Primarii de genul asta sunt cei care conteaza cel mai mult in comunitate si in formatiunea din care fac parte, pentru ca, de cele mai multe ori se voteaza tinandu-se cont si de realizarile lor. Cunosc cativa primari de genul asta, am colaborat si mai colaborez cu mare placere cu astfel de primari.
Astazi am avut de stabilit niste asptecte legate de un proiect, proiect pentru care finantarea pe fonduri europene s-a realizat si prin meritele doamnei primar ( deocamdata PSD, dar functioneaza tot in formatul din care conteaza mai mult ce poate sa faca pentru comunitate, decat culoarea politica).
Problemele legate de proiect am reusit sa le lamurim in cca 30-45 de minute, dupa care discutiile au deviat pe panta finantarilor, administratiei publice si comunitate. Doamna are realizari notabile atat din perioada de dinainte de a deveni primar (ne-am cunoscut de cand dansa dadea cu sapa exclusiv la privat pentru investitori straini, rezultatele fiind unele foarte bune) cat si in timpul mandatelor. Inteleg ca a reusit sa atraga fonduri si investitii pentru comunitate de cateva zeci de milioane de euro bune si bifeaza cam tot ce se poate bifa, drumuri asfaltate, canalizare, apa, scoala si gradinite noi/reabilitate, cadastru sistematic, panouri solare pentru mare parte din necesarul localitatii samd.
Intalnirea cu proiectantul, executantul si beneficiarul a fost constructiva si cat se poate de placuta, am mai inteles si bagat la cap lucruri noi, mi s-au mai confirmat anumite pareri. Toate bune si frumoase, pana intr-un punct. Pana in punctul in care doamna primar ne-am marturisit ca, incepand de anul acesta, incepe sa isi puna intrebari, intrebari legate de directia in care mergem. Pentru ca, in mod cert, nu e una buna. Iar optimismul face incet loc pesimismului, si de la ideea ca ar fi cel mai bine sa ne zbatem aici sa facem ceva pentru copiii nostri, s-a ajuns la modul cel mai serios ca ar fi mai bine sa-si caute locul in alta tara (si ca sa fie foarte clar, nu latura materiala era luata in calcul cand spunea lucrurile astea).
Si in momentul in care de aproape un am ma gandesc cum sa vand tot (sau aproape tot) ce am investit aici, si ma gandesc ca perspectivele sunt al naibi de futute in amarata asta de tarisoara, in momentul in care oamenii pe care ii respecti si pe care ii apreciezi, se gandesc sa renunte la tot ce au construit aici, in momentul ala ti se reconfirma ca lucrurile stau al naibi de prost.
Facem o mica paranteza, tot dl. Valeriu spunea ca stie un tip, care ar merita sustinut. Un tip din AUR, dintr-un oras mic, un tip onest. Si eu la fel, am colaborat si am ajutat cu ce am putut eu un (fost) primar AUR, un tip pe care il respect si cu care inca ma mai intalnesc cu placere. Omul a facut tot ce a putu pentru comunitate, inclusiv a pus problema sa invete pesedeasca si sa treaca la PSD, ca sa aiba sansa sa aduca bani in comunitate. Intre timp, omul a renuntat la politica si face ce stie mai bine, administreaza afaceri, in privat.
Omul asta a fost primar AUR, iar cei de acolo nu au stiut sa il pastreze. Si-a dus la bun sfarsit mandatul, dupa care cei de la AUR nu s-au gandit sa profite de experienta dansului, si asta in conditiile in care AUR are 12 primarii din 3180 (sau cate primarii mai avem in RO). Repet, AUR are 12 primarii din 3180 - este ca si cum AUR nu ar exista pe harta primariilor, un mizilic. In conditiile in care din multe puncte de vedere primarii duc greul, in conditiile in care primarii vin cu experienta in administratia publica, AUR aproape ca nu exista pe plan local.
Daca peste un an sau peste trei ani vor ajunge cei de la AUR la guvernare, ei bine, nu au specialisti cu care sa faca administratie, nu au specialisti cu care sa guverneze, nu au oameni care sa reprezinte cu adevarat interesele cetatenilor, AUR este o gogoasa umflata in care cei mai multi isi urmaresc doar propriile interese.
Ne asteapta o tara in care cei care s-au zbatut sa construiasca ceva, sunt deznadajduiti si/sau dezamagiti. Ne asteapta o tara cu peste 40% analfabetism funcional, iar partea cea mai delicata nu este data de faptul ca nu suntem capabili sa educam generatiile noi, ci mai ales de faptul ca si generatiile nostre se incadreaza tot acolo (40%). Niciodata nu cred ca a durut la fel de mult ca si acum, lipsa educatiei. Cand vezi cirezile de imbecili (sa nu spunem ca insingurarea devine suportabila) ca sunt racolate si vrajite de sonati de tipul caLiN geOrGEsCU, realizezi cam ce ne asteapta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu