Cantec simplu despre vaci si boi

Intalnesc periodic conationali care folosesc caramida mandriei (sau a rusinii) de a fi roman, fie ca se bata cu ea in piept, fie ca sa aiba cu ce sa arunce dupa altii. Partea cu mandria/rusinea consider ca este foarte putin discutabila si cuprinde doar doua aspecte, primul, cel in care arborele tau genealogic a contat pentru comunitate si poti sa fii mandru (sau orice altceva) de familia din care provii si/sau de rezultatele lor. Al doilea aspect ar fi legat strict de rezultatele tale, ai facut ceva notabil pentru comunitate sau ai facut eforturi ca sa dobandesti o anumita cetatenie? Doar atunci cred ca poti si ai de ce sa fii mandru. Sunt madru de parintii si de bunicii mei, insa apectul asta nu are nici o legatura cu faptul ca au fost romani. La fel cum nu am fost niciodata rusinat sau mandru de faptul ca sunt roman, nu este ca si cum as fi ales eu sa fiu roman, nu este ca si cum as avea vreun merit. Sunt anumite perioade in care ma bucur sau sunt multumit de faptul ca sunt roman (pe modelul ca se putea si mai rau), am si perioade in care sunt nemultumit de faptul asta, dar nu intr-atat de nemultumit incat sa vand tot si sa plec sa ma zbat si sa ma mut in alta parte (eventual sa obtin si alta cetatenie). Asa ca nu am fost vreodata, nu sunt si nu cred ca voi fi mandru sau rusinat ca sunt roman. Am dubii ca voi reusi sa devin mandru ca as putea sa fiu norvegian, polonez sau britanic, asa ca raman agatat de partea cu bucuruos, multumit sau nemultumit. Asta nu inseamna ca nu ma uit ca la alieni cand vad cate un retardat care rage si muge ca el e mandru de rezultatele echipei de junior romani la informatica (sau fotbal, tenis sau orice altceva) – pai, sunt rezultatele lor, nu ale tale, nu ai nici un merit si nici un drept ca sa iti arogi si sa te poti mandri cu rezultatele altora. Ne putem bucura pentru ei, dar nu avem motive de mandrie. La fel cum nu pot sa-I inteleg pe retardatii care rag si mug cand se intampla cate o nenorocire si faptasii sunt romani. Mereu se gasesc niste handicapati care sa urle ca ei sunt rusinati ca sunt romani. Cat de tampit sa fii incat sa crezi ca esti responsabil pentru actiunile conationalilor tai? Poti sa te dezici, sa condamni orice actiune reprobabila a conationalilor tai, dar ca sa ajungi sa crezi ca actiunile unor indivizi cu care nu ai avut vreodata ceva in comun (indivizi care la care te raportezi DOAR prin faptul ca s-au nascut la cateva zeci/sute de km de tine) te pot face sa sa fii mandru sau rusinat, trebuie sa fii foarte special. Oarecum ironic este faptul ca specialii de tipul acesta nu sunt in stare sa si faca ceva cand vinde vorba de cetatenie, cei mai multi dintre ei sunt rusinati si scarbiti de faptul ca sunt romani si doar rag, mug si isi plang de mila in pumni, dar sunt putini cei care ar face ceva pe tema si sa mai si protesteze cu pasaportul la vama. Doar ca cei care sunt capabili sa isi schimbe tara, sa isi asume riscuri, sa depuna eforturi sustinute si sa renunte la anumita zona de confort, sunt tocmai cei care, de regula, nu fac mare caz pe tema. In schimb, vacile toxice carora le pute tot si care rag, mug si se victimizeza cu privire la marele nenoroc ca s-au nascut intr-o anumita zona, o sa raga si o sa muga toata viata lor si nu vor face nimic ca sa schimbe lucrurile. Si chiar daca, printr-o minune, noroc sau orice alta modalitate ar reusi sa schime tara de bastina, o sa gaseasca mereu motive sa fie vesnic nemultumiti, oriunde s-ar afla.

Fulgi de nea la cinci si jumatate

 Din 30 noiembrie pana in 3 decembrie (da, stiu, ar fi trebuit sa fie zile libere, doar ca pe noi nu ne plateste nimeni daca  ne luam libere) am muncit in medie cate 21 de ore - in fiecare zi. 

Tras tare de tot, strans din dinti, cu pauze minuscule (cat sa apuc sa beau 10 cafele zilnic si sa dau cate o fuga pana la baie) si mancat din funga in timpul in care ce munceam, cu dureri de spate si de genunchi pentru stat prea mult la calculator.

In 4 decembrie am reusit sa predau la termen cele doua proiecte pentru care am tras tare de tot, apoi am condus vreo 350 de km pe la lucrarile in curs de executie si am reusit sa ajung inapoi in oras dupa ora 21,  sa mai duc o masina in service la un prieten pentru schimburi ulei si jante +anvelope (pe modelul ,,muschii mei minte nu are)  si sa ajung acasa pe ora 24 ca sa pot sa ma bag si eu linistit la somn. 

Nu e prima data cand trag tare zile la rand ca sa imi respect angajamentele si imi este clar ca nu mai rezist  ca pe vremuri cate 48 de ore de munca fara pic de somn, dar imi dau seama ca acesta ar fi impedimentul major la stilul acesta de lucru, cele doua - trei ore de somn / 24 de ore nu imi mai sunt suficiente si resimt oboseala destul de serios dupa 3-4 zile de acest fel. 

Dupa care vine cate o panseluta sa imi explice ca nu stiu cum ii sa fii corporatizd, sa  muncesti de luni pana vineri de la 9 la 17:30, si ca-i atat de epuizata ca  dupa  ora 17:30 nu mai poate sa faca nimic. 

Ce sa zic, ori imi curge scuipatul din gura ca la unul cu down cu agravante ori dau cu mucii si cafeaua in monitor cand citesc cate o ineptie din asta.  Haiosi cateodata si fulgisorii astia de nea.