Dupa ce ne-am angajat si eu si jumatatea mai buna, am reusit sa punem ceva bani deoparte si sa deschidem si cate o mica afacere de caciula. Asa ca cererile de imprumut sau ajutor au crescut, mereu se gaseau prieteni si amici care doareau sa mearga in concediu, sa-si cumpere cate ceva prin casa, sa imprumute o masina de la mine samd. I-am ajutat de regula pe toti, jumatatea mai buna mi-a reprosat de multe ori lucrul acesta, ca am preferat sa raman eu fara bani, sa aman concediul sau sa conduc o troaca veche de masina, doar ca sa ii ajut pe altii. Si de fiecare data i-am raspus ca bine ca suntem noi cei care ofera ajutorul, nu cei care il solicita.
N-am avut niciodata probleme sa ma trec pe locul doi cand imi cerea un prieten ajutorul. Vrei 5 mii de euro? Storceam cardurile (la care uneori plateam si dobanda, fara sa spun nimic) si il ajutam, amanam ce aveam de cumparat sau apelam la randul meu la parinti ma imprumute. Vrei masina, ia masina mea mai buna si circul eu cu o tigaie veche, ca nu sufar, am condus si Tico si Dacia 1310, nu am probleme. Dar cand s-a pus problema sa imi trec familia pe locul 2, deja se schimbau lucrurile. Sa aiba nevoie jumatatea de bani sau masina buna, pai imi strangeam datornicii de sorici, sa scada pretentiile, sa-si respecte intelegereile si sa se achite de datorii la timp.
Asa ca am vechime la sportul asta, ceva mai bine de 20 de ani de ajutat si de imprumutat bani si bunuri (nu am luat in viata mea un leu dobanda, si la fel nici macar un le pentru folosirea bunurilor, da?), si din toate lucrurile astea, am invatat cate ceva in perioada asta de timp. Am invatat ca unii pretuiau mai mult ajutorul dat de mine decat prietenia mea.
Sa ne fie clar, ajutorul inseamna ca o te oferi sa faci ceva cu toata inima si fara sa astepti ceva in schimb. De regula inseamna bucurie, bucuria de a sti ca poti sa faci bine. Si de fiecare data cand poti sa ajuti si simti bucurie, sunt sanse maxime sa faci bine ceea ce faci. Doar ca, in momentul in care ajuti cu cele mai bune intentii iar cel ajutat vine cu pretentii, cu cerinte suplimentare sau cu nemultumiri, deja se poate ca ajutorul respectiv sa nu mai fie ce trebuie.
Nu am fost niciodata nemultumit de ajutorul primit (pentru ca, da, din fericire am fost si eu de multe ori ajutat), ajutorul l-am primit deschis sau l-am refuzat politicos, dar nu am emis vreodata pretentii legate de ajutor. Vrei bani imprumut? Atat pot sa iti ofer si pentru cutare perioada de timp. Accepti sau refuzi, este atat de simplu. Au fost cazuri in care mi s-a spus ca e prea putin, ca ,,la banii tai ai putea sa imi dai dublu si ca suma si ca perioada". Inca unul care imi tine socoteala, nu am nevoie de asa ceva, un calduros mars la cacat. Am si datornici de la care stiu ca nu o sa imi mai recuperez banii vreodata, din fericire sunt sume mici 100-500 de euro, dar macar stiu ca am scapat de niste jeguri. Dar am si prieteni pe care i-am ajutat cu sume destul de mari si inca mai ajut.
Am si acum prieteni care vin sa doarma la mine. O noapte sau cateva nopti, nu conteaza. Ma intreba de regula din timp, pot sa vin sa dorm la tine x nopti? Clar, cu mare placere. Din fericire nu am avut cazuri in care sa nu-i convina patul, camera sau orice altceva. Pentru ca aia nu mai este prietenie, este exploatare.
Am avut si multe cazuri in care am fost nasi de cununie. Niciodata nu am avut vreo pretentie, ne-am dus cu placere unde am putut sa ajutam si din toate astea am ramas cu doua prechi de fini grozavi, prieteni (pentru mine chestia cu nasi si fini suna extrem de aiurea) pentru care am facut si as mai face extrem de multe cand a fost si daca va mai fi cazul.
