Dragi mi-s mie omii si institutiile care detin monopolul pe un anumit tip de servicii, asta pentru ca, ceilalti, adica cei pe care poti sa-i inlocuiesti, abar n-au cum sa-ti coloreze veata cu putina adrenalina. Stai la casa si nu-ti convin serviciile omilor care distribuie apa in oras? Mintenas ti-ai facut o fantana sau un put forat, ai pus un hidrofor si-i anunti cat se poate de politicos ca se pot pisa vesel si zglobiu pe serviciile lor, asta pentru ca tu nu mai ai nevoie de ele. Te saturi de o retea de telefonie, nu-i problema, mintenas iti faci abonament la alta.
Cu curentul ii ceva mai dificil. N-ai curent, pusca si cureaua lata, nu prea merge treaba cu generatorul iar sa te duci pe eoliana ca singura sursa de energie, nu mi se pare deloc o idee buna. Asa ca, vrand nevrand, ca sa aducem curentul in casa noastra o trebuit sa ne supunem omilor de la enel si sa le facem pe plac. Toate bune si frumoase pana aici, mai trist o fost cand or hotarat dansii ca trebuie sa completez 6 (SASE) cereri pentru o amarata de alimentare la organziare de santier si sa platesc vreo 60 de lei.
Lasand la o parte faptul ca o trebuit sa-mi scriu numele si prenumele de mai mult de sase ori (asta pentru ca, pe unele cereri trebuia sa-l scriu de cate doo ori), o mai trebuit sa completez o rubrica cu tot felul de consumatori -gen, masina de spalat, computere, televizoare-, asta pentru a ajunge la puterea maxima consumata de cca 6kw sau ceva de genul asta. Adica, io doream racordare pentru organizare de santier (mai bine spus, o firida cu doo sigurante si doo 'prize' ca sa alimentez un flex, un aparat de sudura si alte asemenea) da ei imi dadeau inainte ca lista ii pentru cand o sa renunt la organizarea de santier si o sa 'trag' curentul in casa. Moment la care am inceput sa ma intreb cum ar fi fost sa aiba dansii o singura cerere pe care sa-ti treci numele o singura data si sa ai de bifat optiuni precum, pe viitor doresti sa ai puterea X pentru N consumatori. Nu ca am fi economisit o gramada de timp cu totii? Timp care se pare ca-i mai pretios pentru noi, consumatorii, pentru ca omii de la Enel n-au nici o tresarire pentru cand ii vorba de asa ceva. Dupa ce am completat cererile surpriza, am asteptat io frumos frumusel avizul lor pentru racordre, aviz care o sosit prin Posta Romana la limita, adica dupa 28 de zile din maxim 30 stabilite legal. Cu avizul in mana i-am intrebat pe omi de ce moasa-sa pe gheata o trebuit sa le dau cele doua numere de telefon precum si adresa de i-meil ca sa ajung sa-mi trimita avizul prin posta si sa pierd in felul asa cateva zile. Raspunsul o fost cumva vag si ceva de genul ca nici macar nu li se falfaie. Tot cu avizul in mana, i-am intrebat cat se poate de politicos de ce moasa pe gheata am trecut pe aviz 22 de metri de cablu pentru racordare din care 5 coborarea in BMP si 17m distanta de la stalpul enel pana la casa, asta in conditiile in care atasesem documentatiei un plan de situatie (vizat, cum altfel, de catre Oficiul de Cadastru si de primaria satului in care construiesc) din care reiesea cat se poate de clar ca distanta de la stalpul enel pana la casa imi este de 6,5m. De unde moasa-sa pe gheata le-o dat lor 17? A, nu, ca ei au o echipa care o mers in teren, care o verificat, si sigur sunt 17 metri de la stalp pana la casa. Am trecut usor peste faza in care imi vene sa le smulg limba si sa le umplu gura cu cioburi si sare si sa-i pun sa mestece, mi-am zis io ca abar n-am ce-am proiectat si ce construiesc si i-am intrebat, din nou, cat se poate de politicos, despre relevanta pozitiei casei in conditiile in care racordare pentru alimentarea la organizarea de santier se poate face oriunde. Adica, un stalp cu o cutie poate fi amplasat oriunde in curte urmand ca acolo sa vina nenii de la Enel si sa faca legatura pentru furnizarea curentului. Pai nu, ca asa-i, ca de fapt nu conteaza unde ii casa, ca am dreptate, da ei s-or gandit ca pentru racordarea din viitor, care va merge la casa, si asa o dat avizul in felul ala. Bun, concluzia ii ca avizu-i prost, omii de la Enel m-or tinut degeaba o luna ca sa-mi dea un aviz gresit fundamental atat ca masuratori cat si ca principiu. Moment la care mi s-o spus sa fac o reclamatie. Adica, pe banii mei, sa mai pierd inca o luna, adresandu-ma unor oameni care au avut pretentia sa-mi ceara un plan de situatie dar nu au fost in stare sa-l citeasca. Nu multumesc, decat sa depun o reclamatie undeva unde mi s-a demonstrat incompententa si sa mai pierd timp pe banii mei, mai bine imi lustruiesc pielea cea mai fina cu smirgel. Iau avizul lor de bun, platesc contravaloarea racordarii (inainte, ca asa-i frumos) si ma tipa omii sa astept.
Trec trii zile si apar ceva neni de la o firma privata care erau responsabili cu montarea cutiutelor magice in care urmeaza sa bage omii curentu', plantez io stalpul pe care s-o montat cutiuta magica (stalp care mi-i la trei metri de stalpul celor de la Enel, nicidecum 17) si ma pun pe asteptat, gandindu-ma ca urmeaza mintenas sa vina omii de la enel. Trece o luna, ni se fac noua ochii ca la melci dupa nenii de la Enel, da' degeaba. Asa ca-mi iau io frumusel dosarul cu documentatia legata de racordare si ma duc frumos la sediul omilor cu ganduri bune si cu multa intelegere. Ma plimba oamenii pe la 5 birouri, ma pun sa sunt vreo patru oameni si ajung la un nen care imi spune molcom ca n-am dosar de utilitati (si certificatul de verificare si omologare al ventilelor) si n-are cum sa ma racordeze. Moment la care am inceput si io sa argumentez, ii organizare de santier, n-am ce dosar de utilitati sa fac, ca am aviz de racordare, ca am platit racordarea acum 30 de zile si ca daca mi-ar fi trebuit dosarul de utilitati nu aveam voie sa primesc avizul de racordare. S-o scarpinat frumos omul in urechi, o mai baut un cafei, o mai grait la telefon si, intr-un final, o ajuns la concluzia ca trebuie sa fac o reclamantie. Moment in care s-o dus sufletului calmul meu, si i-am explicat (ce-i drept, pe un ton cam rastit, pe stiul ragetul leului turbat) motivele pentru care nu depun reclamatii la dansii. Asa ca i-am propus sa vin cu dosarul lor pentru utilitati, a doua zi (ceea ce s-o si intamplat) si ei sa faca bine sa vina sa faca racordarea tot atunci (ceea ce nu s-o intamplat). Culmea ii ca dosarul ala de utilitati tinea (iarasi) de ce consumatori vor fi pe viitor in casa, adica pe modelul unei cereri din cele 6 depuse. Dupa ca ce m-o durut creierii de la abundenta logicii si a bunei organizari, am ajuns sa-i sun de cate trii patru ori pe zi, asta pret de o saptamana, si deabia apoi or binevoit si or venit omii de la Enel (si in 15 minutele or facut toata treaba cu racordarea).
Recapituland, pentru o treaba care o durat maxim o ora din partea firmei care o montat cutiuta, plus cele 15 minutele necesare racordarii si maxim o ora (ceea ce-i enorm) pentru intocmirea avizului de racordare, reiese ca pentru doua ore si un sfert, io o trebuit sa astept doua luni si jumatate. Asa ca, imi doresc ca pe viitor sa apara cat mai multi distribuitori de energie electrica si daca unul dintre ei te trateaza in felul mentionat dinsus, sa abia sansa unui faliment rapid sau, cel putin, clientii sa aiba posibilitatea sa-si aleaga furnizorul.
Sa mai spun ca pentru racordarea la reteaua de apa mi-o trebuit fix o zi? Dimineata m-am dus la omii cu apa sa-i intreb ce acte imi trebuie iar ei m-or pus sa platesc taxa de racordare si mi-au dat un om care sa faca racordarea.
duminică, 28 octombrie 2012
luni, 22 octombrie 2012
Asa nu!
Dupa indelungate si adanci suferinte care au durat aproape doua saptamani, am reusit sa trec peste faptul ca inca ma mai simt de parca n-as fi intreg. Asa am ajuns la un exemplu cat se poate de clar precum ca omul cand imbatraneste, se mai si prosteste.
Pusca si cureaua lata, cum ar veni: inainte
si dupa
Pusca si cureaua lata, cum ar veni: inainte
si dupa
miercuri, 17 octombrie 2012
Amestecate V
Cam de doo saptamani sunt in criza de timp. Da' serios, nu oricum. Pe de o parte imi cheltuiesc timpul cu munca la 90 de km de casa (naveta, moasa-sa pe gheata, oboseala), pe de alta parte alerg cu jumatatea mai buna pe la doctori, (o facut o litotritie, apoi o colica renala in combinatie cu o infectie la rinichi si urmeaza sa mai faca inca o litotritie, maruntisuri d'astea de ne mai coloreaza veata) iar ce-mi mai ramane incerc sa-l dramuiesc intre constructia casei, computere si pitici. Cum ii posibil asa ceva? Sa ajungem sa nu mai avem timp pentru noi? Mi se pare cat se poate de trist.
As fi vrut sa fie pe bune tricoul dinjos dar, din pacate, de cand l-am primit, nu prea am mai avut timp, urmeaza sa recuperez.
As fi vrut sa pot sa-mi pun ordine in argumentele care ma fac sa cred ca lucrurule nu vor merge niciodata cum trebuie in coltul asta de lume, as fi vrut sa spun cum nu sunt, as fi vrut caut sa inteleg daca intr-adevar ne-am pierdut mare parte din ceea ce inseamna verticalitate in goana dupa profit si mi-ar fi placut sa le pun la vedere intr-un mod simplu si clar. Poate altadata.
Am impresia ca, in ultima vreme, mai mult decat de obicei, ma framant mult, prost si fara rost. Culmea ii ca ma framant pentru ca mi se pare ca ne framantam prea mult fara rost. Nu-s sigur ca are logica ce spun.
Cine stie, poate pana la urma o sa ajung sa scriu - asa cum frumos spunea cineva - despre cum si cate cafele am baut pe zi.
As fi vrut sa fie pe bune tricoul dinjos dar, din pacate, de cand l-am primit, nu prea am mai avut timp, urmeaza sa recuperez.
As fi vrut sa pot sa-mi pun ordine in argumentele care ma fac sa cred ca lucrurule nu vor merge niciodata cum trebuie in coltul asta de lume, as fi vrut sa spun cum nu sunt, as fi vrut caut sa inteleg daca intr-adevar ne-am pierdut mare parte din ceea ce inseamna verticalitate in goana dupa profit si mi-ar fi placut sa le pun la vedere intr-un mod simplu si clar. Poate altadata.
Am impresia ca, in ultima vreme, mai mult decat de obicei, ma framant mult, prost si fara rost. Culmea ii ca ma framant pentru ca mi se pare ca ne framantam prea mult fara rost. Nu-s sigur ca are logica ce spun.
Cine stie, poate pana la urma o sa ajung sa scriu - asa cum frumos spunea cineva - despre cum si cate cafele am baut pe zi.
joi, 20 septembrie 2012
3 ani
Se intampla ca daca-mi pun ceva in minte, fac cum fac si pana la urma imi iese. Ii drept ca pentru unele lucruri trebuie sa trag ani de zile ca sa le scot la capat, da' fac cum fac si parca imi iese sa nu ma dau batut pana nu le scot la capat. Zic drept ca, de cand o fost vorba sa-l am pe fiu-mio, mi-am dorit sa ma las de fumat. Cand mi-o fost jumatatea mai buna ca un pinguil cu burta la gura, chiar mi-o iesit sa ma las de fumat, pacat ca doar pentru cateva luni. De atunci (adica de acum 10 ani) am tot incercat sa ma las iarasi de fumat. Chiar daca sudam peste doua pachete si jumatate (catre trei) de tigari pe zi, io tot imi faceam planuri de lupta pentru nefumat.
Am incercat tot soiul de strategii pentru nefumat, ba cu mersul pe munte a cate 20 de km fara tigari (si ce repede faceam inapoi aia 20 de km cand incepeau sa ma rontaie venele dupa nicotina), ba puneam omi sa ma incuie in casa pe dinafara de ajungeam sa sar de la etajul doi de pe balcon pentru un fir de nicotina, ba puneam pariuri strasnice cum ca daca nu ma las de fumat, dau lazi de beri omilor (ce bune or fost) plus diverse si neprevazute. Cum perseverenta ii mama nefumatului, se face ca, dupa o saptamana de sevraj crunta (saptamana in care as fi putut sa omor omi cat ai clipi) mi-o iesit faza cu nefumatul.
Sinngurul lucru care o contat, o fost motivarea. Cand am reusit sa ma motivez suficient, am reusit sa ma las de fumat.
Un lucru sa fie clar, aiurelile de genul - wai, cat de bine ii sa nu mai fumezi; sunt un alt om, mai frumos, mai lucios mai stralucitos; sunt de-a dreptul niste mari aiureli. De cum m-am lasat de fumat, metabolismul meu o ajuns sa fie ceva de genul semi-hibernare, adica eram la inceput un semifleoscait si consumam resurse de nici nu se simtea. Automat ca m-am transformat (de la 75 de kg) in ursul Baloo (la 95 de kg, jale mare), automat ca-mi vine uneori sa ma rostogolesc in loc sa pasesc. Ca o paranteza, n-am inteles niciodata tanpenia cu rusinatul pentru fumat, cum sa-ti fie rusine ca fumezi, di ce ar exista oameni care sa se rusineze pentru asa ceva? Ma ajuta enorm de mult faptul ca, dupa varsta, as putea sa-i fiu bunic ficei mele, moasa-sa pe gheata, daca tot am facut-o, ar trebui sa apuc sa o si cresc. Asa ca, motivat sunt, de fumat nu mai fumez de trii anisori (in 15 s-or implinit parca) da' tot fumator sunt. Cum asa? In mintea mea ingusta si putina, io socotesc cat as mai avea pana sa-mi vad picii mari, si atunci, daca mai apuc, IN SFARSIT voi putea sa fumez din nou. Daca as sti in momentul asta ca se poate intampla sa dau dunga fara sa mai fumez vreo tigara, acum m-as reapuca de fumat. Nu concep sa nu ma mai bucur niciodata de tigari.
Asa ca, chiar daca n-am fumat si nu voi mai fuma o vreme, in mintea mea, tot timpul am fost fumator si, probabil ca o sa si fiu.
Am incercat tot soiul de strategii pentru nefumat, ba cu mersul pe munte a cate 20 de km fara tigari (si ce repede faceam inapoi aia 20 de km cand incepeau sa ma rontaie venele dupa nicotina), ba puneam omi sa ma incuie in casa pe dinafara de ajungeam sa sar de la etajul doi de pe balcon pentru un fir de nicotina, ba puneam pariuri strasnice cum ca daca nu ma las de fumat, dau lazi de beri omilor (ce bune or fost) plus diverse si neprevazute. Cum perseverenta ii mama nefumatului, se face ca, dupa o saptamana de sevraj crunta (saptamana in care as fi putut sa omor omi cat ai clipi) mi-o iesit faza cu nefumatul.
Sinngurul lucru care o contat, o fost motivarea. Cand am reusit sa ma motivez suficient, am reusit sa ma las de fumat.
Un lucru sa fie clar, aiurelile de genul - wai, cat de bine ii sa nu mai fumezi; sunt un alt om, mai frumos, mai lucios mai stralucitos; sunt de-a dreptul niste mari aiureli. De cum m-am lasat de fumat, metabolismul meu o ajuns sa fie ceva de genul semi-hibernare, adica eram la inceput un semifleoscait si consumam resurse de nici nu se simtea. Automat ca m-am transformat (de la 75 de kg) in ursul Baloo (la 95 de kg, jale mare), automat ca-mi vine uneori sa ma rostogolesc in loc sa pasesc. Ca o paranteza, n-am inteles niciodata tanpenia cu rusinatul pentru fumat, cum sa-ti fie rusine ca fumezi, di ce ar exista oameni care sa se rusineze pentru asa ceva? Ma ajuta enorm de mult faptul ca, dupa varsta, as putea sa-i fiu bunic ficei mele, moasa-sa pe gheata, daca tot am facut-o, ar trebui sa apuc sa o si cresc. Asa ca, motivat sunt, de fumat nu mai fumez de trii anisori (in 15 s-or implinit parca) da' tot fumator sunt. Cum asa? In mintea mea ingusta si putina, io socotesc cat as mai avea pana sa-mi vad picii mari, si atunci, daca mai apuc, IN SFARSIT voi putea sa fumez din nou. Daca as sti in momentul asta ca se poate intampla sa dau dunga fara sa mai fumez vreo tigara, acum m-as reapuca de fumat. Nu concep sa nu ma mai bucur niciodata de tigari.
Asa ca, chiar daca n-am fumat si nu voi mai fuma o vreme, in mintea mea, tot timpul am fost fumator si, probabil ca o sa si fiu.
miercuri, 19 septembrie 2012
Zidaria
Chiar daca multi omi cred ca zidaria casei ii mare lucru, nu-i deloc asa, asta pentru ca nici nu-s costuri mari ca manopera, nici ca materiale.
Hai sa lamurim niste aspecte, io cu jumatatea mai buna ne facem casa de ~128 de mp, ceea ce insemna mai bine de doo apartamente cu doo camere puse cap la cap, si ceva mai mare decat un apartament cu patru camere. Daca ar fi sa pun la socoteala si beciul, atelierul de lucru si podul casei mansardabil, ii imens, pentru mine. Jur ca daca as fi avut doi baeti sau doua fete, faceam casa cu doua dormitoare, nu cu trei. Mi se pare ca-i o casa foarte mare, insa costurile de constructie sunt mult reduse datorita faptului ca mare parte din manopera imi sta in drept plus faptul ca io-s proiectant, diriginte de santier si executant. Bun, cu toate costurile astea reduse, o casa de cca 128 de mp, ajunge sa ma coste la rosu cam 600 de milioane de lei vechi, adica pana in 14 mii de oiro si, probabil ca ma va duce, la cheie, undeva la 30k de oiro. Mie mi se pare ca-i foarte ok raportat la preturile apartamentelor, asa ca, chiar daca m-as raporta doar la cei 30k, costurile zidariei din toata treaba asta, nu reprezinta mare lucru. Pentru cei 128 de mp construiti, am achitat fix 25,8 mc de caramida. Inspirat fiind si avand techinii la dispozitie, m-o costat caramida (in iarna, pentru ca atunci am achitat-o) aproape 5700 de lei, asta ar insemna 4,2% din costurile toatale ale constructiei. Ferestrele m-or costat mai mult (Qfort, in trii straturi, d'astea). Tigla de pe acoperis ma duce cam tot pe acolo. Pentru cei care se gandesc sa-si faca casa din BCA sau BCU, gandindu-se ca economisesc ceva techini, treaba asta ii o prostie. BCA-ul ii acum pe la 230~240 mc, pe cand io am cumparat caramida in iarna cu 220 mc. 4,2% total din costurile constructiei, da? Daca BCA-ul ii mai ieftin cu 10%, raportat la pretul pentru carmanida, am veni pe la un 3,8% in loc de 4,2%, adica, am economisi undeva pe 0,4% din costul constructiei. Punem in balanta faptul ca putem sa alegem caramida portanta si am incheiat discutia, nu-i problema de a face economie ci strict de preferinte.
Bun, pe langa cei 25,8 mc de caramida mai pun 45 de saci de multibat (20,5 lei sacul), 4 mc de nisip (60 de lei mc) si ajungem ~ pe la 1160 de lei, mortarul. Daca ne apucam sa socotim diferenta de pret pentru adezivul de BCA, fierul catre ptrebuie suplimentat (BCA-ul nefiind portant) ajungem la concluzia ca mari diferente de pret n-ar fi, insa inertia termica, izolarea fonica si portanta conferite de catre o structura de caramida, nu-s de neglijat.
Inainte de a incepe zidaria, nu trebuie sa uitam de hidroizolatie, asa ca, sfat, inainte de a opta pentru cartonul bitumat, faceti bine de puneti mana pe o membrana cu bitum aditivat cu polimeri, o sa simtiti imediat diferenta.
Am gatat zidaria, nu vad ce altceva ar putea fi spus aici, mortarul l-am facut din cel mai rezistent, dreptarul si sfoara trebuiesc sa fie mereu la indemana, asa ca, ar trebui sa iasa ceva de genul asta :
Urmeaza acoperisul.
Hai sa lamurim niste aspecte, io cu jumatatea mai buna ne facem casa de ~128 de mp, ceea ce insemna mai bine de doo apartamente cu doo camere puse cap la cap, si ceva mai mare decat un apartament cu patru camere. Daca ar fi sa pun la socoteala si beciul, atelierul de lucru si podul casei mansardabil, ii imens, pentru mine. Jur ca daca as fi avut doi baeti sau doua fete, faceam casa cu doua dormitoare, nu cu trei. Mi se pare ca-i o casa foarte mare, insa costurile de constructie sunt mult reduse datorita faptului ca mare parte din manopera imi sta in drept plus faptul ca io-s proiectant, diriginte de santier si executant. Bun, cu toate costurile astea reduse, o casa de cca 128 de mp, ajunge sa ma coste la rosu cam 600 de milioane de lei vechi, adica pana in 14 mii de oiro si, probabil ca ma va duce, la cheie, undeva la 30k de oiro. Mie mi se pare ca-i foarte ok raportat la preturile apartamentelor, asa ca, chiar daca m-as raporta doar la cei 30k, costurile zidariei din toata treaba asta, nu reprezinta mare lucru. Pentru cei 128 de mp construiti, am achitat fix 25,8 mc de caramida. Inspirat fiind si avand techinii la dispozitie, m-o costat caramida (in iarna, pentru ca atunci am achitat-o) aproape 5700 de lei, asta ar insemna 4,2% din costurile toatale ale constructiei. Ferestrele m-or costat mai mult (Qfort, in trii straturi, d'astea). Tigla de pe acoperis ma duce cam tot pe acolo. Pentru cei care se gandesc sa-si faca casa din BCA sau BCU, gandindu-se ca economisesc ceva techini, treaba asta ii o prostie. BCA-ul ii acum pe la 230~240 mc, pe cand io am cumparat caramida in iarna cu 220 mc. 4,2% total din costurile constructiei, da? Daca BCA-ul ii mai ieftin cu 10%, raportat la pretul pentru carmanida, am veni pe la un 3,8% in loc de 4,2%, adica, am economisi undeva pe 0,4% din costul constructiei. Punem in balanta faptul ca putem sa alegem caramida portanta si am incheiat discutia, nu-i problema de a face economie ci strict de preferinte.
Bun, pe langa cei 25,8 mc de caramida mai pun 45 de saci de multibat (20,5 lei sacul), 4 mc de nisip (60 de lei mc) si ajungem ~ pe la 1160 de lei, mortarul. Daca ne apucam sa socotim diferenta de pret pentru adezivul de BCA, fierul catre ptrebuie suplimentat (BCA-ul nefiind portant) ajungem la concluzia ca mari diferente de pret n-ar fi, insa inertia termica, izolarea fonica si portanta conferite de catre o structura de caramida, nu-s de neglijat.
Inainte de a incepe zidaria, nu trebuie sa uitam de hidroizolatie, asa ca, sfat, inainte de a opta pentru cartonul bitumat, faceti bine de puneti mana pe o membrana cu bitum aditivat cu polimeri, o sa simtiti imediat diferenta.
Am gatat zidaria, nu vad ce altceva ar putea fi spus aici, mortarul l-am facut din cel mai rezistent, dreptarul si sfoara trebuiesc sa fie mereu la indemana, asa ca, ar trebui sa iasa ceva de genul asta :
Urmeaza acoperisul.
sâmbătă, 15 septembrie 2012
Aberand
Uneori mi se intampla sa-i invidiez pe credinciosi (nu invidie rautacioasa si pizmasa ca el di ce are si io nu, ci invidie de genul ca mi-ar placea si mie sa am), idiferent in ce cred ei, atat timp cat chiar cred si nu se indoiesc. Mereu am crezut ca credinta ori o ai, ori nu o ai, nu poti sa ti-o "cultivi", mi se pare o absuditate sa gandesti ca gata, hai sa ma fac credincios, asa ca, uneori mi se intampla sa ma framante chestiunea. Dintre framantari, n-am putut sa nu remarc faptul ca, ori pe unde si oricat de izolati ar fi trait omi, cam toti si-o facut niste zei sau dumnezie ai lor, cam toti ajungeau cumva la ideea de viata dupa moarte. Mi-ar placea sa stiu de ce moasa-sa pe gheata nu am aflat de genul de sotietate in care se crede ca ai dat dunga, si gata, asta-i tot sau, mai bine spus, nu mai ii nimic. N-am abar si probabil ca nici nu voi avea, da tot imi ramane o intrebare, daca nu suntem in stare sa ne bucuram in si de viata asta, la ce buna alta?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)