipuiam cercul trigonometric si formulele de baza pentru sin si cos si de acolo deduceam tot ce aveam nevoie. Mai tarziu, cu partea de integrale faceam tot posibulul sa gasesc mai multe solutii de rezolvare (vorba doamnei profesoare HERTAN, stia mereu ca ajung la rezultatul corect, dar modul de deducere era de cele mai multe ori suprinzator ori sinuos).

Asa ca am ajuns dupa treapta I la cel mai bun liceu de matematica fizica, nivel de top elevi, desi eram un chiulangiu cronic (clasa a VIII-a peste 138 de absente) si faceam eforturi minime cand era vorba de invatat. Aveam colegi doar copii de doctori, profesori, avocati si directori (din 43 de elevi din clasa - 41 absolventi de facultate, unul a decedat in timpul facultatii si unul a fugit din tara si nu am mai stiut nimic de el). Eu si cu inca vreo 5 eram din familii mai modeste, tin minte ca unora dintre colegi li s-a interzis de catre parinti sa vorbeasca cu noi. Privind inapoi, poate ca a fost oarecum corect, pentru ca eu fumam, consumam alcool (si nu ca junior, ci ma descurcam la avansati), eram intr-o gasca de batausi si mai alergam si dupa gacici (bonus, aveam si parul lung si ascultam satane, si da, a spus directorul liceului sa vin cu tata tuns la scoala).

Liceul a trecut ca un vis, am facut si desen tehnic si acolo eram iarasi in elementul meu, aveam un profesor tanar (cred ca 26-27 de ani), juca baschet cu noi, ne intelegea perfect si ne indruma legat de toate problemele noastre. Chiuleam strasnic si ma integrasem grozav in gasca, injuram mai rau decat birjarii, trageam betii nebune si ne bateam ca chiorii pana ajungeam acasa plini de sange.

Nu o sa uit faptul ca, prin clasa a XI-a, profesoara de romana m-a pus sa comentez Floare albastra. Ne pusese sa memoram poezia, sa facem comentarii si sa gasim simboluri si mesaje. Doar ca eu eram o jigodie si nici macar nu citisem minunea. Asa ca imi spuneam mereu in gand sa nu cumva sa scap un ,,Floare-albastra! Floare-albastra! Bate pula la fereastra!". Am ingaimat eu niste mizerii legate de suferinta si tristete (cu ce naiba sa asociez albastrul ala?), am luat un 6 chinuit si am inteles ca profesoara si-a dat seama ca habar nu aveam de poezie si ca sunt cu vaca la capitolul asta.

Si asta sunt eu, cu poezia sunt pe modelul ,,Bate pula la fereastra" sau ,,veniti acum, veniti cu noi, sa aberam pe pajistea cu boi". Cred ca ar putea sa ma tortureze cu deosebit succes daca m-ar obliga sa ascult poezii, sa urmaresc un musical sau sa ma oblige sa ascult U2 sau Def Leppard (diabetul ar fi nimic pe langa suferinta mea la astfel de siroposenii). Stiu, sunt defect, am probleme, pe partea de literatura trebuie sa ma tot intorc la inceputurile cartilor ca sa nu incurc personajele (dar macar aici o fac cu placere), pe partea de poezie sunt varza acra iar la partea cu pictura imi este de cele mai mute ori foarte greu sa pricep ce vrea ,,sa ne transmita autorul".

Simtul meu artistic este undeva ori profund defect ori imi lipseste in cea mai mare parte, pentru ca reusesc sa ma lipesc doar de o parte mica din tot ce inseamna arta sau act artistic. Daca as reusi sa ma lipesc de literatura, poezie si pictura cum ma lipesc de matematici, m-as bucura nespus, dar imi inteleg limitele si incerc sa lucrez cu ele la nivelul meu.

In pofida faptului ca sunt ca si un catel cand vine vorba de literatura (ne sclipesc ochii de inteligenta dar nu suntem capabili sa ne exprimam) tot imi mai face placere sa citesc (chiar daca trebuie unori sa citesc de mai multe ori acelasi lucru, ca sa fiu in stare sa il inteleg) si am un plan destul de ambitios pe tema daca voi reusi si voi apuca sa ies la pensie, iar faptul ca juniorul si-a comandat de curand si "Jurnal din vremuri de război" a lui Corneliu Coposu, nu poate decat sa ma bucure nespus si sa imi dea sperante ca o sa am si cu cine sa discut despre ce citim.

Probail ca eu inteleg din anumite poezii sau romane cam la fel de mult din cat ar putea sa inteleaga un poet dintr-o rezolvare a unei integrale triple sau a unei serii Fourier, dar asta nu inseamna ca trebuie sa bat cu pula la fereastra si macar am citit in cele din urma, fara sa regret, si Floare-albastra, floare-albastra.

Banci si credite 2

Citeam o postare si niste comentarii legate de imprumuturi si obligatiile care rezulta din imprumuturi. Autorul subliniaza faptul ca ipostaza cea mai multumitoare pentru el este cea in care nu depinde de nici un imprumut, cea in care isi poate baga linistit oricand picioarele in munca - daca asa are el chef sau daca nu ii convine ceva. Io-s ca foca cand vine vorba de aspectul asta, pentru ca fix asta am facut eu toata viata mea, cand nu mi-a mai convenit un job, am plecat fara sa ma uit inapoi.

In abordarea asta ajuta imens sa nu ai tinichele legate de coada (rate/imprumuturi) sau macar o rezerva pe care stii ca te poti baza linistit cateva luni. Asa ca, in ultimii 25 de ani, am avut grija sa nu ma mai inham la imprumuturi, cand toti colegii mei isi faceau imprumuturi pentru apartamente eu preferam sa investesc intr-o mica afacere cu PC-uri si ulterior in afacerea jumatatii mai bune. Iar aspectul asta mi-a permis sa imi schimb locul de munca de 5 ori in acesti 25 de ani.

Si de fiecare data cand am plecat de la un loc de munca, nu am avut nici o apasare, si asta pentru ca nu eram legat de nici un fel de rata, aveam tot timpul o rezerva pe care ma bazam si care imi asigura cel putin un an, fara griji, la fel cum ma bazam si inca ma mai bazez pe faptul ca pot sa imi gasesc cel putin cateva locuri de munca in secunda 2 daca anunt ca sunt disponibil. Am cateva institutii si cateva firme private care m-ar angaja ieri, daca s-ar putea, si cam toate pe posturi de conducere si salarii cel putin decente.

Si acum vine partea in care sunt tentat, dupa mult timp, sa imi bag gatul in lat si sa ma inham la un credit pentru locuinta juniorului. Tentatia vine din faptul ca banii se vor ieftini, adica este foarte posibil sa avem inflatia cat casa poporului si probabil ca ar fi o afacere buna sa ma folosesc de banii bancii.

Tot la motive intra si faptul ca in 2023 si 2024 guvernul ne-a futut pana in maduva oaselor, au dat doua OUG pentru reducerea cheltuielilor bugetare (OUG 90 din 27/10/2023 si OUG 107 04/09/2024 - asa au inteles cretinii cu Ciorlax in frunte sa reduca deficitul bugetar), rezultatul fiind ca s-au amanat platile din partea autoritatilor cu cca 6 luni (in fiecare an), pentru serviciile prestate. Luni in care eu am platit salariile si darile catre stat la timp. De unde? Din rezerva proprie, din propriul buzunar.

Asa ca am fost tentat sa apelez la banii bancilor ca sa stiu ca o sa am asigurata in continuare rezerva proprie ca sa stiu ca am asigurate salariile angajatilor macar pentru o jumatate de an, si ca sa pot sa ii cumpar locuinta juniorului. Daca as mai fi avut 30 de ani, poate cred ca mi-as fi bagat gatul in lat la un imprumut pe 5-10 ani, dar in conditiile de acum, voi merge tot pe varianta fara credite, prefer sa strang cureaua dar macar sa stiu ca nu sunt la mana bancilor.

Mai dau cu sapa pe plantatie si adun mai multi bani, mai conduc taraboantele mele vechi de 20 de ani ca nu-i cazul sa schimb masinile acum, il mai hingheresc pe ala micu vreo cateva luni in chirie si felul asta raman la cea mai sanatoasa relatie pe care as putea sa o am cu bancile, adica sa stam cat mai departe unii de altii.

AC/DC

In august 2025 implinesc 3 ani de cand sunt prosumator. Primul sistem fotovoltaic de 5kw (monofazic, cu invertor DC to AC de la Huawei - on grid) l-am montat (din fonduri proprii) cand am vrut sa fiu sigur ca nu imi pasa prea mult de consumul de curent. Apoi am prins si finantare prin casa verde 2024 si am mai venit cu inca un sistem hibrid de la Sungrow - de 5kw si baterii LiFePO4 de 10kw. Contractul de prosumator l-am incheiat cu enel si apoi a fost preluat de PPC.

Atat enel cat si PPC au intarziat la modul foarte serios cu emiterea facturilor, au emis cu intarzieri de 6-12 luni facturile cu minus (unde au de platit bani prosumatorilor), facturi care se achita de catre PPC la 24 de luni de la data emiterii. Pe modelul ca daca injectezi in ianuarie 2023, factura pentru energie o emite PPC-ul prin august 2023 (plus minus) si achita energia livrata de prosumator in august 2025. Tinand cont ca micii prosumatori au facturi de cateva sute de lei, nu ar trebui sa fie o problema intarzierea la plata, problema este data de faptul ca PPC sunt pe lista marilor datornici, iar daca maine ar pleca toti prosumatorii de la PPC (la plecare sunt obligati sa achite toate facturile la zi), in mod cert ca nu ar avea de unde sa ii plateasca. Jaf in ciuperci.

Cum cei de la PPC nu produc energie electrica (cum produc cei de la Hidroelectrica), preturile pentru kw sunt ceva mai mari decat la HE, atat pentru consumatori cat si pentru prosumatori, daca produci, este ok sa ramai la un operator care nu produce energie electrica, daca doar consumi, ar trebui sa scrie pe tine HidroElectrica de ieri. Au platit cei de la PPC in 2022 - 2023 chiar si 80-90 de bani /kw, in ultima perioada platesc cca 50 - 55 de bani/kw injectat in retea, acceptabil.

Eu produc in medie cca 1.2 Mwh/luna, consum cca 0,5Mwh (da, stiu, 500kwh consum lunar este multisor, dar tocmai din acest motiv am montat panouri) ramanand un surplus de cca 0,7mwh lunar (adica cca +350 lei de primit de la PPC in fiecare luna, deocamdata ar fi de incasat de la PPC cca 8 mii lei catre mine, bani pe care ar trebui sa ii incasez esalonat in 24 luni sau toti deodata daca renunt la contractul cu PPC). Daca socotesc consumul pentru 3 ani + cei cca 8mii lei, am recuperat pana acum peste 20 mii lei din investitia de 32 mii lei, si in maximum 1,5 ani as amortiza investitia.

Bateriile ajuta prin faptul ca mai trag foarte putina energie electrica din retea, noaptea si in perioadele mai fara soare, trag doar din baterii, iar in caz ca pica reteaua (se ia curentul) nu sunt afectat. Pentru cei care nu au tarife diferentiate (noapte/zi), nu vad cum ar putea sa fie rentabile bateriile, eu pe banii mei nu le-as fi pus, dar prin finantare, sa fie primit.

Noaptea se descarca bateriile undeva la 50% (sunt mai multi consumatori), ziua pe la ora 10 - 11 sunt 100% iar dupa ora 20, incep sa trag iarasi din baterii. Trecerea este insesizabila, am oprit de cateva ori intentionat alimentarea de la retea si am lasat PC-urile pornite, nici macar unul nu s-a restartat.

