In care sunt rau, hain, cu suflet mic si negru in cerul gurii, sau invers

Mie mi-o fost dragi dintotdeauna animalele si, dintre toate, cel mai mult cred ca m-am ocupat de caini. Atat timp cat am crescut caini am facut tot ce mi-o fost in putinta sa-i cresc in conditii cat mai bune. Am trecut prin mai toate, parvoviroze (in vremea aia nu erau vaccinuri), leptospiroze, scleroze, hepatita infectioasa si moasa-sa pe geata, ca-s o gramada. Am pierdut caini, si nu puteam sa nu ma intreb (cand gaseam cate unul otravit) ce fel de om ar putea sa mearga atat de departe incat sa-i faca sa treaca prin chinuri groaznice (cele mai crunte mi se pareau cazurile de sticla pisa bagata in mancare), astfel incat moartea parea o binecuvantare. Ei bine, acum nu prea ma mai framanta lucrurile astea,  dar mi-au ramas prioritatile, adica, orice ar fi, niciodata n-am pus si nu voi pune  un caine/orice animal mai presus de om.
Oricat de negru in cerul gurii as fi, anumite lucruri imi par extrem de simple si nu inteleg de ce moasa-sa pe gheata trebuie sa le complicam, sa le rasucim cu jumatati de masura si sa le rastalmacim. Io mananc carne, port  imbracaminte si incaltaminte din pieile animalelor,  mai bine spus, io ucid animale. Da, stiu, nu suna bine, dar asta-i adevarul adevarat si jur ca nu-s  mandru de chestia asta, dar nici nu ma feresc sa o recunosc, incepand cu gainile pe care le taiam de mic copil, am omorat si iepuri (genocid cu pestii), serpi, curcani, porumbei, miei, caini, pisoi si naiba mai stie ce. Chiar si  acum, de fiecare data cand trebuie sa tai cate o gaina sau un iepure, mi-i  parca si mai greu,  nu chiar la fel de greu cum imi era cand trebuia sa-mi duc cate unul dintre caini sa fie eutanasiat, insa nu-i usor. Si asta ar fi motivul pentru care parca i-as intelege pe oamenii care militeaza pentru drepturile animalelor, oricare ar fi alea. Insa mi-i greu sa inteleg faptul ca cainele ii mai animal decat alte animale. Scuze de doi bani, cum ca daca ii de mancat, animalul poate fi omorat fara nici o problema. Cacat. Vulpile sunt de mancat? Jderii? A, nu, le folosim blana. Asa,si?  Te pomenesti ca nu se mai fac pantofi  din piele de caine? Ursii, leii, lupii? A, pai doar in cazuri speciale  ii omoram, cand mananca oamini si mai stiu io ce. A, dublu rahat cu apa rece, cainii de pe strada nu mananca oamini?
Pentru toti degeneratii asti care vor  fonduri pentru salvarea sogazilor de Ciamurlia, a troglozaurilor de Viperesti si a maidanezilor uriasi de Romania, nu am decat un calduros si clasic "Mereti ma in Croatia!" (in frumoasa statiune), mor oameni de foame sau muscati de caini in timp ce unii de prin alte tari alearga de descreierati sa salveze cate o ratusca, facandu-i nu stiu ce operatie pe cord deschis plus nu stiu ce rahat de tratamente. Io recunosc deschis ca-s difect, in timp ce-i faceau operatia  ratustei, ma gandeam cati bani costa minunea aia de interventie si de ce mortii ma-sii ai pacientii  prin spitale noastre n-au parte nici prin vis de genul de tratamente aplicate animalelor prin alte tari si cum as fi pus linistit toate ratele pe varza cu portocala in clont!
Sa importam chinezi si vitnamezi, zic.

Anunt de importanta cosmica!

Intrerupem activitatea de pe minunata pajiste pentru a atrage atentia ca niste rockeri din frumoasa urbe numita Bistrita, se intreaba cine-si bate joc de noi si, totodata, incearca sa se dumireasca privitor la legatura aproape simbiotica dintre frisca de vaca si Slobozia. Sau nu?

Asteptam piscoturile, masa, dansul  si pupaturile de rigoare. 

Are You sure this is beef? Of horse it is!

De o vreme incoace aud numai de carne con cal sau de carne de cal. Toata chestia asta ma inebuneste, si asta pentru motivul ca-mi curg balele aproape ca unui lup turbat, si o sa explic repede de ce.
Pe vremea in care incepusem sa ma ocup de caini (inainte de '89), se  facea ca reuseam sa le mai cumpar de la abator, carne de cal, la un pret foarte avantajos. Mai oameni buni, carnea aia de cal era o frumusete. Atat de bine arata ca, nu de putine ori mi-am pus si io la prajit, si zau ca daca  o comparam cu salamul de soia si pestele congelat de pe vremea primului razboi mondial (si cam ce se mai gasea prin magazine), era o minunatie.
Pe langa cele dinsus, io mai aveam si perioade de ratacit  de unul singur prin padure, in genul ca ma descurcam cu ce gaseam, asta de la prajit  broaste si serpi pana la pesti, ciuperci si orice radacina mi se parea mie ca ar fi comestibila. Un fel de Bear Grylls numa' ca mult mai mic si  mult mai prost. Culmea ii ca-mi placea de nu se poate, si cand vad cate un tacanit de genul asta ca pune cate un aligator ori un sarpe la protap, imi curge apa din gura mai ceva decat un robinet dat la maxim.
Asa se face ca am luat io frumos cateva macelarii la rand:
-Buna ziua, carne de cal aveti?
-Meri ma in Croatia (in frumoasa statiune), ce, ai venit sa faci misto de noi? Meri la mica-ta!
La mica-mea nu m-am dus, carne de cal n-am gasit da' cu niste manzat tot am plecat acasa, manzat pe care l-am taiat frumos, l-am batut o tara cu cutitu' ca sa nu fie chiar opinca,  un strop de sare si piper, si da-i foale.

No, si minune mare, dupa ce-am prajit ce am prajit, chiar s-o intamplat de o iesit buna toata treaba aia (norocu incepatorului) si s-o indurat ai mei de mi-o  lasat si mie o bucatica, da' numa dupa ce le-am promis ca le mai fac si alta data, la fel de  gustoasa.
Bonus, am dat  jos pana acum patru kilograme intr-o luna.

Hai sa traiesti, tatutule!

Nu stiu cum ii  in dreptul altora insa io de cand m-am lasat de fumat, se face ca m-am apucat de ingrasat. Banuiesc ca stiu toti omii ca metabolismul se schimba si, chiar daca mancam mai putin ca nefumator, tot puneam kilograme pe mine. Hai sa zic ca primele 10 kg pe care le-am pus pe mine nu mi-o stricat, jumatatea mai buna o  fost chiar incantata, da' cand am ajuns sa pun 25 de kilograme,  treaba o devenit cat se poate de serioasa, fapt pentru care s-o ajuns sa se impuna  un regim de slabit.
De incercat am mai incercat sa slabesc, chiar cu succes, partea cea mai proasta ii ca minunea m-o tinut doar trei luni, perioada de timp in care am dat  jos de pe mine cam sase kilograme. Asa se face ca, cam de o saptamana, am ajuns sa ma repauc de slabit. Cum sunt mai pofticios de fel si de soi si nu ma satur cu una cu doo, remgimul de slabit mi se pare unul cat se poate de simplu, orice ar fi nu ma ating de paine, zahar  (pana si cafeiurile le beau fara zahar, in ceai bag maxim o jumatate de lingurita de miere) si dulciuri (aici ar intra si sucurile de orice fel).  In schimb, de dimineata pana la ora 18 bag in mine oricat de mult poftesc, fara oprelisti, da' incerc sa nu exagerez cu porcariile (ceafa, carnati, slanina) sau cu cartofii (prajiti in ulei nu mai  bag in nici un caz). De regula bag dimineata fulgi din ovaz/grau/porumb cu iaurt sau lapte,  la amiaza ceva ciorbe sau supe si cu ceva pectorali de pui sau curcan fripti sau, foarte bine merg pipote si inimi fripte si ficatul sau orice cu orez, ciuperci si mult mult mult bulion. Dupa ora 18  au permis de libera trecere  numai fructele si legumele,  doar in cazurile in care ma apuc de ros scaunele de foame mai bag cate un amestec de fulgi cu chefir, si apa cu sare cat de mult cuprinde.
Partea buna ii ca  o trecut o saptamana si am dat jos deja cam un kilogram si jumatate, partea mai proasta ii ca sunt in faza in care as manca  mai tot timpul si scaunele din casa, mai ales cand vad ceva aligatori, soparle, broaste, pisici, maimute ori, apara si pazeste, ceva pesti sau gazele pe la televizor, imi vine sa pun (in cel mai rau caz)  televizorul la gratar si sa-l rontai pana nu mai raman nici macar cablurile din el.

