In care sunt hater III negreala din cerul gurii II, ceva de genul asta sau cine-i teroristu'?

Urmare a profesiei de baza, mi se intampla sa ma bat destul de des de evenimente rutiere de ani buni de zile si, in urma grozaviilor vazute pe drumurile patriei, nu pot sa nu ma intreb si sa nu ma framant periodic despre felul in care  mor in fiecare an mii de romani.
Cu o luna sau doo in urma, auzisem in fuga calului pe la radio ca nu'sh ce atentat terorist prin moasa-sa pe gheata soldat cu moartea a (doi-trei -cinci-zece, nu mai tin minte exact cati)  catorva omi. Jale mare, apocalipsa. La fel si in trecut, manca un melc un om sau sfasia un dolfin ceva adolescent, sfarsitul la lume, cum ii posibil, vai, rahat pe pereti, hai sa ne cufurim de emotii.
Cum ii posbil asa ceva? Cum ii posibil?
Cineva de la noi din sat mi-o cerut ajutorul  pentru o prezentare  la comemorarea evenenimentelor din 11 septembrie, si m-am umplut instant de spume. Cum de-i posibil sa avem in fiecare an cate un 11 septembrie pe drumurile din Romania si sa ne lase reci chestia asta? Ma, voi sunteti sanatosi la cap ori is io anormal? Da? Bine!
Daca bine tin minte, suntem printre primii de prin iopropa cand ii vorba de numar de accidente/nr. de locuitori si daca nu chiar primii la numarul de morti  din accidente rutiere.
Cum ii posibil sa moara mii de oameni in fiecare an si sa privim lucrurile astea cu indiferenta?  Cat de ipocriti sa fim sa lesinam de ifose si sa ne cufurim tati ca wai, terorism, doi morti si patru raniti, sfarsitul lumii, si nu ne atinge faptul ca mii de oameni mor in accidente rutiere? O sa spuna multi ca una-i accidentul si alta-i atentatul. Pe moasa-sa pe gheata, la capitolul drumuri, suntem atat de in urma incat atentam noi la viata noastra, incepand de la pemisele de conducere obtinute mult mult mult prea usor, trecand pe la toti retarzii  pe care i-o dus mintea sa taie din fondurile alocate infrastructurii rutiere si sa le redirectioneze catre reviste cu sclipici, TVR sau alte  tanpenii, pe la capetele de creta care nu-s in stare sa gandeasca constructiv (nu tati, da' cei mai multi), tristi congenitali precum Andreea Paula VASS (in goana dupa capital - probabil electoral - distinsa doamna garanta fara drept de tagada faptul ca, pana in 2013 vom aveam in Ro peste 800 de km de autostrada - in conditiile date, automat plopul va face pere si rachita micsunele glazurate cu aroma de caramel ), Elena Udru, Pictor Vonta, Radu Berceanu si alti nesanatosi care cautau sa castige capital politic pe tema infrastructurii de transporturi, si nu mai vreau sa ma gandesc ca fac cheaguri pe vene. Mare pacat.

Placa de la cota zero

Dupa lupte seculare care au durat  aproape treizeci de zile, m-am urnit si io (ardeleneste) si m-am apucat sa scriu despre evolutia cu constructia (ca rimeaza, nu?) casei noastre. Ramasesem cu povestitul in dreptul  fudatiei, asa ca,  urmatorul pas o fost decofrarea (cam la trii zile dupa turnare am decofrat) si umplerea casetelor cu pamant (din cel  galben, nu vegetal - negru). Pentru pamant aveam doo variante, fie il cumparam, fie sapam dupa el, iar eu cum aveam in plan demult sa-mi fac beci (sub atelierul de lucru, ca nu ma incanta ideea de beci sub casa si nici ideea de a avea beci peste care sa nu fie nimic de construit - motivele mi se par clare), m-am apucat (cu negrul din dotare) de sapat 40 de mc de pamant (pe principiul muschii mei minte nu are).  L-am sapat in trei zile, io mai putin negrul mai mult, da' o iesit ca trasat (laser frate), asta inseamna ca o sa-mi fie mult mai usor la cofrat si betonat.
Am completat casetele cu pamant, in straturi (in mod normal se vine cu straturi de cca 30 cm, io avand doar 40 cm de umplut, am pus doo straturi de 20 cm), si l-am compactat. Inainte de a-l compacta, normal, pamantul trebuie udat. Io l-am udat cat m-o tinut furtunul (adica in prostie, plus ca o mai dat si cel de sus niste ploi sanatoase), dupa care l-am lasat doo trei zile sa  se zvante pentru a-l putea compacta.
Peste pamant,  se vine cu un strat de cca 10 cm de piatra sort 16/32 pentru ruperea capilaritatii (pe care  io am compactat-o, desi omii se mirau ca n-or mai vazut asa ceva, lucrul asta ii benefic, asta pentru ca, parte din piatra intra in pamant  si creaza in felul asta un strat mai dur, care  permite mai greu tasarea), dupa cum se vede.