Ca minusuri, daca prinzi finantare prin casa verde, nu ar trebui sa fie parti negative (cu conditia sa ai un instalator serios), daca montezi panouri prin fonduri proprii (acum un sistem fotovoltaic de 5kw ar fi undeva pe la 15 mii lei, se amortizeaza lejer in 3-6 ani, in functie de consum, si aici ma refer la consumuri de minimum 200kwh/luna) si 3 mii de euro nu reprezinta un efort financiar prea mare, este iarasi ok, oricum ii primesti in cativa ani inapoi.

Singurul minus notabil ar fi factorul de risc. Daca montezi pe banii tai si esti intr-o zona cu multi prosumatori, poti sa ai tensiune pe retea de peste 250V, iar cand sari de 253V intra invertorul in protectie si trebuie repornit. Si cu cat vor fi mai multi prosumatori, cu atat mai mult vom avea tensiuni mari pe retea. Eu am prevazut si un stabilizator de tensiune de 10KVA - 8KW si macar stau linistit. Ar mai fi si riscul dat de grindina, dar daca stai la casa, cand faci asigurarea anuala, ai face bine sa asiguri si sistemul fotovoltaic.

Ca si plusuri, ar fi faptul ca se castiga pe partea de confort, pentru ca nu mai avem nici un fel de retinere si tresarire cand vine partea de consum de energie electrica (si nici consumul de apa, pompa sumbersibila si hidroforul tot cu energie electrica functioneaza) si nu avem nici un fel de apasare cand uitam electrocasnicele in functiune mai mult decat ar fi cazul. Nu te imbogatesti si nici nu saracesti cu panouri (500-700 lei/luna reprezinta o suma mai mica decat ce cheltuie un fumator pe tigari, unde fumator este de la un pachet in sus/zi, da?), dar macar ti se falfaie de consumurile de apa si energie electrica.

As mai monta panouri fotovoltaice? Daca as avea de gand sa mai folosesc o locatie mai mult de 5 ani, in mod cert mi-as punte peste tot panouri fotovoltaice, dar atat timp cat se pune problema sa ne facem bagajele in urmatorii 3-4 ani, deocamdata ne multumim cu cele pe care le avem deja.

Se futu patriotismul, maica

Nu cu mult timp in urma am avut retina zgariata de o postare imbecila a distinsului domn George Simion, postare care incepea cu 5.339.053 patrioti (adica exact numarul de voturi pe care l-a obtinut ipochimenul) ... moment in care m-am oprit din citit, pentru ca nu mai reuseam sa mai citesc cu retina in halul ala de avariata de o asa mare imbecilitate.

Nu stiu cat de proasta ii ma-sa, de o rezultat asa un rebut de progenitura, dar trebuie sa infiorator de abject ca sa iti lingi in cur alegatorii cu astfel de mizerii. Cum ar veni, tatutul Suie Mimion stabileste ca cei care l-au votat sunt patrioti, strict si doar pentru faptul ca l-au votat. Iar cei care nu au mers la vot sau nu l-au votat pe ipochimenul cu gandire de cercopitec, gata, nu sunt patrioti. Nu ma votezi? Nu esti patriot! Csf, ncsf, patasti! E clar ca eu NU sunt patriot.

Nu imi dau seama daca o face intentionat (adica sa arate fatis faptul ca nu respecta anumite categorii de cetateni), dar vad ca se practica adanc si apasat invrajbirea cetatenilor. Nu ai votat cu Mimion, muie ma, nu esti patriot. Nu il sustii pe Calin Georgescu, sa te arza nanocipurile!

Pe de o parte, suveranistii le doresc ,,proeuropenilor, mucusorilor" sa moara de foame (asta e patriotism adevarat, sa iti urasti concetatenii), pe motiv ca au preferat ,,banane si blugi" (eu banane si blugi traduc in libertati, dar e greu cu boii mici la deal) si nu au vrut ,,Hrana, apa, energie" (cei mai multi suveranisti nici macar nu au avut rabdarea sa citeasca topenia aia de program), pe de alta parte, toti suveranistii / AUR-istii sunt etichetati din start ca fiind prosti de bubuie (chiar daca uneori lucrurile stau fix invers).

Brava mo, victorie, am infrant! Hai sa ne balacarim intre noi, sa ne pisam zglobiu unii pe altii, in loc sa incercam sa ii taxam pe Ciolaci, Grindeni, Predoi, Necsuleni, Cacii si Sosonci, noi ne improscam unii pe altii, pe simplu motiv ca alegem sa-l sustinem (sau sa nu-l sustinem) pe un anumit politician. Noi stim cel mai bine, ceilalti sunt prosti! Asa se prezinta lucrurile in ultima vreme, si mi-e o sila imensa de o astfel de atitudine. Bunul simt, decenta si respectul reciproc devin notiuni abstracte.

Toate taberele cauta sa foloseasca ,,proeuropeni" si ,,suveranisti" strict la modul peiorativ. De ce? Pentru ca sunt alegeri personale, sunt si bune si rele in ambele. De ce sa fim mizerabili? Cunosc multi ,,proeuropeni" care au votat (fix din Europa aia hulita, Anglia, Germania, Italia, Franta scl) cu Simion, si au votat cu Simion nu pentru ca ar crede in el (cum nu cred nici eu nici in Nicusor nici in Simion), ci strict pentru a scapa de PSD+PNL. Si-s luati la pila de AUR-isti mai ales pentru ca-s ,,proeuropeni'', da? Si-s luati la pula fix de ,,suveranistii" care au afaceri in Europa si care isi trimit copiii la studii in Europa. E rea Europa, maica, spun fix cei care i-o sug cu toata gura.

Asa ca, dupa ce le uram sa moara de foame concetatenilor - care nu-s patrioti pentru ca nu au votat cu Simion sau CG, dupa ce ii uram toate boalele lui Bolo (daca ar fi venit GS si CG la butoane, acum ar fi curs laptele si miere dacicice la robinet) pentru masurile luate, dupa ce sustinem AUR cu toata gura, o multime de patrioti din astia au ales sa isi mute firmele in Bulgaria.

Nu iau in calcul legalitatea mutarii firmei, dar in conditiile in care iti faci afacerile in Ro, in conditiile in care folosesti pentru afaceri infrastructura din Ro si in conditiile in care tu si toata familia ta aveti pretentii la servicii sociale in Ro (oricat de bune sau jalnice ar fi acestea), mi se pare imoral sa faci chestia asta. Si asta pentru ce, pentru 6% crestere impozit pe dividende, da? As fi de acord sa platesc si mai mult de 25% impozit pe dividende daca in doi ani ar disparea Ciolacsii, Grindenii, Predoii, Sososcarii, Mimionii si altii asemenea lor, daca am avea oameni decenti in politica, daca s-ar face ceva util cu banii aia. Din pacate, nu vom avea niciodata asa ceva, pentru ca noi, romanii, nu suntem educati si, de regula, uram onestitatea - mai ales cand e vorba sa ne privim in oglinda, iar politicienii care ne reprezinta sunt dupa chipul si asemanarea noastra.

La atat se reduce patriotismul, mi-ai luat in plus 6% la dividende, gata, nu mai sunt patriot, maica! Poate ca nu vad eu lucrurile cum trebuie, pentru ca am mai functionat cu 16% impozit pe profit si 16% impozit pe dividende, sau poate pentru ca nu vad o tragedie in cresterea aia de 6% (mult mai dureroase au fost pentru mine si celor din domeniu, eliminarea facilitatilor din constructii), dar niciodata nu am luat in cosiderare mutarea firmei in alta tara. As putea sa fac lucrul asta, as putea sa il fac de ieri, dar nu mi se pare corect, nu atat timp cat locuiesc in Ro si nu atat timp cat SRL-urile si PFA-ul functioneaza in baza serviciilor prestate in Ro.

E bine insa ca avem AUR-isti si suveranisti din aia buni bunuti, suveranisti care isi muta repede firmele prin Bulgaria si-s toata ziua cu patriotismul si grija tarisoarei in gura si-n gand si tin sa ne explice noua de ce nu suntem noi patrioti, ci niste nenorociti de proeuropeni.

E clar ca nu sunt patriot, pentru ca eu daca o sa imi mut vreodata firmele din Ro, o sa o fac cu totul, adica cu tot cu mine si cu toata activitatea. Lucru care devine din ce in ce mai probabil incepand cu 2028.

Eu fugeam, noi fugem

Spre surprinderea mea, am descoperit in utlima perioada de timp ca am cativa cunoscuti care sustin AUR / George Simion. Ii cunosc destul de bine si stiu sigur ca unii dintre ei resusesc sa fie la multe capitole mai isteti decat mine, iar la cultura generala sterg pe jos cu mine intr-un hal. Asa ca am incercat sa inteleg care sunt motivele, daca sunt argumente, am discutat si am citit cat am reusit sa cuprind pe tema asta.

Pot sa inteleg faptul ca toti sunt satui de PSD si PNL, nici USR-ul nu o duce bine, mai ales dupa ineptiile regurgitate de doamna Lasconi, aici ma regasesc, daca as putea sa ajut ca aceste partide sa ajunga la cosul de gunoi al istoriei, nu as ezita. Oarecum ironic este faptul ca am intalnit primari buni si din PSD, PNL si USR, dar dansii sunt cei care de obicei fac ceva pentru comunitatile unde sunt alesi, iar la nivel inalt, parerea lor nu prea conteaza. Asa ca da, inteleg nevoia de schimbare, inteleg ca oamenii s-au saturat de PSD, PNL si USR si vor altceva. Iar acest altceva inteleg ca a venit sub forma lui Calin Georgescu, George Simion/AUR, POT si/sau SOS.

Pot sa inteleg si faptul ca politicile Europei frizeaza ridicolul nu de putine ori iar Ursula von der Leyen este o vaca infecta.

Asa ca, inarmat cu multa rabdare, am incercat sa ma dezbrac de orice fel de prejudecati si i-am luat la rand (excepand SOS, acolo chiar nu am de ce sa-mi pierd timpul) pe partea cu studiul.

George Simion - oricat de mult am incercat sa il ascult, sa-l urmaresc, nu am reusit sa scap de imaginea de ghertoi, de golan, de gargaragiu care bate campii. Imi vine sa vomit de fiecare data cand bate campii cu lupta pentru libertate si sacrificiile pentru poporul demn. Care libertate, demnentule? Care popor demn, idiotule? Cireasa de pe coliva, este atat de mizerabil incat il baga si (el) pe Dumnezeu in politica. Bai dementilor, Dumnezeu, oricare ar fi el, nu face politica si nu are nici o treaba cu politica!

Oarecum surprinzator cum s-a dezis de Calin Georgescu ca mai apoi sa-l netezeasca frumos, pentru niscaiva capital politic. Aici e la egalitate, nici ceilalti din tabara PSD, PNL si USR nu sunt straini de astfel de practici.

Calin Georgescu - aici ar trebui sa primesc un premiu pentru rabadarea cu care am urmarit aproape doua ore de elucubratii sinistre, cu stari alternante de ras isteric si senzatie de voma. Omul este trimisul lui Dumnezeu pe pamant, lumina si mantuitorul neamului (al poporului sublim! sic! fmm), prieten cu serpilienii si cunoscatorul aurului monoatomic. La geometria sacra a plametei aproape am lesinat de ras.

Pot sa spun ca aici am fost dezarmat de faptul ca in 2024 au fost atat de multi oameni care s-au gandit ca pot fi reprezentati de un sonat ca CG. Iar in 2025 turul 1, am ramas si mai socat de faptul ca am putut sa avem o harta aurie, cu ajutorul lui CG. Asta in conditiile in care CG si GS tinteau acelasi electorat. O spun cu toata sinceriatatea, orice om care s-ar fi asociat cu Calin Gerogescu, ar fi fost in ochii mei ori un dement ori un om fara scrupule. Orice om care care dispune de un minim de gandire critica, este in stare sa vada dincolo de cacaturile sinistre si infecte ale lui CG. Iar in momentul in care tu, George Simion, vii si spui ca il sustii pe CG, pai in momentul ala esti o nulitate in ochii mei, o mizerie de om.

Cu toate astea, sunt oameni deosebit de inteligenti care nu au tinut cont de ineptiile si enormitatile lui CG si au facut ce au putut si ce au stiut ca sa-l sustina pe Simion. O doamna, expert tehnic si doctorand, extrem de inteligenta si cultivata, a marturisit ca pentru dansa, un partid care sustine valorile crestine si familia traditionala, este ca o gura de aer proaspat. Pentru ca ii este sila de PSD/PNL (inteleg si de ce), fiind singura alternativa, chiar daca nu este multumita de optiune, prefera sa ignore golanul din fruntea partidului AUR precum si dementul monoatomic, si sa voteze pentru putinele valori care i-au mai ramas si care considera ca o reprezinta. Si cand respectiva doamna a precizat ca prefera sa-si piarda si libertatile si stabilitatea financiara, am realizat ca intelege destul de bine situatia, doar ca nu ii mai pasa, ar face orice ca sa ii schimbe pe cei care au hotarat sa ingroape victimele (inclusiv pe sotul dansei) SARS-COV2, in saci de plastic.

In pandemie s-au dispus multe masuri aberante, masuri pentru care se poate considera ca nu va plati nimeni. Dimpotriva, de platit se vor plati, nu neaparat de catre cei care au dispus acele masuri, dar le platim cu totii. Iar unul dintre efecte este ca cei afectati direct nu uita, nu iarta, si vor sa se compenseze.

Mi se pare dureros ca multi dintre noi am fost adusi in situatii similare. Cand nu iti mai pasa si vrei sa dai cu orice pret foc tarii. Poate ca daca as fi fost tanar si fara familie, as fi fost dispus sa dau foc tarii. Dar nu in halul asta si cu ideea ca putem sa reconstruim ceva pe locul ramas.

Sa te uiti in gura lui Calin Georgescu, sa ii sorbi ineptiile cu nanocipurile din Pepsi si Fanta pentru ca apoi sa repeti ca un robotel stricat ,,Galin Georgesu presedinte!", mi se pare greu de cuprins cu mintea, dar deja parca suntem in Idiocracy, suntem in realitatea unde gadirea critica le este straina multora.

Pentru faptul ca AUR l-au luat in brate pe un sonat ca CG, sunt niste mizerabili in ochii mei, niste mizerabili care incearca sa isi construiasca totul pe suferinta unor oameni care s-au saturat sa fie furati si mintiti.

Marius Lulea, are momente in care este coerent si reuseste sa evidentieze niste probleme reale, probleme de care ar trebui sa tina cont cei care vor guverna. Apoi il baga si el pe Dumnezeu la inaintare, impreuna cu Calin Georgescu (si Gheorghe Zamfir in fundal), parte la care realizez din nou ca e doar un alt mizerabil care sustine un dement doar pentru a castiga capital politic. Am incercat sa ii ascult si planul de guvernare, ar reusit sa trec de prima parte si am ajuns pana la partea in care arunca in mai multe parti ale economiei romanesti cu cate 30 de miliarde de euro de parca ar fi fost un mizilic. Inca nu m-am dumirit daca este rupt de realitatile economice romanesti si bate campii cu gratie sau era doar o povestioara nascocita de el pentru prosti.

Anamaria Gavrila, si distinsa doamna tot cu Dumnezeu in gura. Dumnezeu i-a aratat calea si stie ce are de facut de acum inainte (si cu toate astea, doamna rateaza metodic). Dupa care, distinsa doamna, descrie romanii exact in felul in care nu m-am simtit vreodata. Probabil ca nu sunt roman. In mod cert nu sunt unul pe placul dansei. Pleaca deputati din POT, iar raspunsul dansei este ca sunt uniti. Doamna crede ca reprezinta alternativa unei guvernari eficiente, dar face apel la specialisti (din orice domeniu), sa se alature partidului. Pai cu ce sau cu cine sa guvernezi, paragladino? Sila e putin spus.

Daca AUR ar fi ramas in pozitia in care l-au dat afara din partid pe Calin Gerorgescu fara ca mai apoi sa se mai agate disperati de el, daca nu ar fi avut mizerabili in partid precum jegul infect de Mugur Mihaescu (puroiul ala infect rusofil), daca ar fi avut un lider ca si Valeriu Nicolae (si stiu ca domnul Valeriu nu s-a asocia vreodata cu un astfel de partid, dar e doar un exemplu de dragul discutiei), poate ca i-as fi inteles pe oamenii care au sustinut si sustin AUR si 5G. Dar nu este cazul si tot nu ii inteleg.

La fel cum nu inteleg nici ura dintre tabere, ura cu care ,,pro europenii" le doreau auristilor sa moara de foame daca ar fi iesit GS presedinte, la fel cum auristi le doresc celorlalti sa sufere cu Nicusor Dan. De ce? Auristii ii fac prosti (si in toate felurile) pe nicusoristi, iar nicusoristii (daca exista asa ceva) ii fac prosti (si in toate felurile) pe auristi si/sau suveranisti. Victorie, am infrant, suntem mizerabili. Am votat cu Nicusor Dan, tocmai din sila (nu de frica, da?) fata de 5G si GS. Nu cred in Nicusor Dan. Nu cred ca va fi capabil sa vina cu schimbari notabile.

Insa nu am vrut sa fiu reprezentat de mizerabili ca si Calin Georgescu sau George Simion. Deocamdata ii avem pe jigodiile de Predoiu si Grindeanu, mizerii care ar fi trebuit sa dispara de mult si jeguri care nu sunt cu nimic mai bune decat GS. Se incalezesc pe margine Piedone, Firea si Mwolguta. Iar peste 3 ani sunt sanse mari sa ii avem la conducere pe alti sonati oportunisi Georgisti sau Simionisti. Intr-un fel sau altul, tara asta pare sa fie damnata. Ar fi bine sa ma insel si viitorul ei sa nu fie unul sumbru, dar nu o sa pariez pe asta.

Sa ni se dea, sa ni se faca

Incerc sa imi inchipui cum ar fi sa ma trezesc dimineata si sa-l am presedinte pe George Simion. Nu reusc, mi se pare ireal si de neimaginat. Insa am ajuns in situatia asta, situatie in care am putea sa avem o astfel de mizerie pe post de presedinte.

Sunt voci care dau vina pe PSD, din cauza lor s-ar fi ajuns aici, deoarece s-a votat si se voteaza ,,anti-sistem". Cred ca mai degraba este vorba de prostie. Suntem infiorator de prosti si tinem mortis sa aratam lucrul asta. Cacat esti, cacat primesti!

Avem o clasa politica care este cel putin foarte slab pregatita. Pentru ca oamenii care sunt capabili sa miste lucrurile isi vad de afacerile lor si prefera sa nu se amestece in troaca infecta pe care o numim noi clasa politica, troaca la care se inghesuie hoti, oportunisi, demagogi si foarte rar oameni care isi doresc cu adevarat sa schimbe lucrurile in bine.

Imi place sa cred ca stiu lucrurile astea, pentru ca cel putin de 17 ani lucrez cu primari/autoritati publuice locale, cred ca numarul primarilor/presedinti CJ si prefecti pentru care am prestat servicii este de ordinul a trei cifre. Si sunt cativa pentru care am tot respectul, pe care incerc sa ii ajut cu tot ce pot eu, si cam asta este si relatia lor cu comunitatea in care se implica.

Au in comun faptul ca au o situatie materiala cel putin decenta si nu se bazeaza pe veniturile din primarii si fac destule sacrificii pentru a se achita de sarcini si responsabilitati. Si cred ca aproape toti cei care sunt implicati la modul serios, au avut momente in care au recunoscut ca au obosit sa mai fie primari si ca le-ar fi infinit mai usor sa revina in mediul privat.

Si se intampla lucrurile astea pentru ca suntem si noi cat se poate de jegosi si de infecti, vrem sa ni se dea, sa ni se faca. Ne inchipuim ca daca iesim la vot cand este nevoie, gata, ne-am facut datoria, sa ni se dea, sa ni se faca. Nu este suficient! Am atat de multe exemple de oameni care ar putea sa schimbe ceva in comunitatea care traiesc, dar ei prefera sa se planga, sa-si arate nemultumirile si frustrarile pentru ca nu li se da, nu li se face. Daca si-ar cheltui altcumva resursele alocate pentru jelanii, ar putea sa schimbe in bine cate ceva. Cand eram copil, asa se intampla, in loc sa ne plangem, incercam sa reparam ce se putea. Vremurile acelea s-au dus, oamenii erau alcumva construiti, iar partea cu facutul in loc de lamentari futile, este pe cale de disparitie, nu ne mai implicam, preferam sa ne plangem si sa aratam cu degetul.

Si uite asa apar tot felul de ciurucuri, de golani maidanezi scurtcircuitati care speculeaza lucrurile astea, promit ca le vor da, ca le vor face tot ce isi doresc. Iar prostii se dezic de orice urma de bun simt si logica, si aplauda ca focile, se incata ca vor avea motorina si benzina cu un leu si se aliniaza fericiti la coada nefericirii. Probabil ca de asta s-o fi gandit si Tutea la cirezile de imbecili. Sunt aici, mai multi si mai prosti ca niciodata.

Pot sa ii inteleg pe cei care renunta, chiar al naibi de bine pot sa ii inteleg, si pe cei care spun ca au obosit ii inteleg. Eu asa cred ca asata as face, as renunta, pentru ca nu ma vad altcumva. Daca ne vom trezi ca ipochimenul presedinte, cred ca voi renunta la orice urma de implicare, cred ca as renunta la tot ce am facut aici si as pleca oriunde altundeva. Sa o iau de la zero, atat ca se mai poate, si sa nu mai stiu nimic despre cirezile de imbecili.

Muratura I

Imbatranesc, imbatranesc si putin cate putin, ma schimb. Cel mai clar semn al faptului ca imbatanesti este in momentul in care iti pare rau dupa tinerete, momentul in care regreti ca nu mai esti tanar. As vrea cu toata fiinta mea sa mai am din nou 20 sau 30 de ani. Oricat de prost si naiv am fost cand am fost tanar, ramane de departe tot cea mai buna perioada a mea.

Sunt unele persoane care impart batranetea in patru etape, pentru mine ar fi doar trei etape, prima fiind cea in care regreti tineretea si mare parte din tot ce faceai cand erai tanar, mai poti sa mai faci chiar si in prima batranete.

A doua batranete ar fi cea in care te mai descurci singur dar iti dramuiesti resursele astfel incat sa nu ai nevoie de ajutorul altora. A treia batranete este cea in care ai nevoie de ajutor, cea in care risti sa devii o povara pentru cei dragi tie, batranete pe care sper sa nu o apuc.

Unul din obiceiurile mele care incepe sa se schimbe, este cel cu ajutatul. Imi place sa cred ca am ajutat semnificativ mai mult decat am fost ajutat. Partea asta cu ajutatul este tot un soi de egoism, pentru ca de multe ori o faci pentru tine, ca sa iti placa ce vezi in oglinda. Uneori ajuti pentru ca bucuria celui ajutat poate sa fie molipsitoare, si tot la egoism ajungem. De regretat nu regret ca am ajutat cat de mult am putut, dimpotriva, as face la fel daca ar fi sa o mai iau de la capat.

Cele mai bune relatii le-am avut fix pentru ca am ajutat. Iar cand ajutorul asta este cat se poate de sincer, de ambele parti, poate sa duca la niste relatii foarte faine. Asa este cu o parte dintre fostii colegi de facultate, cu prieteni din Cluj si Bistrita, nasii nostri si pana si cu colegii de munca.

Pe colega de munca am cunoscut-o cand s-a angajat in domeniul constructiilor ca debutanta la o firma de executie, eu fiind proiectant la obiectivul la care firma lor executa lucrarile. Am simtit-o imediat ca era emotionata si putin stresata si mi s-a parut perfect firesc sa o asigur de faptul ca se va descurca foarte bine si ca poate sa apeleze oricand la orice fel de clarificari si sfaturi legate de aspectele tehnice. M-am bucurat cat se poate de sincer ca am reusit sa o incurajez la vremea respectiva si sper ca micul ajutor moral oferit atunci a ajutat-o sa-si consolideze macar putin increderea in fortele proprii.

Ma consider norocos ca imi este colega, de foarte multe ori gandim la fel, ne intelegem de minune si colaboram grozav. Este mai harnica decat mine, munceste mai mult, este isteata, determinata si onesta, si ma bucur grozav ca privieste critica asa cum trebuie sa fie, constructiva, ma bucura faptul ca imi atrage atentia cand gresesc si ca suntem in stare sa radem si sa glumim chiar si pe tema asta.

M-am obisnuit si am invatat cum sa imi ofer ajutorul dar cred ca inca nu am invatat cum sa il primesc asa cum se cuvine, nu ma simt confortabil cand se intampla lucru acesta, asa ca prefer sa fac ce stiu sa fac bine si cu ce sunt obisnuit. Si pe toti cei foarte apropiati, prieteni, colegi de munca sau de breasla, ii ajut cu placere de fiecare data cand pot si cat pot. Doar ca am observat ca nu mai pot si nu mai sunt dispus ca mai demult.

Asa ca, pentru ceilati, amici, vecini, colaboratori si cunoscuti, nu mai sunt la fel de mult dispus sa ajut. Incet, incet, invat sa spun si nu, chiar daca imi displace, incep sa invat sa imi dozez resursele. Nu mai rezist sa mai muncesc doua zile si doua nopti la rand (chiar si o noapte pierduta se resimte altcumva acum), nu mai pot sa conduc o tara intreaga pentru maruntisuri, nu mai vreau sa mai indrept sau sa clarific situatii pentru oricine.

Un lucru e clar, ma schimb, ma trasform, ramane de vazut si in ce anume.

Banci si credite

Relatia mea cu bancile este una impusa. Nu-mi doresc sa lucrez cu ele, dar sunt obligat, nu pot sa am firma si sa lucrez doar cu cash, musai anumite operatiuni prin Trezorerie si altele prin banca. Asa ca, le evit pe cat posibil, lucrez de nevoie cu BT si cu Raiff, de preferat doar online. Nu spun ca nu am mai prins si cativa oameni decenti prin banci, dar pe multi imi venea sa-i bat cu ranga, sa le dau numa-n gura. Unul din motive ii dat de faptul ca angajata jumatatii o vrut sa faca imprumut la Raiff, si da-i cu adeverinte, da-i cu chestionare completate si drumuri la banca, ca sa ii spuna aia dupa vreo 7 zile ca de fapt nu pot sa ii dea imprumut. In fine, i-o dat jumatatea mai buna banii aia imprumut, ca era voarba doar de 6k de euro, doar ca dupa o luna o inceput cei de la Raiff sa o cheme pe angajata sa ii dea imprumutut. Da' o ranga in falci, nu vreti voi?

Sunt cateva dudui prin banci care ar merita numa' suturi in dinti. Aveau impresia ca m-au castigat la loz in plic. Ca sa fac eu nu stiu ce sloboz con carne, actualizarea datelor, scoring nu stiu de care sau mai stiu eu ce tampenii. Nu vreau! Nu am de ce. Nu am luat imprumut (cred ca de mai bine de 25 de ani) din banca si nici nu intentionez. Ca poate, totusi, doresc. Da, doresc sa ma lasati naibii in pace, sa nu ma deranjati.

Am avut o incercare de a constitui o garantie de buna executie in banca, dar am descoperit rapid ca e mult mai ok la Trezo. Platesc salariile lunar online, darile la stat le achit prin Trezo cu OPME, si aia e, asta e toata interactiunea mea cu bancile. Din hasti in pasti ma mai suna cate o duduie, ca sa merg pana la sucursala, si spun clar si raspicat ca nu vreau nici sa merg si nici sa ma mai apeleze.

In schimb, colega, cand s-a angajt la mine, era cu rate la banci si are alta relatie cu bancile, de rate stiu ca a scapat rapid si nu a mai facut altele, pentru ca in momentul in care si-a cumparat locuinta, i-am dat eu bani imprumut. Acum, daca primeste si dividende, priveste alfel lucrurile. S-ar muta la un apartament cu 3 camere, dar ar pastra si actuala locuinta, sa o inchirieze si sa-i ramana de achitat la noua locuinta o rata mai mica. Asa ca s-a dus pe la banci si a verificat conditiile.

Inteleg ca la salariul pe care il are, ar primi lejer un imprumut de 200k euro, iar prin zona sunt apartamente cu trei camere decente pe la 70-80k euro. La 80k de euro imprumutati, rata ar fi undeva la 2.2mii lei lunar, iar prima locuinta poate sa o inchirieze lejer cu 1.2 mii lei/luna, ceea ce ar insemna 1 (una) mie lei rata/luna (la banii astia ar trebui sa isi cumpere apartament ieri), ceea ce mi se pare un mizilic, echivalentul a doua pachete de tigari / zi.

Asa ca, nu dati banii pe prostii (si luati apartamente la copii!), decat sa fumati, mai bine faceti credite la banci, e mai sanatos!

Loganet nou 1.0 TCE

Un fost coleg de munca si-a cumparat de curand loganet nou, metoda cu loganetul vechi dat la schimb. Si cand spun vechi, inseamna ca avea 4 ani si cca 40 mii km - 1.0TCE 101CP. A fost la revizie in reprezentanta, a vazut un loganet nou, manual - tot 1.0 TCE - 100CP - alb si cel nou si cel dat la schimb, si gata, a vrut si el, ca tot se plictisea degeaba. Cel vechi a fost evaluat la 7mii si ceva de euro, cel nou 15 mii si ceva de euro, asa ca 8mii de euro mai tarziu pleca fostul coleg fericit din reprezentanta.

Mi l-a dat pe mana, sa il conduc si sa-mi spun parerea. Cum sunt mai prost de felul meu, i-am spus omului ca-i superb, ca mi se pare foarte frumos si confortabil, ca-i o masina minunata si-i doresc sa il tina cat mai multi ani si fara sa aiba evenimente neplacute, partial adevarat, pentru ca, sincer, chiar ii doresc sa se bucure de masina cat mai mult si sa nu faca boroboate cu ea, dar la restul pot sa spun doar ca mi se pare o masina decenta, masina cu care cred ca e foarte ok sa iti faci treaba, si cam atat, nu pot sa spun ca mi-a placut.

Dupa care m-am suit in Polo, bucuros ca am revenit la trocariciul preferat, fara sa ma deranjeze tableta infipta in mijlocul bordului si fara sa imi vina sa ma sui in picioare pe acceleratie de fiecare data cand voiam sa depasesc. Si am revizuit calculele facute de fostul coleg. Diferenta de pret insemna 8mii euro/4ani = 2mii euro/an, + CASCO (alte riscuri la o masina de 15mii euro) si alte maruntisuri, ajungea omul lejer la 2500 euro/an (si implicit costuri / 10mii km).

La 5 masini ale mele, ar insemna 12.5 mii/an doar depreciere si CASCO. Daca fac un calcul rapid cu deprecierea masinilor pe care le-am avut pentru ultimii 5 ani, ies ca la sirioane am castigat cateva sute de euro (din dauna totala primita scad 400 de euro pentru cel casat, adun 100 pentru cel vandut si cel in funciune pot sa-l revand oricand cu 350 de euro, cat a costat - total Sirioane as fi un plus de cca 600 de euri) si la Polo-uri sunt pe plus cam 900 de euro (dauna totala primita de 3400 euro), celalalt polo cumparat cu 2.5 euro valoreaza cam tot atat si acum, iar fordul s-a devalorizat undeva la pana la 1000 de euro, am gasit la fel la pretul la care l-am cumparat. Practic, daca as vinde acum toate masinile pe care le am, as fi cu un mic plus fata de pretul de achizitie, in cel mai rau caz as fi pe zero. Golful nu il mai iau in calcul, doar ce l-am cuparat de doua luni si zic ca l-am luat sub pretul pietei.

Daca iau in calcul strict ultimii 4 ani, ar iesi un 50 mii de euro. Bani pierduti, daca imi luam masini noi. Asta raportat la loganetul fostului coleg, daca as fi luat VW, Ford si Toyota (ca nu cred ca ai de unde sa cumperi Daihatsu de nou in ro), probabil ca as fi pierdut si mai multi bani, luand in considerare deprecierea data de vechimea masinilor. Daca iau in considerare si cei 120k/an km parcursi la munca eu si colegii + 30k facuti de doamna, pai deja jucam in alta liga, pentru ca buy back la 40mii de km cum o facut colegul ii una, si la 250 mii km (cam cat am condus eu in ultimii 4 ani) ii cu totul si cu totul alceva, cred ca luam 3 semine si o flegma la revanzare.

Nu ca n-as fi stiut, dar mi-am reconfirmat inca o data ca nu sunt facut pentru masini noi. Imi spunea mecanicul meu ca uite, Florine, Duster nou, o frumusete, il apreciaza strainii si noi il injuram ca ni se pare scump la 20+ de mii de euro. Si i-am raspuns omului ca imi place si mie, nu injur, maica, ca nu ma ajuta, dar mi se pare scump si mie la 20k, daca o sa am nevoie de un 4x4 o sa iau in calcul sa cumpar unul fix cum a vandut colegul asta al meu, dupa 4 ani la mai putin de jumatate valoarea masinii, de preferat cu 40mii km in bord, in mod clar pe firma, sa deduc impozitele si TVA-ul de pe ea, ca daca o iau la 8mii pe firma si aplic toate deducerile, ar ramane undeva la 5k de euro, suma pe care o rotunjesc altcumva cand o pronunt, maica.

Deci, da, sunt zgarcit, stiu, nu trebuie sa mi-o mai spuna si altii, si ma bucur ca nu i-am strigat colegului ca de 15 mii de euro imi luam 10 Sirioane si 5 Polo! Cand vine vorba de masini, e clar ca trebuia sa ma nasc scotian.

Should I stay or should I go

De cel putin 20 de ani, de cand jumatatea mai buna si-ai asumat niste riscuri si si-a facut SRL, putem sa spunem ca suntem administratori sau, cum ar spune unii, suntem patroni de firme. Din 2007 pana in 2015 am devenit (impreuna cu un colaborator) admistrator si asociat cu o firma care se ocupa cu reparatii si comercializarea PC-urilor (ne-au trecut cateva zeci de mii de PC-uri si laptopuri prin maini), iar din 2015 pana in prezent sunt administrator pentru doua firme si a unui PFA.

Asta in timp ce am pe cartea de munca 18 ani vechime ca angajat, incepand cu muncitor necalificat si pana la director judetean cu pest 100 de oameni in subrodine. Asa ca am experienta si ca angajat si ca administrator de firma, cat de cat inteleg din amandoua cate ceva.

Imi este ceva mai greu putin sa pricep de ce se plang si unii si altii. Pot sa inteleg de ce te plangi pe moment, esti nervos, frustrat sau te simti nedreptatit, te descarci cumva de sentimentele care te framanta sau te apasa, defulezi si aia este, te simti mai usor, mai liber si mai stralucitor, plm. Dar sa te plangi tot timpul de asa ceva, mi se pare mizerie infecta si futila care nu produce nimic bun. Patronii? Sunt rai, maica, sug sangele boborului, se imbogatesc pe spinarea angajatilor! Angajatii, pai sunt lenesi, mint, pupincuristi, fura, lustruiesc menta si nu isi merita salariul. Dupa umila parere, toate astea sunt doar niste mizerii inutile.

De ce se ajunge in situatia asta? Pentru ca sunt prosti si unii si altii, pentru ca se complac sau pentru ca trag mata de coada si nu au tupeul sa ia taurul de coarne. La inceput, se fac niste promisiuni (unii le numesc contracte - tu promiti ca faci XYZ, eu promit ca fac ABC). Doar ca, uneori, acele promisiuni au probleme serioase de formulare, devin foarte interpretabile, macar pentru una dintre parti. Si in momentul in care promisiunea nu mai este atragatoare sau acceptabila, ar trebui ca ea sa inceteze. Fara discutii, fara negocieri. Eu asa am procedat si asa cred ca este cel mai corect (pentru toate partile) sa se procedeze. Nu-ti convine? La revedere! Nu poti sa faci lucrul asta cu un functionar public, de regula doar dupa trei ani cu calificative negative poti sa desfaci contrctul unui functionar public, altfel, este extrem de greu sa disponibilizezi un functionar public - dar astea sunt exceptiile si lasam functionarii publici pentru alta data.

Inteleg ca fiind administrator de firma, trebuie sa fii mai responsabil decat un angajat, asta cel putin daca inchei un contract de munca pe o perioada nedeterminata. In baza acelui contract, angajatul se poate inhama la un credit la banca pe o perioada lunga, banzandu-se pe acea perioada nedeterminata (care este uneori rezolvata cu salarii compensatorii samd). Tocmai pe motivul asta, am un colaborator care incheie doar contracte anuale. Omul s-a intalnit de cateva ori cu doamna cu coasa si isi face planurile de viitor putin altcumva. Se termina anul, hai sa vedem daca reinoim contractul. Hai sa vedem daca mai tin firma inca un an sau o inchid, ca nu sunt obligat sa mor cu firma de gat.

Cam asta a fost si motivul pentru care am muncit singur in firma din 2015 pana in 2021. Nu am vrut sa fiu responsabil pentru siguranta financiara a angajatilor. Am fost un fel de 5 in 1, am avut noroc ca stiam foarte bine si devize, partea de programe de proiectare, legislatie in domeniul constructiilor, ceva contabilitate si partea de executie in teren pentru dirigentia de santier. Am centrat, tras la poarta si aparat, eu am servit si eu am primit cel putin 6 ani de zile. Asta in timp ce unii radeau de mine, ca ce patron sunt eu de muncesc singur pana imi sar capacele.

Pot sa spun ca am fost norocos, am stiut ca nu o sa pot sa duc lucrurile la nesfarsit muncind ca boul in jug, asa ca am angajat, in prima faza un pensionar si o colega foarte tanara - cu ceva experienta pe partea de devize. Daca pe tip il cunosteam cat de cat, stiam ca e serios si ca are habar de meserie, despre respectiva colega nu stiam nimic, dar nimic nimic. Tipa a spus clar ca pleca de la locul de munca pe motive de director (politic numit, cum alfel) tampit, ca vine la mine sau nu, ea de plecat tot pleaca de la vechea firma (asumata!). Asa ca am facut o promisiune, vine la mine pentru o perioada de 6 luni, de proba.

Si jur ca in cele 6 luni am vrut sa ii spun de mai multe ori sa incheiem colaborarea, ne pierdeam timpul. Din fericire, nu am facut-o, mereu am mai acordat inca o sansa, mereu am cautat sa imbunatatesc lucrurile. Cam dupa un an, a inceput sa prinda lucrurile si sa munceasca eficient, cel putin la nivelul in care sa isi scoata salariu si sa nu mai merg in pierdere cu ea. Serios, primul an am pierdut bani cu ambii. Si ca sa fie lucrurile ok, cam dupa un an, cand a inceput sa inteleaga lucrurile si sa fie eficienta, au venit altii si i-au facut oferte salariale mai bune decat ce avea la mine. Din fericire, a preferat sa ramana.

Cand a venit vorba de contracte, i-am pus sa-si faca singuri contractele. Eu am stabilit doar nivelul salarial, in rest, clauze, obligatii si raspunderi, le-am dat mana libera. Concediu, libere, suplimetare, au avutde ales. M-am tinut de contractele acelea cu sfintenie. Am platit salariile si contributiile la timp. Am plusat si extra contracte, ca mod de apreciere.

I-am ajutat pe ambii cu problemele personale (chirii, sanatate, procese, cumparat locuinta samd). Desi nu am prevazut asa ceva in contracte - le-am pus la dispozitie masini de serviciu, cu toate cheltuielile la mine (asigurari, revizii si carburant, carburant inclusiv pentru deplasarile in scop personal).

Am avut grija sa le maresc in permanenta salariile. Fata de 2021, suntem la dublu, chiar daca inflatia nu este 100% din 2021 si pana acum, dar ne merge bine si este normal sa tin cont de aspectul asta. Colega a primit anul acesta si dividende aferente anului 2024 si a primit in fiecare an (cumulate) prime care depsesc cel putin doua salarii.

Ne spunem tot ce gresim, incercam sa invatam si din greseli si sa fim din ce in ce mai buni. Am invatat-o sa-si faca PFA, i-am dat cotrnacte pe PFA-ul ei si o invat cum sa le gestioneze si cum sa solutioneze problemele aparute. O prezint beneficiarilor, verificatorilor si colaboratorilor. Sper ca in 3 max. 4 ani sa fie ea administratorul firmelor mele. Colegul are PFA-ul lui si ii dau si lui contracte separat pe langa partea de coalborare. Anul trecut ne-am mutat din sediul inchiriat intr-o cladire proprie. Banii economisiti de pe chirie, au intrat in salariile colegilor.

Si din toata treaba asta, ei au concediu cate 28 de zile, lucru pe care eu nu mi l-am permis pana acum. Ei termina programul la ora 16:30, eu termin de multe ori la ora 22. Dar de fiecare data cand am avut de tras tare, i-am intrebat daca pot sa vina sa faca suplimentare (platite dublu, fara discutii). De cele mai multe ori au putut, dar daca au fost probleme personale, am tras tare si singur.

Si in cei 20 de ani in care am tras impreuna cu jumatatea mai buna pentru firma noastra, cand am reparat si pregatit zeci de mii de PC-uri, sau cand am facut sute de proiecte si verificat zeci de lucrari, mereu am aflat ca sunt o jigodie si ca sug sangele si seva boborului, ca un patron nemernic si nesimtit ce eram eu.

O multime de puleti imi explicatu ca patronii: - isi iau merc, porsche sau Bemeweu (n-am avut asa ceva, nici eu, nici doamna, dar probabil ca o sa luam un Mercedes, sa jucam si noi, regulamentar, in liga care trebuie)

- dau bani de salariu la plic nu platesc contributiile (un angajat mi-a propus candva varianta asta, i-am spus ca prefer sa o aiba mare - pensia, zic, am fost mereu cu contributiile la zi, chiar si cand nu am avut bani in firma si am platit luni intregi salariile si contributiile din buzunarul prorpiu)

- dau salariu minim pe economie sau nu-ti maresc salariul cu anii (nici eu nici doamna nu am avut vreodata un angajat cu salariu minim, dimpotriva, salariile le-am actualizat de regula de doua ori/an)

- nu fac nimic, mai mult incurca decat ajuta (nimic mai fals, pana acum si eu si doamna am avut ani intregi in care am dus munca de pe firme singuri, eu stiu sa fac tot ce fac angajatii mei, ei nu stiu sa faca tot ce stiu eu sa fac, la fel si in cazul jumatatii)

- patronii au amante, amanti (bai, de ce? aici am o problema, ca n-am avut, nu am si imi place sa cred ca doamna-i tot asa)

- te pun sa muncesti suplimentar, nu respecta zilele de concediu (din 2015 pana acum, sunt sigur ca am avut sub 10 zile libere / an, concediu nu am, ca nu sunt angajat LOL, dar angajatii nostri si-au luat toate zilele de concediu si uneori si in plus, pentru probleme mai delicate)

- isi bat nevestele, amantele (ce? cine? ma declar confuz, nu inteleg de unde asa idei)

- fac evaziune fiscala (eu nu lucrez cu cash, doar facturi-totul trece prin e-factura, rulez banii prin trezorerie, fiscul are control 100% pe banii mei, la fel si jumatatea mai buna)

Mai sunt multe aspecte puse in carca patronilor, parte dintre ele adevarate si justificate pentru unii dintre patroni. Dar fix patronii aia ar trebui taxati si blamanti, aia care fac mizerii. Nu ai concediu, pleci in secunda 2 din firma si faci si sesizare la ITM. Nu iti primesti drepturile salariale, pleci instatnt si sesisezi si ANAF-ul. Asta trebuie facut, nu continuata relatia de colaborare abuz, pentru ca, daca patronii aia se comporta ca niste jigodii, nu se vor schimba. Orice relatie abuziva ar trebui intrerupta de urgenta. Asta este arma angajatului, asta este cartea lui, si cartea asta am jucat-o ori de cate ori a fost cazul.

Cand am plecat din functia de inspector, aveam colegi din alte judete care se mirau de ce am plecat, ce daca pute putin, macar era caldut. Colegii de judet stiau de ce am plecat, unul dintre ei a plecat la randul lui la putin timp dupa mine, am colaborat si mai colaborez cu el in privat, dar celorlalti le-a fost mai comod sa ramana, suportau duhoarea si era ok, dadeau cu cardul la sfarsitul lunii si erau multumiti.

Sunt si oameni care nu se bazeza foarte mult pe fortele prorprii si nu au curajul sa plece dintr-o firma in momentul in care nu le mai convine. Ok, inteleg, nu toti au puterea sa spuna STOP in momentul in care nu le mai convine, dar hei, macar incepi sa cauti ceva in alta parte, nu pisi ochii ca nu-ti convine patronul si politica firmei.

Bun, pot sa inteleg daca sunt rate pentru rude cu probleme de sanatate, e cam greu sa iesi dintr-o asfel de relatie abuziva cand ai oameni care depind de tine. Dar daca sunt rate la casa, la masia, telefoane sau mai stiu eu ce miniuni, am plecat instant, fara discutii, fara preaviz, fara nimic. Mars ma! Nu-mi convine, nu ma tine nimeni cu forta sclav pe plantatie. Mai ales daca ma bazez pe mine, ca sunt bun, ca stiu ceva, ca sunt in stare sa aduc plusvaloare. Daca sunt bun, imediat imi gasesc alt loc de munca sau, de ce nu, ma fac chiar eu patron, nu? Nu. Preferam sa ne plangem, reeeeeeeeee, ptraonii ie rai, maica, nu ne merita!

Asa este, sunt cazuri in care administratorii sunt niste jigodii care au prins o conjuctura favorabila si chiar isi bat joc de unii angajati, dar vinovate sunt ambele parti in egala masura, o parte pentru ca profita si cealalta pentru ca accepta. Plecati, plecati in secunda 1, plecati de indata ce stiti ca sunteti nedrpeptatiti, nu acceptati asa ceva, pentru ca daca acceptati, va deveni normalitate. Daca va bazati pe ceva, sigur puteti sa gasiti un loc de munca unde sa fiti respectati sau, si mai bine, plecati pe cont propriu. Niciodata nu am muncit ca angajat ca si cum am muncit pe cont propriu. Atat timp cat faceti bine ceea ce faceti, sa nu va fie niciodata frica sa plecati de la un loc de munca unde sunteti nedreptatiti.

Polo 1.9 vs. Golf 1.9

La inceputul anului am cumparat la repezeala un Golf 5 1.9TDI si 105CP, condus de un batranel pana la piata, nu bate nu troncane primul proprietar LOL. Masina este decenta, a fost intretinuta corespunzator asa ca i-am facut rapid o revizie (placute de frana, schimb distributie, schimb ulei motor, ulei cutie - distributia avea doar 30mii km dar avea deja 6 ani vechime si nu are rost sa fim scotieni doar pentru 100 de euro), i-am pus scut metalic (scuturile din plastic sunt cam degeaba pe drumurile in lucru) si am prezentat-o santierelor pe care dam cu sapa.

Nu prea am cum sa nu fac comparatii cu Polo 1.9TDI (s-a mai spus ca sunt cocalar? totusi, unul mai mic, ca nu ma arunc la BMW), pentru ca le am si le conduc pe ambele, iar diferentele mi se par destul de mari. In primul rand, cei 105CP pentru Golf V sunt cam putini, masina e mai grea decat Polo iar cutia de viteze nu o ajuta foarte mult. Parerea mea (sa nu-i spunem personala, ca-i mica si ea si poate o doare) este ca cel mai potrivit motor de pe Golf V este cel de 2.0 - ambele versiuni, 140CP si 170CP, doar ca 2.0 vine cu un consum mai mare, cu probleme dese la chiulasa si la turbo, insa diferentele intre 1.9 (nu mai zic nimic despre cel de 90CP) si 2.0 sunt imediat sesizabile.

Eu vad Golful V 1.9 ca pe un mic tanc, butucanos, puternic, robust, doar ca mai lent decat Polo 1.9. Interiorul are un plus la Golf V in comparatie cu Polo, este ceva mai elegant si mai confortabil decat Polo, spatiu mai mult, materialele sunt mai bune calitativ si scaunele mai confortabile. Golful V este mai stabil si are suspensia mai buna (conteaza si faptul ca Golful are suspensie independenta pe spate in timp ce Polo are punte rigida), dar motorul este ceva mai galagios la Golf. Fiind mai lent, va beneficia cat de curand si de Stage1 (va ajunge la cca 130CP).

Pentru drumuri mai lungi, daca nu ma grabesc, mai ales daca sunt si portiuni de autostrada, prefer Golful V, este mai confortabil.

Daca ma grabesc (si eu mai tot timpul ma grabesc), daca am nevoie sa ma misc rapid, Polo 1.9TDI este mai fasnet, mai agil, rapoartele cutiei sunt mai bune, se simte mai bine cum intra turbo iar consumul este semnificativ mai mic. Asa ca am mai cumparat inca un Polo 1.9TDI, norocos cum sunt, l-am nimerit cu km putini, cumparat de la un batranel (pana la piata, nu bate, nu troncane, porneste la sfert, pacat ca-i negru, dar nu mai fac nazuri la culoare), fost sofer la ambasada si de curand pensionar.

Cheltuieli, PFA si SRL

Ca urmare a intrarii in vigoare a Ordonantei de Urgenta nr. 156/2024 privind unele masuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice pentru fundamentarea bugetului general consolidat pe anul 2025, firma jumatatii mai bune a trecut de anul acesta de la platitoare de impozit pe venit (3%) la impozit pe profit (16%). Desi la prima vedere pare ca ar fi dezavantajata, lucrurile stau exact invers, pentru ca ea are rulaj de marfuri mare (implicit venit mare) si profit mai mic. La un calcul sumar, anul trecut a platit ca si impozit aferent venitului de 1,3milx0.03% = 39 mii lei. La un profit de 160 mii lei, ar fi platit x0.16% impozit pe profit = 25 mii lei.

Simplificat, de anul acesta va plati impozitul (pe profit) cam la jumatate din valoarea pe care o platea pana acum. Asta ar fi prima modificare pentru SRL-ul ei, a doua ar fi ca, implicit, avand un impozit mai mare pe profit, cheltuielile pentru firma ei vor fi de anul acesta in formula - bun cumparat - 19% TVA, - 16% impozit pe profit -10% impozit pe dividende (chiar daca adunat 19+16+10=45, aceste procente se aplica succesiv profitului brut si nu ajung la 45%) = aprox 34%, bani pe care nu ii mai da statului daca isi cumpara ceva pentru firma.

In conditiile in care ,,ai reducere" 34% la orice ai cheltui, te uiti cu alti ochi la cheltuieli. O masina de 10 mii euro costa de fapt 6,6 mii, si tot asa. Cum are sediu (relativ) nou - probabil cea mai buna investitie (in special pe parte de confort - structura de zidarie de caramida de 38cm - inertie termica mare - si termoizolatie de 20cm - rezistenta termica buna - rezulta variatii de temperatura mici atat vara cat si iarna, cu consum de energie redus) facuta pentru SRL-ul ei - masina relativ noua, partea de amenajare interior - mobila, doatari, AC, echipamente IT si ce se mai poate aduna intr-un sediu - sunt de cca 4 ani, probabil ca nu va reusi sa aiba cheltuieli foarte mari, dar in mod cert o sa imbunatatesc si mai mult partea de comfort, si devine foarte avantajos pentru ea sa isi mareasca salariul.

La mine lucrurile stau exact invers, OUG nr. 156/2024 elimina si facilitatile din constructii si imi tranteste si pragul de 250k euro pentru impozit pe profit de 16%, impozit care ma dezavantajeaza pe mine, deoarece eu prestez servicii, nu rulez marfuri, si veniturile mele sunt simtitor mai apropiate de profit in comparatie cu cei care ruleaza marfuri. In 30 dec.2024, cu putin ajutor din partea colaboratorilor, as mai fi avut posibilitatea de a factura inca 50 mii euro si ajungeam in felul acesta la venituri totale de cca 290k pentru anul 2024 (se cumuleaza activitatea SRL cu activitatea PFA). Asa ca veniturile s-au oprit aproape de limita stabilita de guvern, limita care deja imi este cam mica, pentru anul acesta.

Daca la mine impozitul pe venit a fost de cca 30 mii lei, impozitul pe profit 16% ar fi fost de 70mii lei daca as fi trecut de pragul de 250k euro (pierdeam 8k euro). Asta pentru ca eu nu am cheltuieli mari, cea mai mare cheltuiala a mea o reprezinta salariile (care sunt si mai mari de la 1 ian 2025), urmate la mare distanta de masuratori topografice, rapoarte de expertiza tehnica si verificari tehnice de specialitate. Chirie nu platesc, iar cheltuielile cu autoturismele sunt relativ mici, cca 50mii lei/an (tinand cont de faptul ca am parcurs in interes de serviciu 125k km, din care eu cca 65 mii km iar cei trei angajati cam 60 mii km - am alergat mai mult decat toti trei la un loc LOL - daca scad asigurarile pentru 4 masini, ar iesi un consum mediu de cca 5.3% - ajuta si faptul ca o masina este pe GPL) ceea ce este foarte, foarte bine.

Cu contactele pe care le am incheiate (si in mare parte si onorate, de anul trecut) ma apropii deja in 2025 de pragul de 250k de euro pentru limita de platitor de impozit pe profit 16%, iar daca mai vin si alte contracte, este aproape sigur ca voi depasi acest prag. Iar la platitor de impozit pe profit 16%, deja ar deveni avantajos sa ma angajez la propria firma, cu o singura conditie, adica cu un pariu pe termen lung, deoarece contributiile la pensii s-ar deduce din impozitul pe profit si din dividende, astfel incat, daca as incasa pensie cativa ani buni, as fi pe plus, lucru care nu ma tenteaza si pe care sper sa nu il fac, oricum contribui la pensii ca si PFA la nivelul a 24 de salarii (iar vechimea si contributiile de pana acum ar trebui sa imi asigure deja un minimum de 40 puncte de pensie).

Asa ca, cel mai probabil, anul acesta voi deveni si eu platitor de impozit pe profit, ceea ce inseamna ca, dintr-o data, multumita iscusitilor carmaci, sa fii PFA devine (din nou) o varianta castigatoare, cand e vorba de sume de peste 250k euro. Bine, ramane de vazut pentru cat timp ar putea sa fie castigatoare.

Cel mai probabil voi ramane cu firma platitoare de impozit pe profit, firma pe care voi cauta sa limitez de anul viitor contractele atat cat sa ma mentin pe linia de plutire - respectiv sa compensez contractele cu salarii, topo, expertize, verificari tehnice si cheltuieli auto - care ajung pe la un total cca 100k euro, iar restul contractelor (in cazul in care ma mentin la acelasi nivel) sa mearga pe PFA, unde dupa plata contributilor la sanatate si la pensii, ar ramane doar 10% impozit pe venit net (care se compenseaza deja cu 10% impozit pe didvidende) si s-ar economisi astfel cei 16% impozitul pe profit brut (ceea ce ar insemna 32k euro economisiti la un profit net de 200k pe PFA, ceea ce este mult, maica!).

Singurul dezavantaj ar fi dat de faptul ca as deveni platitor de TVA si pe PFA, ceea ce inseamna ca, pentru contractele mici cu parteneri privati neplatitori de TVA, ar reprezenta un cost suplimentar, dezavantaj care nu este atat de mare pentru ca ponderea contractelor mici este undeva de pana la 5%.

Nu ma intereseaza artificiile financiare, nu vreau sa imi fac firme prin Bulgaria sau sa recurg la alte metode, vreau sa lucrez si sa functionez in conditii legale si ma intereseaza sa-mi optimizez veniturile, iar in conditiile legislatiei din 2025, varianta cea mai avantajoasa (re)devine PFA-ul.

Telenovela in care sunt mai prost ca noaptea sau cam asa ceva

La sfarsitul anului 2021, jumatatea mai buna avea angajata o asistenta care avea de facut naveta cca 50 km dus - 50km intors, iar eu aveam un angajat cu permis care facea naveta zilnic 30+30km.

Angajatul meu, de cum s-a suit pe sirionul 4wd automat, a spus clar ca il prefera in detrimentul lui polo cu motor de 1.4, asa ca polo s-a dus la angajata jumatatii, eu am ramas cu sirionul manual, doamna cu Focusul ei, iar cum am tras pe dreapta unul dintre cele trei sirioane (rapus de rugina), am ajuns in situatia de a avea cate o masina pentru cate un sofer.

Toate bune si frumoase, atat ca, mecanicul la care imi duc masinile la reparat si revizii - lucreaza extrem de bine, doar ca trebuie sa ai rabdare ca sa poti sa ajungi la el, fiind foarte bun este si foarte solicitat, implicit am avut perioade de cate 3-4-6 saptamani in care imi asteptam randul ca sa-mi bage masina in seama. Asta inseamna ca aveam nevoie de o masina de schimb, cat timp ar fi fost celelalte in service.

Am gasit un fel de loz in plic, un Polo cu motor de 1.9 TDI 101CP. Stiam cum se simte, mai condusesem si imi doream unul. Masina era langa Sfantu Gheorghe iar eu nu prea aveam timp sa merg dupa ea, dar imi placea si o voiam. Asa ca, dupa ce am platit o verificare carvertical, am vazut ca avusese toate reviziile facute in reprezentanta VW din Luxemburg, avea pachetul de drumuri grele, fara daune si cu km care corespundeau descrierii. Am mai descoperit si ca vanzatorul era student, fapt pentru care am avut curajul sa ii trimit in avans 2.600 de euro. Nu e o suma mare, dar mi-am asumat faptul ca as putea sa o pierd, chiar daca jumatatii mai bune nu ii venea sa creada ca am curajul sa risc si sa ii trimit unui necunoscut suma respectiva, doar din dorinta de a rezera o masina si a economisi timp, bazandu-ma pe instincte.

Pot sa spun ca am mizat pe negru (masina este neagra, asta cred ca a fost singurul neajuns) sau ca am tras un loz in plic, si ca am castigat. O saptamana mai tarziu aveam numerele rosii in rucsac si plecam cu trenul catre Sfantu Gheorhe, cu intentia de a folosi timpul la maxim, sa iau masina si sa dau si o fuga pe acasa-acasa. Consider ca am avut noroc, am gasit masina in stare buna, omul cat se poate de corect, am pus numerele rosii pe ea, si am plecat catre Bistrita, am facut in 4 zile cred ca aprope 2.000 de km cu polo fara sa am vreun fel de probleme.

Am inmatriculat-o rapid, i-am facut schimburile (ulei motor, ulei cutie, distributie) si am inceput sa o alerg pentru munca, sirionul manual ramanad ca masina de schimb pentru revizii.

Nu dupa mult timp, cel mai bun prieten al meu din sudul tarii (respectiv nasul fiicei noastre) a fost implicat intr-un accident auto usor, si chiar daca nu a fost el de vina, soferita care a produs accidentul, avea vehiculul omologat pentru persoane cu dizabilitati dar nu avea asigurare, fapt pentru care, nașul, a preferat sa isi repare masina pe cont propriu (nici nu ma asteptam la altceva din partea lui).

Imediat dupa accident, i-am imprumutat polo de curand cumparat, doar ca, omul a prins o perioada foarte aglomerata si nu si-a reparat masina lui . Cateva luni bune mai tarziu, i-am dus eu la reparat masina si mi-am recapatat in felul acesta Polo, si chiar daca mi-a propus sa-l cumpare de la mine, am preferat la vremea respectiva sa nu i-l vand si i-am spus ca oricand are nevoie de o masina, o sa gaseasca una imprumut la mine, dar ca prefer sa nu (mai) vand prietenilor, pentru ca la fiecare problema aparuta, ma simt intr-o anumita masura direct responsabil.

Cred ca nu am apucat sa ma bucur de acel polo mai mult de 4-5 luni, pentru ca, intre timp, un amic din capitala, proaspat posesor de permis,isi cumparase un Peugeot 206, o masina in care cred ca a dat proprietarul anterior ca surdu-n clopot, si cand s-o fi prins ca e plina de probleme, a scapat de ea.

Pentru un incepator, cred ca a fost o masina relativ ok, fata de Dacia 1300 (pe GPL LOL) si Oltcit (dublu facepalm si triplu LOL), cu ce am inceput eu, a fost parfum. Problemele cu 206 sunt date de faptul ca, de regula, dupa 150 mii km, dezvolta probleme la puntea spate, depinde si de cine le conduce si cum le conduce. Cred ca amicul o cumparase pe la 170k km, si clar avea probleme cu puntea spate. Asa ca i-am imprumutat bani sa-si repare puntea spate, ramanand ca (teoretic, cel putin) sa mai hinghereasca felina inca 150k km. Doar ca, ambreiajul era footat si ala, suferea de necesitate de zeama de inlocuire. Dupa care s-a trezit si cu alte probleme, da-i cu dezmembrari, da-i cu mecanici de Bucuresti (scumpi, maica, cel putin dublu fata de al meu), da-i cu bani imprumut si putina disperare si ura dinspre el catre respectiva masina combinata cu inceput de groaza de mecanici, cel putin asa mi-a spus el sau asa am inteles eu.

Chiar daca nu sunt atat de necioplit sa-i spun omului in fata ca si-a luat o cazatura de harb, i-am sugerat elegant ca poate ar fi mai ok sa scape de masina, ca ar iesi mai bine si cu nervii si cu banii. Zis si facut, reuseste omul sa isi vanda cazanul masina, pune frumos banii la sertar si se apuca de cautat alta masina (in timp ce datoria catre mine a continuat sa curga in ritmul de 100 euro/luna, nu am inteles de ce, dar nici nu m-am agitat pe tema).

Asta in timp ce avea rezervare pentru drum, cazare si bilete la un mare concert in Viena. Ca un prost veritabil ce sunt, i-am oferit Polo impumut, sa mearga la austrieci (in conditii cat mai bune, mai bune decat 206-le), cred ca cel putin cu doua saptamani mai inainte de eveniment, ca sa se obisnuiasca cu masina si sa nu faca vreo nefacuta pe drum.

Cum nici o fapta buna nu ramane nepedepsita, se intoarce omul meu de la austrieci si nici una nici doua, ca vrea el masina aia. Futu-i! Altul! Ii explic ca e o masina veche, ca nu i-o dau, ca doar ce spusese ca nu mai are rabdare sa ajunga la mecanici, ca l-a tocat si maruntit cu nervii 206-le. Nu, ca il doare in carici, ca vrea el masina aia, ca ii place de nu mai poate (stiu, si mie imi placea, dar asta nu mai conta). Ramane sa discut cu jumatatea, fapt pentru care doamna imi atrage atentia ca nu as proceda corect si ca nașul ne-a cerut primul masina, el ar trebui sa aiba intaietate. Ca sa fie totul si mai complicat, imi comunica jumatatea mai buna ca si ei ii place masina, ca ar prefera sa nu o vindem, si daca este sa fim corecti si sa vrem sa ajutam pana la capat, sa i-o vindem nașului (lucru pe care i l-am cumunicat si amicului, dar el tot voia Polo).

Parca eram in filmele cu prosti, eram patru persoane carora ne placea masina, asa ca hai sa incerci sa impaci si capra si varza, ramanand de vazut in bratele cui ajunge polo, radeau si curcile de noi.

Eu cand sunt prost, sunt prost pana la capat, asa ca am incercat sa ajut cat ma pricepeam si m-am apucat din nou de cautat masini, in ideea sa mai gasesc macar inca un Polo similar si sa-i impac pe cei doi. Gasesc un Renault Symbol 1,5TDCI 82CP - cu doar 70k km, pret decent, 2500 de e-uri, il arat amandurora (nașul si amicul din capitala), amicul spune (de cel putin doua ori) ca nu vrea sa auda de asa ceva, asa ca am cumparat eu Symbolul, doar ce crescuse firma cu inca un angajat si trebuia sa ii asigur masina.

Nașul i-a dat o sansa Symbolului din dorinta de a ajuta si el si de a impaca si capra si varza, si a plecat cu el in concediu la Sinaia. Fiind in filmele cu prosti, am aflat ca symbolul nu mai era inmatriculat (nu a fost transcris in termen de 90 de zile de catre fostii proprietari), asa ca am trimis Sirionul automat la Sinaia si am anuntat oamenii ca nu se mai poate circula cu Symbolul (si am sperat degeaba ca amicul se va simti si imi va returna Polo).

Si ca sa ma incadrez si mai bine la profilul din filmele cu prosti, se strica Focusul doamnei. In timp ce era Focusul la mecanic, ii dau jumatatii Sirionul manual si circul eu cu taxiul, pentru ca amicul din Bucuresti imi tot trimitea mesaje si insista asupra faptului ca el la mijloace de transport in comun nu se mai intoarce, vrea musai masina.

Imi spune amicul de Ford Fiesta 1.0, benzina, diferite variante. Un coleg de-al meu ii luase boracului una la fel, de noua, maximum de dezamagit, probleme destul de multe. Mecanicul meu imi spune ca sa nu cumva sa iau varianta cu cureaua de transmisie in baia de ulei, ca o sa am numai probleme. Dau si eu mai departe, fac pe telefonul fara fir, se duce omul in teste si descopera ca masina a fost lovita, asa ca ramane pe cautat.

Ma trimite amicul la Constanta sa ii verific un Volvo C30 - ii explic ca nu am timp, iar cand revine un prieten de-al meu in Constanta, nu mai dorea amicul acel Volvo, pe motive de razgandac. Acu' vreau Volvo, acu' mi-e frica si nu mai vreau Volvo. Pana la urma, nu toti sunt atat de prosti sa joace la loz in plic sau sa mizeze pe negru.

Gasesc, fiind in Grecia, Polo nr.2 (1.9 tedei) din Sacele (fie-i rugina usoara), km putini, pret decent, omul avea acte doveditoare pentru tot ce bagase in masina (doar cu ceva probleme la ambreiaj), trimit rapid avans pentru el, sa il rezerv. In mintea mea putina si ingusta, ma gandeam ca le dau cate un polo 1,9 tedei fiecaruia si am rezolvat problemele, poate asa ieseam si eu din filmul ala extrem de prost. Rezultatul? Ma suna amicul dupa ora 22 sa ma ia la pula ca de ce cumpar polo din Sacele, ca e scump, ca e pula mea si ca fac prostii (Polo ala era verde, cum sa mizez pe verde? ce plm!). Noroc ca dormeau ai mei si nu am vrut sa ii trezesc, dar mi-am luat lectia de achizitii auto de la el in tacere, gandidu-ma doar la faptul ca sunt extrem de prost deoarece nu i-am subliniat ca urmeaza sa cumpar masina respectiva cu scopul de a rezolva situatia creata de el. Dumb and Dumber de Romania, noi eram, un calduros muie Steaua daca nu era asa. De fapt, oricum, muie Steaua!

Ca sa intram si mai bine in atmosfera filmelor cu prosti, face jumatatea mai buna un accident (usor) cu Sirionul. Masini aveam multe, doar ca ele lipseau cu desavarsire. Fordul - mekanik, service, expira cat de curand si ITP-ul. Sirionul manual, tinichigiu (noroc cu primul sirion care a donat stopul spate, rinichii, bara si aripa spate, pentru ca piesele de Sirion sunt la fel de rare in Ro precum decenta in mintea Sosoascai), Symbolul, fara inmatriculare. Mai aveam Sirionul automat cu care facea colegul naveta de la 30km si polo 1.4 cu care facea naveta angajata doamnei de la 50km.

Si ii explic amicului de la Bucuresti, uite, poze - sirion manual - accident jumatatea, Focus deja la mecanic iar Polo rezervat Sacele programat si el la - mekanik, Symbol - lipsa inmatriculare, nu mai am cu ce sa circul, iar daca eu am fost dispus sa circul cu taxiul doar ca sa se poata amicul folosi de masina mea (pe motive de sila a lui pentru transportul in comun), am pretentia ca macar jumatatea mai buna sa circule in conditii decente.

Raspunsul lui? Jelanie pe feismuci, mvai, pula mea, brotacelul (sau cum osul meu imi poreclise masina) se intoarce acasa, fara brotacel, viata e pustiu! Jur ca ma uitam la postarea de pe feisbuci si imi curgea scuipatul din gura, cat de meltean sa fii, de ce sa mai bati un cui ruginit in filmul meu prost?

Dupa jelania de pe feismuci, a venit imediat si solutia lui, Symbolul acela pe care l-a refuzat cel putin de doua ori, il mai stiu? Da, cel caruia i-am facut revizia, i-am schimbat distributia si l-am pus la punct pentru noul angajat. Cel in care a spus clar si raspicat ca nu se urca, are si el o imagine de pastrat! Cica ma scapa amicul de Symbolul ala, ce mare noroc!

Cum este normal corect si regulamentar, urmatorul pas a fost sa trimit un coleg sa recupereze polo din capitala, dupa care i-am trimis amicului un mesaj pe whatsapp prin care il anuntam ca ar fi mai bine sa ne vedem fiecare de treaba lui. Nu doaream sa fiu scapat de nici o masina, nici el nu dorea sa ma scape de vreo masina ci isi dorea o masina cat mai buna de la un cunoscut, pentru ca lui ii iera frica sa isi cumpere.

Am dedus ca acela a fost pretul meu, vindem un prieten, ca sa ne ,,iasa" o masina. Asa ca am preferat sa ii trimit mesaj pentru ca observasem in ultima perioada de timp ca se bateau cap in cap spusele lui si preferam sa comunic cu argumente care sa fie oricand la indemana.

Finalul a fost incadrat corect si regulamentar tot la filmele cu prosti, concluzia lui fiind ca l-am trimis la moarte. Pentru mine, asta este definitia prostiei, sa te lipsesti de un bun de-al tau pentru o perioada de timp, cu cele mai bune intentii, si sa ti se bata obrazul ca ai fost magar!

Bonus si gratuit, pe langa lectia de prostie crasa la care am participat in rol principal, pe banii mei, pe asigurarea mea, pe schimburile mele, pe cauciucurile mele pe care amicul mi le-a bagat prin asfalt proaspat turnat, am mai primit si o lectie deosebita de ipocrizie. Si cam asta ar fi si motivul pentru care asftel de probleme este bine sa fie transate in scris, Verba volant, scripta manent:

,,Doar ca mie nu mi-ai spus ca nu vrei sa-l vinzi. Mie mi-ai spus ca hai sa vedem, ca hai ca nașul ca hai ca poate ramai cu Polo, ca hai ca poate alte alea. Pas dupa pas dupa pas mie asta mi-ai spus. Mi-ai spus ca nu mi-o dai ca este batrana si ca nu am mecanic de VW. Si ti-am spus atunci ca imi asum acei km si ca mecanic de VW, incearca-ma, gasesc. Ca na, traim la Bucuresti. Se gaseste."

chestie care se bate cap in cap cu:

strike 1

,,Eu sunt de vina ca tu ai generat situatia asta si nu ai spus de la inceput ca pula mea, nu vand?''

strike 2

,,Si na, pentru unii siguranta, pentru altii Sirion. Jumatatea ta trebuie sa fie ok. Eu cu Sirion? Ete pula."

Si aici, la lectia de inalta ipocrizie, s-a dus orice urma de repsect pe care o mai aveam pentru omul ala. Cat timp a fost la el Polo al meu, eu am circulat cu Sirionul, cand s-a stricat Focusul, jumatatea a circulat (si facut accident cu Sirionul). In conditiile in care i-am acordat intaietate lui, in fata mea (eu cu Sirion si el cu Polo) si in fata jumatatii (el cu Polo jumatatea cu Sirion), in conditiile in care i-am spus ca Focusul e la reparat si singura masina disponibila imi ramane Sirionul si pot sa i-o dau imprumut (doar pentru ca voia sa mearga cu masina la serviciu, nu cu mijloace de transport in comun), in conditiile in care in doua luni nu a fost capabil sa isi cumpere un cacat de masina, in conditiile in care jumatatea mea facea naveta la munca cu Sirionul, cat de ipocrit sa fii ca sa poti sa scornesti asa ceva?

Cum sa pui problema ca daca iti ofer imprumut masina cu care circulam eu si jumatatea mai buna (noi eram in siguranta cand circulam cu Sirionul ca sa se poata folosi el de Polo!), nu ma gandesc la siguranta? Si de ce in mesajele de pe Whatsapp mergea de naveta sirionul, iam mai apoi era de batut orbrazul? Ce araceturi scumpe poti sa tragi pe nas ca sa imi bati obrazul ca nu-ti ofer siguranta pe banii mei? Nu vrei masina imprumut de la mine, aplaud ca foca! Dar sa-mi bata cineva obrazul ca m-am oferit sa-i imprumut masina pe care o conduceam eu, nu am mai patit.

strike 3

,,Alta mizerie. Am sunat si am spus ca iau Clio de la tine, nu ca te scap de el."

Doar o alta minciuna. De fapt, voia sa ma scape de Clio (Symbol), dar doar dupa ce am pus eu masina la punct, cand era de cumparat de la necunoscuti, nici nu dorea sa stie de el. Curat murdar!

strike 4

,,Sa nu uitam ca mi-ai recomandat un 206 si ca ti-am spus ca masina aia are probleme cu puntea spate. Si ca ti-am zis asta si ca tu ai facut hmmm desi puntea spate la fostul 206 din imprumutul de la tine o platesc si acum."

Asta fiind partea in care l-am trimis la moarte, si asta in conditiile in care regreta fosta masina, imi batea obrazul ca mai bine nu o vindea, macar avea o masina (cu care sa mearga ... la moarte?). Cand si-a cumparat el masina, a fost ok, dupa ce a inceput sa pise ochi dupa felina si i-am spus ca daca tot este nostalgic, sa-si ia una la fel, l-am trimis la moarte. Daca vine de la el, e bine, daca vine de la mine, e rau. Propun sa se faca o petitie, nici un 206 nu mai are voie sa circule pe drumurile publice. Bine, sunt rau. Aici intervine si prostia, 206-le nu e singura masina care dezvolta probleme pe puntea spate. De asta exista ITP, de asta se verifica masinile, daca directia nu e buna, masina nu trece ITP-ul.

Daca exista vreun lucru sigur pe lumea asta, pai este dat de faptul ca nu as fi adus in discutie vreodata ceva legat de 206 daca nu ar fi spus ca mai bine nu-l dadea.

strike 5

,,Sa nu uitam ca mi-ai recomadat un Polo in care sa mai bag 3000 lei din prima."

Aici fiind vorba de polo nr.2 de la Sacele, cel cu probleme la ambreiaj, am spus ca reparatia ar fi maximum 600 euro, cum mi-am permis, nu era bun - polo pe care l-am alergat pana acum fara nici un fel de probleme. A uitat ca, de fapt, i-ar fi fost bun acel polo. Doar ca nu mai avea el nervi de mecanici, chestie care se bate cap in cap cu ,,Si ti-am spus atunci ca imi asum acei km si ca mecanic de VW, incearca-ma, gasesc. Ca na, traim la Bucuresti. Se gaseste."

strike 6

Si incheiem artistic, trebuie sa stoarcem macar o lacrima, fie de durere fie de ras pe motive de prostie si ipocrizie, partea in care ce a luat el a fost bun, desi regreta ca a vandut, iar daca i-am spus ca poate reveni daca e nostalgic, gata, jihadul, l-am trimis la moarte! Cam des o batut campii, si-i pacat, ca-s mici si ei si-i doare.

,,Frumos, nu? Si din nou, e misto sa declami ca Focus pentru jumatate, siguranta, dar sa-mi recomanzi mie 206 ca na, ce se poate intampla cand cedeaza puntea la 130 pe autostrada? Absolut nimic, vorba aia, vii tu si ma plangi 5 minute la mormant. Dar hei, cu alegerile tale amintite mai sus oricum m-ai trimis deja la moarte, nu? "

Cat se poate sincer o spun, ca sa scap de vaicarelile pe teme de felina, vai, mai bine nu dadeam jaguarul, am incercat sa inchei discutia cu acel DACA (daca si doar daca) esti nostalgic, ia-ti un 206 mai bun (cu mai putini km si fara probleme puntea spate.). In pofida faptului ca eu, inginer fiind, sunt la fel ca si cateii, cu ochi sclipind de inteligenta dar varza la capitolul exprimare, omul nu o fost in stare sa compileze acel DACA esti nostalgic, ia-ti in pula mea felina inapoi, nu mai pisa ochii.

Asta inseamna sa fii ipocrit, iti iei un cazan, este leut credicions, sigur si fara probleme, este ok, dar daca pisi ochii dupa el, ca sa scap de ochi pisati si-i spun ca daca doreste sa scape de nostalgii, sa-si ia unul mai nou cu mai putini km, gata, l-am trimis la moarte.

Si in conditiile in care masina mea mai buna, polo, era la el iar jumatatea face accident cu Sirionul, tot eu sunt magarul care nu ma gandeam la siguranta lui, the lion, the witch, and the audacity of this bitch. Eu, prostul, care i-am dat polo doua luni, pe banii mei, ca sa fie el cat mai in siguranta. Asta consider eu ca este o lectie adevarata despre ipocrizie.

Toata lectia asta despre ipocrizie mi-a fost de folos, am invatat ca uneori sunt nepermis de prost si ca unii oameni pot sa devina extrem de ipocriti cand sunt interese la mijloc.

Am incercat (totusi) sa inteleg cand l-am trimis pe om la moarte, l-am sunat si am incercat sa discut pe tema asta, raspunsul lui a fost ca trimiterea a fost doar metaforica si nu sunt eu capabil sa inteleg (ce mai, pana si el mi-a reconfirmat faptul ca sunt prost), dar zero argumente. Pai, tu iti alegi, tu iti cumperi masina respectiva, nu mergi cu ea la moarte, e ok, o felina credincioasa pe care o repari pe banii mei si totul e in regula, siguranta maxima. Pisi ochii dupa felina, si daca indraznesc sa iti spun sa revii la tipul de masina pe care l-ai ales tu, doar ca sa fie mai noua, cu km mai putini si fara probleme cu puntea spate, gata, te-am trimis la moarte, futatoric sau nu, daca vine din partea ta e ok, nu e moarte, daca vine din partea altuia, 206 e sicriu ambulant. E clar ca sunt prost bata, ce sa inteleg?

Nu am inteles de ce 206-le poate sa fie moarte, daca este recomandat de altii. Ce are, i se abureste parbrizul? Ii tremura amortizoarele si planetarele, ii leaga cineva sireturile de la cauciucuri? Ca sa fie ipocrit pana la capat, discutia mea despre siguranta fusese ca as fi putut sa iau Dacia Spring (curent gratis din panouri) sau Ford Focus. Bro, cum sa ii cumpar jumatatii mai bune Focus, pe banii mei, sa aiba conditii cat mai bune, iar lui sa ii dau imprumut, tot pe banii mei, Sirion? Cum? Blasfemie, imprumut se da doar Polo sau Focus! Ha, ha, ce prost sunt!

Sincer, ani de zile l-am considerat un tip istet si cerebral. Vreo 10 ani asa l-am vazut. In ultimii 4 incepuse tot mai des cu derapaje. Daca asta ne astepta pe toti la batranete, sa fim lipsiti de logica si de bun simt, imi bag pula, nu vreau sa imbatranesc. Cel putin nu in halul asta. Sper sa nu ajung vreodata atat de ipocrit. Sper sa nu ajung vreodata sa fracturez logica si common sense (suna mai bine in engleza) in halul ala. Si mai sper, ca asa cum nu am fost eu in stare sa ii atrag din timp atentia cand batea campii, se fie in stare cei din jurul meu sa imi spuna de fiecare data cand sunt prost sau gresesc.

Asta le spun si prietenilor si colegilor, asta am invatat din toat episodul asta, sa incerc sa constientizez cand si unde gresesc (mai ales cu ajutorul lor) si sa fac tot posibilul sa reactionez decent, nu cu ura sau cu furie, ori de cate ori mi se atrage atentia ca garesesc sau ca sunt prost.

In alta dezordine de idei, Polo negru a ajuns la nasi de indata ce am reparat Focusul jumatatii. Polo verde de la Sacele a fost o achizitie excelenta si, daca nu imi iesea mosulica cu Aveo in fata, m-as fi bucurat si acum de el, csf, ncsf, patasti!

Am condus si eu 206 si inca mai bat in taste. Incredibil!. Chiar am o prietena care are un 206 cu care a ajuns la 280k km, a colindat toata Europa si inca mai merge masinuta. Ce sa ii spun, ca merge la moarte? Sa vanda urgent masina altcuiva, sa mearga cumparatorul la moarte? La tati ni-i geu! Greu, mai ales cand nu constientizezi enormitatile pe care le debitezi.

Toti cei care conduc Peugeot 206, sunt ca si morti, doar ca inca nu stiu.

Lasand gluma la o parte, toata treaba asta a demonstrat ca uneori sunt nepermis de prost. Prost, pentru ca am rabdat mizeriile mentionate ani intregi din partea unui astfel de om, si ca nu am avut decenta sa ii atrag atentia. Intr-atat de prost incat as lua premiul I cu coronita la olimpiada de prosti, pentru ca in conditiile in care am pus siguranta lui mai presus decat siguranta mea si a jumatatii mai bune, mi-am luat capace pentru faptul ca nu ma gandesc la siguranta lui. Prost, pentru ca in conditiile in care am ajutat si am pierdut bani timp de doua luni de zile, mi-am luat capace (futaforice, desigur) pentru ca nu l-am ajutat cum si-ar fi dorit el.

Tot prost sunt, inca mai incerc sa ajut, uneori imi mai si iese, doar ca daca observ ca sunt vandut fara remuscari (si pe maruntis), incerc sa ma opresc din prostie.