Pusca si cureaua lata

Cum n-am primit nici macar un comentariu de o vreme buna, ma gandeam ca cel mai potrivit ar fi sa fac curat, sa sterg totul si sa inchid  frumos, asa cum i se cade oricarui loc care nu reuseste sa starneasca nimic.
Nu stiu cum se face ca, gandindu-ma la cele dinsus, am ajuns de mi-am citit cateva sute de comentarii  d'ale mele de acum 2-3 ani, de pe mai multe bloguri. Ma chinui sa cuprind cu mintea  si nu reusesc sa inteleg. Ma minunez cat de infiorator de prost si tampit eram in exprimare, cat de sinistru ma aruncam sa expun niste truisme, de parca as fi descoperit apa calda. Mi se facea atat de rusine cand imi citeam comentariile de-mi venea sa mananc internetii si sa intru in pamant cu ei, sa nu ne mai vada nimeni, niciodata.
Departe de mine gandul ca acum as fi in stare sa scot ceva demn de luat in seama dar, cu toate ca nu pre-mi venea sa cred, vad ca antrenamentul ma ajuta sa reduc numarul greselilor si nu mai exprim chiar ca unul care o vazut scoala de doua ori in viata lui, si atunci doar pe dinafara.