 Banuiesc ca ati observat aparatul de spalat cu/sub  presiune (din cel pentru spalatul masinilor). Ei bine, io l-am folosit pentru spalatul 'grinzilor' din beton, vreau sa spun ca mi se pare cea mai buna metoda de a curata grinzile de pamant, iar sa torni beton peste grinzile necuratate cum trebuie, imi pare ca-i  o mare bataie de joc.

Pana aici, toate bune si simple, de aici urmeaza partea in care parerile  sunt impartite. Unii pun folie (hidroizolanta, fie normala, fie cu "crampoane"), altii polistiren iar altii nici una nici alta.  Io unul, nu vad rostul foliei atat timp cat este stratul de piatra (oricum, apa nu ajunge acolo) insa sunt pro polistiren, si asta din doo motive: primul si cel mai important, termoizolarea se face mai cu folos la partea mai rece, secundo, polistirenul  pe interior, sub sapa de egalizare,  poate favoriza aparitia fisurilor in sapa. Acestea fiind spuse, am  purces la motarea polistirenului extrudat (fiind vorba de beton peste, ii calar di ce nu expandat)  - nu din cel lucios ci din cel rugos (asta in cazul in care pamantul se  taseaza in timp sub fundatie, de obicei se)  ca sa ramana "lipit" de placa - dupa care am venit cu plasa de buzau  de diametru 6 mm peste. Multi merg pe ideea de a monta plasa de diametru 4 mm pentru a face economie, lucru cu care nu sunt de acord, asta pentru ca:  - raportata  la  costurile totale ale casei, economia aia ii un mic cacat, iar in placa nu mai poti sa umbli sa mai pui  mai apoi, - plasa de buzau de 4 mm ti-o indoi numa uitandu-ma la ea, daramite sa  pun degetul pe dansa, iar faptul ca, orice ar fi si oricat de bine ai compacta pamantul , in timp, tot se taseaza sub placa, duce la ideea ca placa trebuie sa preia toate solicitarile.
Plasa am legat-o din doo in doo ochiuri  in dreptul petrecerilor (iar de petrecut se petrece cate 20 de cm, adica tot doo ochiuri), rezultatul final aratand ceva de genul asta:

Pentru ca polistirenul extrudat nu 'tinea' distantierii (presiune prea mare pe suprafata prea minca) care reglau  distanta plasei de buzau fata de piatra, am pus distantierii pe cate o bucatica de polistiren (bucatica in care se infundau distantierii), bucatica de polistiren care nu se mai 'infunda' in placa de polistiren extrudat, dupa cum se vede:

Dupa care, o urmat turanare placii, in mod normal   ii suficient un B150, io am mers pe B200, diferenta de pret (la statia de betoane)  fiind doar de 10 lei pe mc. Placa am turnat-o de grosime medie 12 cm si o fost destul de usor de intins (ca am avut 15 mc de beton),  in trei oameni am terminat totul cam in doo ore.
Cam dupa 4 ore de la turnare m-am apucat sa o ud (pentru a limitat aparitia fisurilor din placa), lucrul asta facandu-se normal din trei in trei ore, atat ca fiind foarte cald si neavand  mare lucru de facut prin zona,  m-am jucat cu apa mult mai des, si asta timp de patru zile .
Iaca rezultatul:

Dupa ce am lasat betonul sa se intareasca (io am mers pe doua saptamani,  aia care se apuca dupa doo zile de zidit, mi se pare ca nu tin la ce lasa in urma lor), ne-am apucat de zidit, iar acum mai avem putin si ne apucam de turnatul centurilor si de acoperis, dar despre toate astea, poate alta data.
As fi bagat mai multe detalii, atat ca mi se pare ca-s maruntisuri pe care le stie toata lume si ca  nu si-ar avea rostul.

Amestecate IV

Am reusit sa-mi cheltuiesc (cu folos, zic io) miniconcediul in care am fost pe acasa (treaba asta cu unde ii "acasa" ii relativa raportata la unghiul din care priveste fiecare, atat ca, pentru mine, acasa a fost, este si va fi intotdeauna la Bistrita), si iacata-ma  in pozitia in care am ajuns din nou sa muncesc ca negrul pe plantatie, mai bine zis, am ajuns la zidarie, in doo trei saptamani zic ca gatam casa la rosu. Despre detalii plicticoase cu constructia casei, ma gandesc ca o sa bat in taste altadata, acum ma framanta cateva parti legate de drum.
Primul aspect legat de drum ii dat de faptul ca, in comuna Harman ii jale cu indicatoarele, sub nici o forma nu gasesti un indicator cu directia spre Buzau sau orice localitate care este pe drumul spre Buzau (noroc ca io stiu sa ma orientez pana si dupa culoare norilor - h3h3, ce gluma buna). Tot in comuna Harman, niste dastapti  s-au gandit sa faca limitatoare de viteza din asfalt (adica, un fel de galme de asfalt inaintea trecerilor de pietoni), lucru care-i cat se poate de trist, asta pentru ca asa ceva contravine tuturor normelor de siguranta circulatiei si-i o tampenie monumentala. Bun, scapam de frumoasa comuna, numai bine ca am iesit din Brasov, iar la iesirea dinspre Brasov spre Sigisoara dam de tampenia monumentala numita sens giratoriu care duce spre o zona industriala care nu-i de fapt inca zona industriala, ci va fi, candva.
Stimati dobitoci (desi nu imi sta in fire, treaba cu dobitocii ii prea blanda), chiar daca s-ar circula  spre respectiva zona industriala, sa amenajezi un sens giratoriu in afara localitatii (unde limta de viteza este de 90 de km/ora, iar in sens se intra cu cca 20/30 km/ora), pe un drum european cu 15/20 mii/vehicule pe zi, ii o tanpenie  fara margini, inseama sa pui 15/20 mii de soferi sa reduca viteza fara nici un motiv. Ba, voi ati auzit de fluidizarea traficului? E normal sa ai sensurii giratorii in localitate, acolo unde viteza legala ii de 50km/ora si nu-i nici o problema sa reduci la 20/30, ii perfect normal sa ai sensuri giratorii in intersectiile in care ai trafic pe mai multe artere, insa acolo unde ai minim 15/20 mii de masini care merg pe o singura directie, adica inainte, si 1-10  hai maxim maximorum 100 de masini care pot sa vireze la drepta, acolo se fac benzi de accelerare si de decelerare, foota-le Istvan de benzi sa le arda inca azi si maine!
No bun, ne iritam a suta oara cu tanpenia de sens giratoriu din Brasov, trecem de Sighisoara (simpatic oras, faine amintiri) si ajungem in Targu Mures. La intrarea in oras, avem indicatoare rutiere care ne trimit  in stanga, pe bucata de centura a orasului, pentru a ajunge la Reghin. Nu mi s-a parut niciodata o varianta buna, mi se pare ca se pierde timp, drumul ii destul de rau dupa ce se termina cu bucata  de centura si-i ceva mai lung decat varianta de a trece drept si de-a dreptul prin centrul orasului.
Drumul de la iesire din Targu Mures spre Reghin am vazut ca-i in reabilitare, lucru imbucurator, ce-i mai trist mi se pare faptul ca s-a ales varianta cu borduri, varianta care mi se pare ca aduce doar dezavantaje, asta pentru ca, o strada nu-i comparabila cu un drum national, in primul rand pentru ca traficul difera, atat cel rutier cat si  cel pietonal. Bordurile, "tin" de obicei apa pe carosabil, lucru cat se poate de daunator imbracamintilor bituminoase, mai ales in perioadele reci. Daca in cazul drumurilor  fara borduri se poate circula si pe partea de acostament, mai ales in cazuri de forta majora, in cazul drumurilor cu borduri, esti limitat fix la spatiul de manevra dat de partea carosabila, neputand evita un eventual obstacol urcand pe bordura, asta pentru ca, la 80-90km/ora sa intri in bordura inseamna accident. Nu in ultiul rand, bordurile sunt destul de scumpe, atat ca material cat si manopera de montare a lor si sunt convins ca, de banii alocati bordurilor s-ar putea asigura o scurgere eficienta a apelor si ar mai si ramane pentru diverse lucrari de siguranta circulatiei (mai ales pasaje).

Nu pot sa inchei fara a le multumi soferilor din Bistrita si Targu Mures pentru fixatia lor de a conduce doar pe banda a doua, chiar daca prima banda ii libera si chiar daca lucru asta contravine codului rutier (in cazul in care prima banda este libera, soferii au obligatia ... bla bla bla), in felul asta,  ramanandu-mi mie si  doar mie prima banda cu totul si intru totul la dispozitie, ajungand sa trec ca fulgerica pana si prin zonele nepermis de aglomerate.

Problem?

Gutiera

Pe cand eram miculut (asta inca de la 6 ani) se facea ca dormeam in camera cu frate-mio. Toate bune si frumoase, asta pana in momentul in care adormeam io, ca mai apoi, ma puneam pe un scrasnit din dinti de ma auzeau si vecinii  de pe o raza de doo apartamente. Bine, poate exagerez, da' se pare ca treba cu scrasnitul dintilor (Bruxism cica i se spune) o am de mic.
Pe mine nu m-o deranjat foarte tare (ci mai degraba pe cei care dormeau prin preajma-mi), cel putin, nu pana de curand, ca am observat ca orict de buni mi-ar fi dintii,  au cam inceput sa se toceasca si sa  devina din ce in ce mai scurti. Fapt pentru care, ma hotarasc sa dau io frumos  fuga  la stomatolog. Aveam io ceva emotii ca ma  face duoamna stomatolog cu ou si cu otet, asta pentru ca nu mai vazusem un stomtolog - pe dinauntru (cabinetului) - de prin anii de studentie, daca mai asteptam ceva timp, mai ca se faceau douazeci de ani. Asa se face ca ajung io la temuta doamna, si imediat ce-mi inspecteaza mestecatoarea, imi zice fericita  ca obiectivu-i indeplinit, mici o carie, ca materialul din doatre ii cat se poate de bun si  ca fildesii se prezinta fuoarte bine (cam tociti, da in rest, materia prima, gant!),  da' totusi, sa dam jos tartru ca sa fiu mai sclipicios  in cazuri de ranjete tampe si zambete mai mult sau mai putin voluntare. Io, fericit ca scap de besteleala  pentru lipsa inspectiilor periodice, ma declar cat se poate de acord, numai sa facem si o gutiera, sa apuc sa-mi mai folosesc fildesii macar un cincinal-doo, sa nu-i tocesc de tot. Zis si facut, imi baga duoamna doctor freza in dinti si gingii (ca asa-i cu curatatul, cam greu sa cureti dintele pana la gingie si sa nu atingi deloc gingia), sufar io doo-trei zile cu ceva dureri de gingii cand era vorba de baut si mancat si hop-top,  hai sa facem si gutiera. Cam in trei-patru zile o fost gata minunea, ma cheama doamna doctor sa-mi ridic gutiera, imi explica ca n-are ce sa-mi explice pentru ca nu-s reguli de intretinere a  gutierei, mai facem doo trei glumite pe seama faptului ca mai avem ceva vreme  pana sa ne punem proteze si, imi ia techinii si ma tipa acasa.
Io ma gandeam (in mintea mea putina si ingusta) ca ce mare fericire, nu-mi mai rontai dintii, nu ma mai trezesc dimineata cu dureri de maxilare si alte minunatii, basca  mai pot sa doarma linistiti si omii de langa mine. De unde, o saptamana intreaga m-am chinuit sa dorm cu minunea pusa pe dinti, sufletu' si pana  mea de vultur obosit, dupa  doo-trei ore de zvarcoleala o dadeam jos, ca sa pot sa adorm. Asta pana acum doo seri, de cand, pare-se ca ceva s-o schimbat, nu stiu cum  da'  cam dupa o ora de zvarcolit reusesc sa adorm  cu teaca pe fildesi. Perseverenta ii prietena gutierei, sau cum era proverbul ala?
Contuziile  ... astea ... concluziile sunt simple, minunea ii chiar ieftina si-mi pare rau ca mi-am facut-o abia acum, ar  fi fost bine sa o fi facut cu mult timp in urma. Pentru cine considera ca ii cazul sa-si faca gutiera, io zic sa nu stea pe ganduri, sa si-o faca pentru ca, lasand la o parte perioada de acomodare,  vad numai avantaje. Un somn cat mai odihnitor va doresc.

Pusca si cureaua lata

Cum n-am primit nici macar un comentariu de o vreme buna, ma gandeam ca cel mai potrivit ar fi sa fac curat, sa sterg totul si sa inchid  frumos, asa cum i se cade oricarui loc care nu reuseste sa starneasca nimic.
Nu stiu cum se face ca, gandindu-ma la cele dinsus, am ajuns de mi-am citit cateva sute de comentarii  d'ale mele de acum 2-3 ani, de pe mai multe bloguri. Ma chinui sa cuprind cu mintea  si nu reusesc sa inteleg. Ma minunez cat de infiorator de prost si tampit eram in exprimare, cat de sinistru ma aruncam sa expun niste truisme, de parca as fi descoperit apa calda. Mi se facea atat de rusine cand imi citeam comentariile de-mi venea sa mananc internetii si sa intru in pamant cu ei, sa nu ne mai vada nimeni, niciodata.
Departe de mine gandul ca acum as fi in stare sa scot ceva demn de luat in seama dar, cu toate ca nu pre-mi venea sa cred, vad ca antrenamentul ma ajuta sa reduc numarul greselilor si nu mai exprim chiar ca unul care o vazut scoala de doua ori in viata lui, si atunci doar pe dinafara.

De unde reiese ca suntem oarecum la fel?

Mare fericire fericire mare, mi-or sosit rudele (prin alianta, adica sora jumatatii mele mai bune, cu sotul ei si cu copiii) din Nemtia, simpatici foc si dragalasi cat se poate, pacat ca io nu sprahe doici. Printre activitatile (mai mult sau mai putin artistice) de grup, la loc de frunte se afla vizitatul rubedeniilor de pe la tara, ca se bucura nemtii de zici ca s-ar intoarce in timp, asa minunatii li se pare ca vad (mai ales cand ii vorba de carute).
Toate bune si frumoase, atat ca io, stiindu-ma mai meltean de soi, de fiecare data casc si-mi fac urechile palnie catre cumnatu-mio, da de mai prind cate ceva de la el si ma mai deprind si io aspecte legate de educatie, ca am de unde, omul ii cu ceva functie de conducere pe la Cisco, cu masterat  facut prin Japonia si alte minunatii.

Aflandu-ne noi pe la tara, o fost musai sa trecem si pe la mormantul socrului meu, grozav (cum s-ar spune pe la noi pe la tara - om de pus pe rana si de acolo sa nu-l mai iei). Nu stiu cum sa o spun mai pe sleau, io de soi sunt ateu (cumnatu-mio la fel), da' cand ma gandesc la socru-mio, imi dau seama ca ii unul dintre cei doi oameni care ma fac sa-mi doresc sa existe un dumnezeu. Inteleg, stiu, oricarui om ii vine randul, atat ca, mi-i greu sa ma impac cu gandul ca omul n-o apucat sa se bucure de ce si-o dorit mai mult, de ceea ce visase sa aiba parte la batranete. Pana la urma, moartea in sine nu-mi pare neaparat o pierdere, ci pierdearea ii data de lucrurile de care ar trebui sa te bucuri si nu mai apuci. Altfel spus, in momentul in care nu mai suntem capabili sa ne bucuram, mi se pare ca suflam degeaba. 

Discutand lucrurile astea cu cumnatul meu, ajungem in punctul in care imi zice ca daca apuca sa-si creasca copiii, sa-i vada ca-s in stare sa se descurce de capul lor si sa-si faca drumul lor prin viata, i se cam falfaie dinspre cat o mai duce. Mda, pana la urma, oamenii se mai aseamana cateoadata.