Asa se face ca, pe la doo dimineata, neavand somn, la ce-mi statea mie gandul:

In timp ce intorceam cu mare grija cartofii, nu stiu cum naiba s-o facut de mi-am adus aminte de niste cod ramas prin frigider, si uite asa se face ca noaptea, in loc sa dorm, radeam si mestecam de zor prin bucatarie, no, asa regim de slabit mai zic si io :D

Incotro II

De cand ma stiu  am facut cate putin din toate, nu ca m-ar fi pus cineva (ca daca m-ar fi pus, de-al naibi nu faceam), ci ca asa mi-o venit. Incep cu muncile, cum ar fi sapat, cosit, salahor, vanzator,  chelner, barman, crupier, agent de vanzari, agent de testare a pietei, om de fabrica luminari, martisoare, dulgher, sofer, electrician, depanator de computere, topograf, proiectant de drumuri si constructii civile si naiba mai stie ce, ca sigur am uitat vreo cateva. Apoi, ca sporturi, am facut atletism, tenis de masa, judo, baschet, scrima si biliard - carmabol (daca se poate pune ca sport). M-am ocupat de animale, am crescut si am dresat caini, am avut pesti de acvariu (la modul ca-i inmulteam si aprovizionam magazinele de profil), hamsteri, broaste testoase, porumbei (da' la modul serios, cu pedigree, zboruri si tot tacamul), pisici, nutrii, iepuri si, daca se pune ca m-am ingrijit si io de caii lui bunicu-mio, ar intra si caii aici.
Dintre toate muncile si pasiunile pe care le-am avut, zic ca m-am priceput bine la toate, rar spre foarte rar m-o framantat  faptul ca nu m-am concentrat mai mult e una dintre ele, asa incat sa ajung sa spun ca rup, zbarnai si-s cel mai bun in treaba aia. Poate ca, dintre toate treburile astea m-am priceput cel mai bine la partea de inginer de drumuri, poate  pentru ca m-o pasionat cel mai mult, da' nu stiu cum se face ca nu m-o framantat niciodata sa fiu cel mai bun sau printre cei mai buni dintr-un domeniu. Atat timp cat stiam ca-mi fac treaba bine (iar  prin bine inteleg ca-s indeplinite niste exigente  cu care - din  pacate - multi dintre colegii de munca sau de breasla nu-s obisnuiti) nu am avut niciodata mari framantari. Binele asta mi-o asigurat, in mare parte, cam ce-mi propusesem pentru mine dar, sunt in pozitia in care ar trebui sa ma gandesc daca pe viitor va fi nevoie sa asigur celor de langa mine mai mult decat le pot oferi acum.
Asta ar insemna sa ma apuc si sa invat o gramada de lucruri de la zeoro si sa las in spate tot ce-am deprins pana acum. Sincer sa fiu, abar n-am cum ii mai bine, sa ai la baza cat mai multe cunostinte si deprinderi sau sa fii tătuţul lor intr-un domeniu.

D'e demult

De pe vremea  din care nu eram carabus,  cam cu asta se ocupa un bun prieten.


9 martie 94

DAND ROZULUI O FORMA ACRA

dand rozului o forma acra

m-am linistit in ce priveste nebunia

era a mea

si eram sigur eu de ea

dand rozului o forma acra

ma imaginam urcand incet

stiuta urcare

prin nervii unui caine bleg

pe care

nici macar nu l-am lasat sa zaca

dand rozului o forma acra

puteam nestingherit, profund emotionat

sa sug aer cu paiul

cu grija atent cu ritualul

ce dase suptului o forma sacra.

dand rozului o forma acra

si tocmai d'aia tot din joaca

m-am lecuit de nebunie

de jocuri, forme, rozuri acre

si constient si tot din joaca

dand rozului o forma acra...

 

 

In care sunt hater VII episodul cu ASTRA asigurari

Io  am ignorat mereu  partea cu "masina si femeia mu se imprumuta niciodata", asa ca le-am imprumutat mereu, fara nici o tresarire. Masinile.
Cam cu o luna si jumatate in urma,  i-am imprumutat unui prieten autoutilitara (fiat Doblo) sa-si care ceva  lemne prin sat. Toate bune si frumoase pana o intrat  o blonda in dansul (blonda si la propriu si la figurat), in sesnsul ca, masineta domnitei blonde fiind rosie, o cautat sa  obtina un rozaliu cu albul din dotarea autoutilitarei din posesia subsemnatului, rezultatul fiind  concretizat in cioburi, zgarieturi si alte mici nimicuri de-ti mai coloreaza veata.  Prietenul meu, mai bland de soi, i-o luat asigurarea blondei si o  intocmit ceva document de intelegere amiabila, i-o urat frumos si duios de bine si o purces  la oblojirea zgarieturilor si inlocuirea cioburilor  lu'  Doblo.
Toata treaba l-o costat cam 500  de lei, iarasi toate bune si frumoase (mai ales ca dosarul de daune de la ASTRA asigurari o picat cam tot pe suma aia), Doblo  biet o ajuns de l-am vandut, o ramas numai amintirile si dosarul de daune in urma caruia prietenul trebuia sa-si recupereze techinii. Trec doo sapatamni -cat era termenul de plata - cucu bani in cont,  mai trec inca doo, tot asa. Dupa ce o trecut o luna si jumatate, vine asta micu (de peste 2 metri si cam 120 de kg in viu, cu o cautatura de genul capcaun suparat si fioros "pumnii mei minte nu are, manca-ti-as") la mine si-mi  propune sa le tragem o vizita celor de la Astra, sa vedem ce moasa-sa ii cu dosarul de daune. Zis si facut, ne teleportam noi la sediul  de la asigurari, gasim omul responsabil  de dosarul nostru si-i cerem explicatii. Urmare celor de mai sus, ne sopteste asiguratorul (duios - cum altfel) ca termenul de plata ii depasit de mult, ca nu-l agita chestiunea si ca daca nu ne convine sa-i dam in judecata, h3 h3! Ma uit io la pretenasul meu cel fioros, cum am mai spus, 200 + x cm si  cam120 kg, ma uit la mine, 180 si 95 de kg, dupa care  incerc sa evaluez carcasa si prelata de maxim 1,65 din fata noastra. Bai si ma apuca un ras, da' nu oricum ci cu sughituri, clabuci  si cu spume,  radeam de se uitau toti omii la noi ca la urs, ce mai, circ maxim! Trec un minut, doo, trei, ma potolesc io din ras, la care pretenu' meu,  ma intreaba gales ce-am de rad in halul ala. Si-i spun ca: "- Bai, daca pentru  50 de lei l-ai tinut pe frac'tu  in masina de spalat o ora dupa care l-ai ras in cap si i-ai 'pensat' sprancenele, imi inchipui ce-i faci lu' scheletronu asta mic de 500 de lei, ha ha!".
Moment in care adunatura de piele si oase din fata  noastra  incepe sa se uite mai cu bagare de seama la noi,  incepe a-si schimba culorile pe rand,  de la alb ca hartia pana la un soi de rosu spre violet  si ne 'informeaza' pe un ton sters si pierdut ca o sa faca tot ce tine de el ca sa ne intre cat mai repede banii in cont.
Concluzia ii una singura,  io unul am hotarat ca RCA nu-mi mai fac in veci la Astra sau la Carpatica (astia-s si mai rau) chiar daca stiu ca platesc cu  doo trei  sute de mii mai mult in alta parte, macar stiu  daca cineva are de recuperat bani  de la asiguratori, are sansa sa o faca fara genul de tiganie si nesimtire de mai sus. Nu mai zic nimic de faptul ca,  cei de la atelierele de reparatii auto refuza sa mai repare masinile, in baza asigurarilor de la Astra sau Carpatica, asta pentru asiguratorii dinsus mentionati au reusit sa ajunga datori  cam peste tot.
Bonus din partea mea, o lacramatie la CSA - Comisia de Supraveghere a Asigurarilor pentru nerespectarea termenelor de plata.
Dublu bonus, saptaman viitoare il vizitam iarasi pe ala micu, he he, o sa luam si aparatul de ras cu noi. :D