duminică, 28 octombrie 2012

In care sunt hater IV episodul cu ENEL

Dragi mi-s mie omii si institutiile care detin monopolul pe un anumit tip de servicii, asta pentru ca, ceilalti, adica cei pe care poti sa-i inlocuiesti, abar n-au cum sa-ti coloreze veata cu putina adrenalina. Stai la casa si nu-ti  convin serviciile omilor care distribuie apa in oras? Mintenas ti-ai facut o fantana sau un put forat, ai pus un hidrofor si-i anunti cat se poate de politicos ca  se pot pisa  vesel si zglobiu pe serviciile lor, asta pentru ca tu nu mai ai nevoie de ele. Te saturi de o retea de telefonie, nu-i problema, mintenas iti faci abonament la alta.

Cu  curentul ii ceva mai dificil. N-ai curent, pusca si cureaua lata, nu prea merge treaba cu generatorul iar  sa te duci pe eoliana ca singura sursa de energie, nu mi se  pare deloc o idee buna. Asa ca, vrand nevrand, ca sa aducem curentul in casa noastra o trebuit sa ne supunem omilor de la enel si sa le facem pe plac. Toate bune si frumoase pana aici, mai trist o fost cand or hotarat dansii ca trebuie sa completez  6  (SASE) cereri pentru o amarata de alimentare la organziare de santier si sa platesc vreo 60 de lei.
Lasand la o parte faptul ca o trebuit sa-mi scriu numele si prenumele de mai mult de sase ori (asta pentru ca, pe unele cereri trebuia sa-l scriu de cate doo ori), o mai trebuit  sa completez  o rubrica cu tot felul de consumatori -gen, masina de spalat, computere, televizoare-, asta pentru a ajunge la puterea maxima consumata de cca 6kw sau ceva de genul asta. Adica, io doream racordare pentru organizare de santier (mai bine spus, o firida cu doo sigurante si doo 'prize' ca sa alimentez un flex, un aparat de sudura si alte asemenea) da ei imi dadeau inainte ca lista ii pentru cand o sa renunt la organizarea de santier si o sa 'trag' curentul in casa. Moment la care am inceput sa ma intreb cum ar fi fost sa aiba dansii o singura cerere  pe care sa-ti treci numele o singura data si sa ai de bifat optiuni precum, pe viitor doresti sa ai puterea X pentru N consumatori. Nu ca am fi economisit o gramada de timp cu totii? Timp care se pare ca-i mai pretios pentru noi, consumatorii, pentru ca omii de la Enel n-au nici o tresarire pentru  cand ii vorba de asa ceva. Dupa ce am completat cererile surpriza, am asteptat io frumos frumusel avizul lor pentru racordre, aviz care o sosit prin  Posta Romana la limita, adica dupa 28 de zile  din maxim 30 stabilite legal.  Cu avizul in mana i-am intrebat pe omi de ce moasa-sa  pe gheata o trebuit sa le dau cele doua numere de telefon precum si adresa de i-meil ca sa ajung sa-mi trimita avizul prin posta si sa pierd in felul asa cateva zile. Raspunsul o fost cumva vag si ceva de genul ca nici macar nu li se falfaie. Tot cu avizul in mana, i-am intrebat cat se poate de politicos  de ce  moasa pe gheata am trecut pe aviz 22 de metri de cablu pentru racordare din care 5 coborarea in BMP si 17m distanta de la stalpul enel pana la casa, asta in conditiile in care atasesem documentatiei un plan de situatie (vizat, cum altfel, de catre Oficiul de Cadastru si de  primaria satului in care construiesc) din care reiesea cat se poate de clar ca distanta de la stalpul enel pana la casa imi este de 6,5m. De unde moasa-sa pe gheata le-o dat lor 17? A, nu, ca ei au o echipa care o mers in teren, care o verificat, si sigur sunt 17 metri de la stalp pana la casa. Am trecut usor peste faza in care imi vene sa le smulg limba si sa le umplu gura cu cioburi  si sare si sa-i pun sa mestece, mi-am zis io ca abar n-am ce-am proiectat si ce construiesc si i-am intrebat, din nou, cat se poate de politicos, despre relevanta pozitiei casei in conditiile in care racordare pentru alimentarea la organizarea de santier se poate face oriunde.  Adica, un stalp cu o cutie poate fi amplasat oriunde in curte urmand ca acolo sa vina nenii de la Enel si sa faca  legatura pentru furnizarea curentului. Pai nu, ca asa-i, ca de fapt nu conteaza unde ii casa, ca am dreptate, da ei s-or gandit ca pentru racordarea  din viitor, care va merge la casa, si asa o dat avizul in felul ala. Bun, concluzia ii ca avizu-i prost, omii  de la Enel m-or tinut degeaba o luna ca sa-mi dea un aviz gresit fundamental atat ca masuratori cat si ca principiu. Moment la care mi s-o spus sa fac o reclamatie. Adica, pe banii mei, sa mai pierd inca o luna, adresandu-ma unor oameni care au avut pretentia sa-mi ceara un plan de situatie dar nu au fost in stare sa-l citeasca. Nu multumesc, decat sa depun o reclamatie undeva unde mi s-a demonstrat incompententa si sa mai pierd timp pe banii mei, mai bine imi lustruiesc pielea cea mai fina cu smirgel. Iau avizul lor de bun, platesc  contravaloarea racordarii (inainte, ca asa-i frumos) si ma tipa omii sa astept.
Trec trii zile si apar ceva neni de la o firma privata care erau responsabili cu montarea cutiutelor magice in care urmeaza sa bage omii curentu', plantez io stalpul  pe care s-o montat cutiuta magica (stalp care mi-i la trei metri de stalpul celor de la Enel, nicidecum 17) si ma pun pe asteptat, gandindu-ma ca urmeaza mintenas sa vina omii de la enel. Trece o luna, ni se fac noua ochii ca la melci dupa nenii de la Enel, da' degeaba. Asa ca-mi iau io frumusel dosarul cu documentatia legata de racordare si ma duc frumos la sediul omilor cu ganduri bune si cu multa intelegere. Ma plimba oamenii pe la 5 birouri, ma pun sa sunt vreo patru oameni si ajung la un nen care  imi spune molcom ca n-am dosar de utilitati (si certificatul de verificare si omologare al ventilelor) si n-are cum sa ma racordeze. Moment la care am inceput si io sa argumentez, ii organizare de santier, n-am ce dosar de utilitati sa fac, ca am aviz de racordare, ca am platit racordarea acum 30 de zile si ca daca mi-ar fi trebuit dosarul de utilitati nu aveam voie sa primesc avizul de racordare. S-o scarpinat frumos omul in urechi, o mai baut  un cafei, o mai grait la telefon si, intr-un final, o ajuns la concluzia ca trebuie sa fac o reclamantie. Moment in care s-o dus sufletului calmul meu, si i-am explicat (ce-i drept, pe un ton cam rastit, pe stiul ragetul leului turbat)  motivele pentru care nu depun reclamatii la dansii. Asa ca i-am propus sa vin cu dosarul lor pentru utilitati, a doua zi (ceea ce s-o si intamplat) si ei sa faca bine sa vina sa faca racordarea tot atunci (ceea ce nu s-o intamplat). Culmea ii ca dosarul ala de utilitati tinea (iarasi) de ce consumatori vor fi pe viitor in casa,  adica pe modelul unei cereri din cele 6 depuse. Dupa ca ce m-o durut creierii de la abundenta logicii si a bunei organizari, am ajuns sa-i sun de cate trii patru ori pe zi, asta pret  de o saptamana, si deabia apoi or binevoit si or venit omii de la Enel (si in 15 minutele or facut  toata treaba cu racordarea).
Recapituland, pentru o treaba care o durat maxim o ora din partea firmei care o montat cutiuta, plus cele 15 minutele necesare racordarii si  maxim o ora (ceea ce-i enorm)  pentru intocmirea avizului de racordare, reiese ca pentru doua ore si un  sfert, io o trebuit sa astept doua luni si jumatate. Asa ca,  imi doresc ca pe viitor sa apara cat mai multi distribuitori de energie electrica si daca unul dintre ei te trateaza in felul mentionat dinsus, sa abia sansa unui faliment rapid sau, cel putin, clientii sa aiba posibilitatea sa-si aleaga furnizorul.
 Sa mai spun ca pentru racordarea la reteaua de apa mi-o trebuit fix o zi? Dimineata m-am dus la omii cu apa sa-i intreb ce acte imi trebuie iar ei m-or pus sa platesc taxa de racordare si mi-au dat un om care  sa faca racordarea. 

luni, 22 octombrie 2012

Chintesenta 'la' romani

Cu ghilimele?

miercuri, 17 octombrie 2012

Amestecate V

Cam de doo saptamani sunt in criza de timp. Da' serios, nu oricum. Pe de o parte imi cheltuiesc timpul cu munca la 90 de km de casa  (naveta, moasa-sa pe gheata, oboseala), pe de alta parte alerg cu jumatatea mai buna pe la doctori, (o facut o litotritie, apoi o colica renala in combinatie cu o infectie la rinichi si urmeaza sa mai faca inca o litotritie, maruntisuri d'astea de ne mai coloreaza veata) iar ce-mi mai ramane incerc sa-l dramuiesc intre constructia casei, computere si pitici. Cum ii posibil asa ceva? Sa ajungem sa nu mai avem timp pentru noi? Mi se pare cat se poate de trist.
As fi vrut sa fie pe bune tricoul dinjos  dar, din pacate, de cand l-am primit, nu prea am mai avut timp, urmeaza sa recuperez.

As fi vrut sa pot sa-mi pun ordine in argumentele care  ma fac sa cred ca lucrurule nu vor merge niciodata cum trebuie in coltul asta de lume, as fi vrut sa spun cum nu sunt, as fi vrut caut sa inteleg daca intr-adevar ne-am pierdut mare parte din ceea ce inseamna verticalitate in goana dupa profit si mi-ar fi placut sa le pun la vedere intr-un mod simplu si clar. Poate altadata.
Am impresia ca, in ultima vreme, mai mult decat de obicei, ma framant mult, prost si fara rost. Culmea ii ca ma framant pentru ca mi se pare ca ne framantam prea mult fara rost. Nu-s sigur ca are logica ce spun.
Cine stie, poate  pana la urma o sa ajung sa scriu  - asa cum frumos spunea cineva - despre cum si cate cafele am baut pe zi.