O chestie oarecum simpatica, mi-am format o echipa de meseriasi care in ultimii 12 ani cred ca au lucrat mai mult de jumatate din anii respectivi pentru mine. Si foarte multi cunoscuti imi ,,cereau imprumut" respectiva echipa ca sa rezolve diverse chestii prin casa sau ca sa-si construiasca o anumita parte din casa. In conditiile in care ii rupeam de la munca de la mine, ca sa pot sa ii trimit dintre ei, de regula primeam multumiri. Au fost si cazuri in care imi bateau obrazul, ca vor altceva, ca nu le convine si-s nemultumiti de echipa mea, ca gaseau oricand mai buni. Asa ca ii rechemam instant la munca la mine. Rezultatul? Eu eram bulangiu, pentru ca mi-am permis sa ii rechem la muca la mine, trebuia sa ii mai las la ei. LOL
Cu masinile am avut doar trei esecuri, primul - aveam la vreamea respectiva o Solenta si un Polo iar cel care imi cere ajutorul pentru minimum 4 zile spune ca nu ii convine Solenta, pentru ca are consum mai mare si nu prea este confortabila, asa ca avea pretentia si insista sa ii imprumut Polo. Bravo, Patratel, cat de prost sa fiu sa ii dau lui intaietate in defavoarea jumatatii? Asa ca Polo a ramas la jumatatea mai buna si eu am scapat de un presupus prieten. Cazul doi in care i-am dat unui prieten un Punto o perioada de saptamana. Am suferit eu si jumatatea doar cu un Sirion la dispozitie, dar macar ne gandeam ca ajutam. Dupa o jumatate de an, am avut eu nevoie pentru o zi de una dintre cele trei masini ale lui, oricare, nu faceam nazuri, iar el mi-a raspuns ca ,,masina si sotia nu se dau". Ok, am mai scapat de o lipitoare. Cazul trei cu un prieten care dupa ce s-a suparat ca nu ii vand o masina de-a mea, imi batea obrazul ca de ce nu ma gandesc la siguranta lui, de ce sa fie jumatatea mai buna cu Ford si el cu Sirion. Bravo din nou, alt Patratel care se compara cu jumatatea mea si venea cu pretentii, in loc sa se compare cu mine. Un istet care se facea ca uita ca eu am umblat doua luni chiar cu Sirionul de care isi batea el pula, doar ca sa ii stiu in siguranta si sa le pot pune la dispozite un Polo. Cand jumatatea a ramas fara Ford pentru o perioada de timp, mi-am recuperat Polo si am inteles ca si pentru omul ala conta doar cat se poate folosi de ajutorul meu, atat si nimic mai mult. Iar in chestiile astea nu pot sa-i invinovatesc pe cei care vor sa profite de astfel de situatii, ci strict pe mine, pentru ca am fost prost sa accept. Am mai spus ca ipocrizia este pacatul meu preferat, cand e vorba de prieteni? LOL
Pentru toti cei care au pretentii legate de ajutorul meu si nu sunt capabili ori sa-l accepte ori sa-l refuze, inteleg ca sunt doar un prost de pe urma caruia trebuie sa profite. Asa ca am inceput sa fiu putin mai selectiv. Nu mai ajut cu imprumuturi daca simt ca nu e bine ce fac. Am invatat sa spun si NU, nu imi este usor, dar ma baze pe o logica simpla, eu as face ce fac ei? Daca raspunsul e nu, atunci nu ii mai ajut. Nu as comenta ca nu imi convine suma sau termenul pentru imprumutul oferit, ori accept ori refuz politicos, nu comentez ca imi pace sau nu imi place cazarea pusa gratuit la dispozitie, accept sau refuz politicos.
De curand a venit un amic sa-mi ceara o mie de euro imprumut. Imi explica faptul ca are bilete pentru concediu prin Spania rezervate de 6 luni si nu are bani de cheltuiala, ca nu poate sa piarda biletele si nici sa mearga fara bani de buzunar. De fumat - baga omul 2 pachete/zi, de baut baga zilnic cel putin bere sau vin, plus ceva iphone 16 in dotare. Asa ca am fost si eu taran si i-am spus ca daca s-ar fi lasat de fumat sau de baut, eventual daca si-ar lasa telefonul la amanet, nu mi-ar fi cerut mie bani imprumut. La care omul, foarte ofensat ,,ce ba, eu iti fac tie program cum sa-ti traiesti viata?" - i-am raspuns ca-i fair enough, daca nu imi mai cere bani imprumut, nici eu nu mai cometez pe tema. Asa am mai scapat de inca o lipitoare.
Asa am invatat ca daca primul reflex nu mai este sa-l ajut pe cel care imi cere ajutorul, atunci acea persoana clar nu imi este prieten. Poate sa nu imi fie prieten pentru ca fac eu ceva gresit sau pentru ca face persoana ceva gresit, asta cred ca ar conta mai putin, dar la primul semn la care va simtiti exploatati intr-o relatie de prietenie, atunci este cazul sa va evaluati cat mai serios relatia respectiva.
Cand prietenii va devin povara sau cand prietenii au pretentii legate de prietenia voastra (imi place sa cred ca nu am conditionat vreodata o prietenie), atunci aceia nu mai sunt prieteni. Pot sa existe (si cred ca este chiar indicat) discutii contradictorii, pot sa fie si certuri (pe orice teme, fotbal, politica si ce o mai fi) dar niciodata conditionari sau pretentii legate de o prietienie. Am auzit ,,nu m-ai ajutat destul" sau ,,nu m-ai ajutat cum as fi vrut eu" - chestii la care nici nu m-am gandit vreodata ca as putea sa le spun unui prieten, asa ca, direct, in astfel de cazuri un ,,mars la cacat!" este solutia care se impune.
Inca mai am prieteni (cei drept, mai putini decat degetele de la ambele maini) carora le-as acorda oricand intaietate in fata mea (nu si in fata familiei mele), prieteni pe care i-as ajuta oricand cu mare placere. Prietenii aceia nu i-am simtit vreodata ca pe o povara, pentru prietenii aia am lasat orice deoparte in secunda numarul unu in care mi-au cerut ajutorul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu