Partea cea mai delicata cu cititul este ca uit de mai multe ori (pana cand apuc sa termin o carte) numele personajelor. Ajung pe la jumatatea cartii si trebuie sa merg inapoi sa vad cine era Thomas sau Mary (personaje secundare care au fost mentionate pana la jumatatea cartii de sute de ori, da? doar ca atentia mea de caras auriu ii uita de fiecare data dupa cate 10 pagini). Localitati, vai de capul meu, trebuie sa merg la inceputul cartii ca sa redescopar faptul ca Brighton este orasul unde locuieste eroul principal. Catastrofa mi se pare putin spus.
Istorie si geografie am invatat obligat, tot pe motive de profesori exigenti, uitam locatiile in maximum o saptamana dupa ce le invatam. Dar retineam fara probleme cifre, daca spui Cuza eu ma gandesc la 1820 -1873, daca spui rascoala ma gandesc imediat la 1907. Nici cu partea de poezie nu m-am impacat prea bine, nu mi-au placut niciodata poeziile lui Eminescu. Poate putin Bacovia si mai tarziu Edgar Allan Poe, dar in rest mi s-au parut niste siroposenii de care trebuia sa stau departe.
In schimb mi-au placut matematicile. Toate. Algebra, aritmetica, analiza, geometrie (inclusiv geometria descriptiva) si trigonometrie. L-am avut profesor pe domnul Ion Adrian CINDREA, l-am indragit si admirat enorm, un profesor care a reusit sa ma ajute nespus pentru ca m-a trimis la olimpiade (cel mai bun rezultat fiind locul 2 pe tara in clasa a IIIV-a). Pot sa spun ca datorita lui am absolvit o facultate, pentru ca bazele mi le-a format dansul, iar dorinta de a ajunge la facultate tot de acolo a venit, pentru ca speram sa pot sa ajung sa ii seaman.
Cu geomentria eram ca pestele in apa, uneori deduceam teoreme doar din titlu (asta l-a impresionat si pe domnul CINDREA) si era o placere sa calculez si sa deduc arii si volume, cu trigonometria imi inchipuiam cercul trigonometric si formulele de baza pentru sin si cos si de acolo deduceam tot ce aveam nevoie. Mai tarziu, cu partea de integrale faceam tot posibulul sa gasesc mai multe solutii de rezolvare (vorba doamnei profesoare HERTAN, stia mereu ca ajung la rezultatul corect, dar modul de deducere era de cele mai multe ori suprinzator ori sinuos).
Asa ca am ajuns dupa treapta I la cel mai bun liceu de matematica fizica, nivel de top elevi, desi eram un chiulangiu cronic (clasa a VIII-a peste 138 de absente) si faceam eforturi minime cand era vorba de invatat. Aveam colegi doar copii de doctori, profesori, avocati si directori (din 43 de elevi din clasa - 41 absolventi de facultate, unul a decedat in timpul facultatii si unul a fugit din tara si nu am mai stiut nimic de el). Eu si cu inca vreo 5 eram din familii mai modeste, tin minte ca unora dintre colegi li s-a interzis de catre parinti sa vorbeasca cu noi. Privind inapoi, poate ca a fost oarecum corect, pentru ca eu fumam, consumam alcool (si nu ca junior, ci ma descurcam la avansati), eram intr-o gasca de batausi si mai alergam si dupa gacici (bonus, aveam si parul lung si ascultam satane, si da, a spus directorul liceului sa vin cu tata tuns la scoala).
Liceul a trecut ca un vis, am facut si desen tehnic si acolo eram iarasi in elementul meu, aveam un profesor tanar (cred ca 26-27 de ani), juca baschet cu noi, ne intelegea perfect si ne indruma legat de toate problemele noastre. Chiuleam strasnic si ma integrasem grozav in gasca, injuram mai rau decat birjarii, trageam betii nebune si ne bateam ca chiorii pana ajungeam acasa plini de sange.
Nu o sa uit faptul ca, prin clasa a XI-a, profesoara de romana m-a pus sa comentez Floare albastra. Ne pusese sa memoram poezia, sa facem comentarii si sa gasim simboluri si mesaje. Doar ca eu eram o jigodie si nici macar nu citisem minunea. Asa ca imi spuneam mereu in gand sa nu cumva sa scap un ,,Floare-albastra! Floare-albastra! Bate pula la fereastra!". Am ingaimat eu niste mizerii legate de suferinta si tristete (cu ce naiba sa asociez albastrul ala?), am luat un 6 chinuit si am inteles ca profesoara si-a dat seama ca habar nu aveam de poezie si ca sunt cu vaca la capitolul asta.
Si asta sunt eu, cu poezia sunt pe modelul ,,Bate pula la fereastra" sau ,,veniti acum, veniti cu noi, sa aberam pe pajistea cu boi". Cred ca ar putea sa ma tortureze cu deosebit succes daca m-ar obliga sa ascult poezii, sa urmaresc un musical sau sa ma oblige sa ascult U2 sau Def Leppard (diabetul ar fi nimic pe langa suferinta mea la astfel de siroposenii). Stiu, sunt defect, am probleme, pe partea de literatura trebuie sa ma tot intorc la inceputurile cartilor ca sa nu incurc personajele (dar macar aici o fac cu placere), pe partea de poezie sunt varza acra iar la partea cu pictura imi este de cele mai mute ori foarte greu sa pricep ce vrea ,,sa ne transmita autorul".
Simtul meu artistic este undeva ori profund defect ori imi lipseste in cea mai mare parte, pentru ca reusesc sa ma lipesc doar de o parte mica din tot ce inseamna arta sau act artistic. Daca as reusi sa ma lipesc de literatura, poezie si pictura cum ma lipesc de matematici, m-as bucura nespus, dar imi inteleg limitele si incerc sa lucrez cu ele la nivelul meu.
In pofida faptului ca sunt ca si un catel cand vine vorba de literatura (ne sclipesc ochii de inteligenta dar nu suntem capabili sa ne exprimam) tot imi mai face placere sa citesc (chiar daca trebuie unori sa citesc de mai multe ori acelasi lucru, ca sa fiu in stare sa il inteleg) si am un plan destul de ambitios pe tema daca voi reusi si voi apuca sa ies la pensie, iar faptul ca juniorul si-a comandat de curand si "Jurnal din vremuri de război" a lui Corneliu Coposu, nu poate decat sa ma bucure nespus si sa imi dea sperante ca o sa am si cu cine sa discut despre ce citim.
Probail ca eu inteleg din anumite poezii sau romane cam la fel de mult din cat ar putea sa inteleaga un poet dintr-o rezolvare a unei integrale triple sau a unei serii Fourier, dar asta nu inseamna ca trebuie sa bat cu pula la fereastra si macar am citit in cele din urma, fara sa regret, si Floare-albastra, floare-albastra.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu