duminică, 22 iunie 2014
marți, 19 martie 2013
In care sunt rau, hain, cu suflet mic si negru in cerul gurii, sau invers
Mie mi-o fost dragi dintotdeauna animalele si, dintre toate, cel mai mult cred ca m-am ocupat de caini. Atat timp cat am crescut caini am facut tot ce mi-o fost in putinta sa-i cresc in conditii cat mai bune. Am trecut prin mai toate, parvoviroze (in vremea aia nu erau vaccinuri), leptospiroze, scleroze, hepatita infectioasa si moasa-sa pe geata, ca-s o gramada. Am pierdut caini, si nu puteam sa nu ma intreb (cand gaseam cate unul otravit) ce fel de om ar putea sa mearga atat de departe incat sa-i faca sa treaca prin chinuri groaznice (cele mai crunte mi se pareau cazurile de sticla pisa bagata in mancare), astfel incat moartea parea o binecuvantare. Ei bine, acum nu prea ma mai framanta lucrurile astea, dar mi-au ramas prioritatile, adica, orice ar fi, niciodata n-am pus si nu voi pune un caine/orice animal mai presus de om.
Oricat de negru in cerul gurii as fi, anumite lucruri imi par extrem de simple si nu inteleg de ce moasa-sa pe gheata trebuie sa le complicam, sa le rasucim cu jumatati de masura si sa le rastalmacim. Io mananc carne, port imbracaminte si incaltaminte din pieile animalelor, mai bine spus, io ucid animale. Da, stiu, nu suna bine, dar asta-i adevarul adevarat si jur ca nu-s mandru de chestia asta, dar nici nu ma feresc sa o recunosc, incepand cu gainile pe care le taiam de mic copil, am omorat si iepuri (genocid cu pestii), serpi, curcani, porumbei, miei, caini, pisoi si naiba mai stie ce. Chiar si acum, de fiecare data cand trebuie sa tai cate o gaina sau un iepure, mi-i parca si mai greu, nu chiar la fel de greu cum imi era cand trebuia sa-mi duc cate unul dintre caini sa fie eutanasiat, insa nu-i usor. Si asta ar fi motivul pentru care parca i-as intelege pe oamenii care militeaza pentru drepturile animalelor, oricare ar fi alea. Insa mi-i greu sa inteleg faptul ca cainele ii mai animal decat alte animale. Scuze de doi bani, cum ca daca ii de mancat, animalul poate fi omorat fara nici o problema. Cacat. Vulpile sunt de mancat? Jderii? A, nu, le folosim blana. Asa,si? Te pomenesti ca nu se mai fac pantofi din piele de caine? Ursii, leii, lupii? A, pai doar in cazuri speciale ii omoram, cand mananca oamini si mai stiu io ce. A, dublu rahat cu apa rece, cainii de pe strada nu mananca oamini?
Pentru toti degeneratii asti care vor fonduri pentru salvarea sogazilor de Ciamurlia, a troglozaurilor de Viperesti si a maidanezilor uriasi de Romania, nu am decat un calduros si clasic "Mereti ma in Croatia!" (in frumoasa statiune), mor oameni de foame sau muscati de caini in timp ce unii de prin alte tari alearga de descreierati sa salveze cate o ratusca, facandu-i nu stiu ce operatie pe cord deschis plus nu stiu ce rahat de tratamente. Io recunosc deschis ca-s difect, in timp ce-i faceau operatia ratustei, ma gandeam cati bani costa minunea aia de interventie si de ce mortii ma-sii ai pacientii prin spitale noastre n-au parte nici prin vis de genul de tratamente aplicate animalelor prin alte tari si cum as fi pus linistit toate ratele pe varza cu portocala in clont!
Sa importam chinezi si vitnamezi, zic.
Oricat de negru in cerul gurii as fi, anumite lucruri imi par extrem de simple si nu inteleg de ce moasa-sa pe gheata trebuie sa le complicam, sa le rasucim cu jumatati de masura si sa le rastalmacim. Io mananc carne, port imbracaminte si incaltaminte din pieile animalelor, mai bine spus, io ucid animale. Da, stiu, nu suna bine, dar asta-i adevarul adevarat si jur ca nu-s mandru de chestia asta, dar nici nu ma feresc sa o recunosc, incepand cu gainile pe care le taiam de mic copil, am omorat si iepuri (genocid cu pestii), serpi, curcani, porumbei, miei, caini, pisoi si naiba mai stie ce. Chiar si acum, de fiecare data cand trebuie sa tai cate o gaina sau un iepure, mi-i parca si mai greu, nu chiar la fel de greu cum imi era cand trebuia sa-mi duc cate unul dintre caini sa fie eutanasiat, insa nu-i usor. Si asta ar fi motivul pentru care parca i-as intelege pe oamenii care militeaza pentru drepturile animalelor, oricare ar fi alea. Insa mi-i greu sa inteleg faptul ca cainele ii mai animal decat alte animale. Scuze de doi bani, cum ca daca ii de mancat, animalul poate fi omorat fara nici o problema. Cacat. Vulpile sunt de mancat? Jderii? A, nu, le folosim blana. Asa,si? Te pomenesti ca nu se mai fac pantofi din piele de caine? Ursii, leii, lupii? A, pai doar in cazuri speciale ii omoram, cand mananca oamini si mai stiu io ce. A, dublu rahat cu apa rece, cainii de pe strada nu mananca oamini?
Pentru toti degeneratii asti care vor fonduri pentru salvarea sogazilor de Ciamurlia, a troglozaurilor de Viperesti si a maidanezilor uriasi de Romania, nu am decat un calduros si clasic "Mereti ma in Croatia!" (in frumoasa statiune), mor oameni de foame sau muscati de caini in timp ce unii de prin alte tari alearga de descreierati sa salveze cate o ratusca, facandu-i nu stiu ce operatie pe cord deschis plus nu stiu ce rahat de tratamente. Io recunosc deschis ca-s difect, in timp ce-i faceau operatia ratustei, ma gandeam cati bani costa minunea aia de interventie si de ce mortii ma-sii ai pacientii prin spitale noastre n-au parte nici prin vis de genul de tratamente aplicate animalelor prin alte tari si cum as fi pus linistit toate ratele pe varza cu portocala in clont!
Sa importam chinezi si vitnamezi, zic.
Anunt de importanta cosmica!
Intrerupem activitatea de pe minunata pajiste pentru a atrage atentia ca niste rockeri din frumoasa urbe numita Bistrita, se intreaba cine-si bate joc de noi si, totodata, incearca sa se dumireasca privitor la legatura aproape simbiotica dintre frisca de vaca si Slobozia. Sau nu?
Asteptam piscoturile, masa, dansul si pupaturile de rigoare.
Asteptam piscoturile, masa, dansul si pupaturile de rigoare.
luni, 25 februarie 2013
Are You sure this is beef? Of horse it is!
De o vreme incoace aud numai de carne con cal sau de carne de cal. Toata chestia asta ma inebuneste, si asta pentru motivul ca-mi curg balele aproape ca unui lup turbat, si o sa explic repede de ce.
Pe vremea in care incepusem sa ma ocup de caini (inainte de '89), se facea ca reuseam sa le mai cumpar de la abator, carne de cal, la un pret foarte avantajos. Mai oameni buni, carnea aia de cal era o frumusete. Atat de bine arata ca, nu de putine ori mi-am pus si io la prajit, si zau ca daca o comparam cu salamul de soia si pestele congelat de pe vremea primului razboi mondial (si cam ce se mai gasea prin magazine), era o minunatie.
Pe langa cele dinsus, io mai aveam si perioade de ratacit de unul singur prin padure, in genul ca ma descurcam cu ce gaseam, asta de la prajit broaste si serpi pana la pesti, ciuperci si orice radacina mi se parea mie ca ar fi comestibila. Un fel de Bear Grylls numa' ca mult mai mic si mult mai prost. Culmea ii ca-mi placea de nu se poate, si cand vad cate un tacanit de genul asta ca pune cate un aligator ori un sarpe la protap, imi curge apa din gura mai ceva decat un robinet dat la maxim.
Asa se face ca am luat io frumos cateva macelarii la rand:
-Buna ziua, carne de cal aveti?
-Meri ma in Croatia (in frumoasa statiune), ce, ai venit sa faci misto de noi? Meri la mica-ta!
La mica-mea nu m-am dus, carne de cal n-am gasit da' cu niste manzat tot am plecat acasa, manzat pe care l-am taiat frumos, l-am batut o tara cu cutitu' ca sa nu fie chiar opinca, un strop de sare si piper, si da-i foale.
No, si minune mare, dupa ce-am prajit ce am prajit, chiar s-o intamplat de o iesit buna toata treaba aia (norocu incepatorului) si s-o indurat ai mei de mi-o lasat si mie o bucatica, da' numa dupa ce le-am promis ca le mai fac si alta data, la fel de gustoasa.
Bonus, am dat jos pana acum patru kilograme intr-o luna.
Pe vremea in care incepusem sa ma ocup de caini (inainte de '89), se facea ca reuseam sa le mai cumpar de la abator, carne de cal, la un pret foarte avantajos. Mai oameni buni, carnea aia de cal era o frumusete. Atat de bine arata ca, nu de putine ori mi-am pus si io la prajit, si zau ca daca o comparam cu salamul de soia si pestele congelat de pe vremea primului razboi mondial (si cam ce se mai gasea prin magazine), era o minunatie.
Pe langa cele dinsus, io mai aveam si perioade de ratacit de unul singur prin padure, in genul ca ma descurcam cu ce gaseam, asta de la prajit broaste si serpi pana la pesti, ciuperci si orice radacina mi se parea mie ca ar fi comestibila. Un fel de Bear Grylls numa' ca mult mai mic si mult mai prost. Culmea ii ca-mi placea de nu se poate, si cand vad cate un tacanit de genul asta ca pune cate un aligator ori un sarpe la protap, imi curge apa din gura mai ceva decat un robinet dat la maxim.
Asa se face ca am luat io frumos cateva macelarii la rand:
-Buna ziua, carne de cal aveti?
-Meri ma in Croatia (in frumoasa statiune), ce, ai venit sa faci misto de noi? Meri la mica-ta!
La mica-mea nu m-am dus, carne de cal n-am gasit da' cu niste manzat tot am plecat acasa, manzat pe care l-am taiat frumos, l-am batut o tara cu cutitu' ca sa nu fie chiar opinca, un strop de sare si piper, si da-i foale.
No, si minune mare, dupa ce-am prajit ce am prajit, chiar s-o intamplat de o iesit buna toata treaba aia (norocu incepatorului) si s-o indurat ai mei de mi-o lasat si mie o bucatica, da' numa dupa ce le-am promis ca le mai fac si alta data, la fel de gustoasa.
Bonus, am dat jos pana acum patru kilograme intr-o luna.
vineri, 1 februarie 2013
Hai sa traiesti, tatutule!
Nu stiu cum ii in dreptul altora insa io de cand m-am lasat de fumat, se face ca m-am apucat de ingrasat. Banuiesc ca stiu toti omii ca metabolismul se schimba si, chiar daca mancam mai putin ca nefumator, tot puneam kilograme pe mine. Hai sa zic ca primele 10 kg pe care le-am pus pe mine nu mi-o stricat, jumatatea mai buna o fost chiar incantata, da' cand am ajuns sa pun 25 de kilograme, treaba o devenit cat se poate de serioasa, fapt pentru care s-o ajuns sa se impuna un regim de slabit.
De incercat am mai incercat sa slabesc, chiar cu succes, partea cea mai proasta ii ca minunea m-o tinut doar trei luni, perioada de timp in care am dat jos de pe mine cam sase kilograme. Asa se face ca, cam de o saptamana, am ajuns sa ma repauc de slabit. Cum sunt mai pofticios de fel si de soi si nu ma satur cu una cu doo, remgimul de slabit mi se pare unul cat se poate de simplu, orice ar fi nu ma ating de paine, zahar (pana si cafeiurile le beau fara zahar, in ceai bag maxim o jumatate de lingurita de miere) si dulciuri (aici ar intra si sucurile de orice fel). In schimb, de dimineata pana la ora 18 bag in mine oricat de mult poftesc, fara oprelisti, da' incerc sa nu exagerez cu porcariile (ceafa, carnati, slanina) sau cu cartofii (prajiti in ulei nu mai bag in nici un caz). De regula bag dimineata fulgi din ovaz/grau/porumb cu iaurt sau lapte, la amiaza ceva ciorbe sau supe si cu ceva pectorali de pui sau curcan fripti sau, foarte bine merg pipote si inimi fripte si ficatul sau orice cu orez, ciuperci si mult mult mult bulion. Dupa ora 18 au permis de libera trecere numai fructele si legumele, doar in cazurile in care ma apuc de ros scaunele de foame mai bag cate un amestec de fulgi cu chefir, si apa cu sare cat de mult cuprinde.
Partea buna ii ca o trecut o saptamana si am dat jos deja cam un kilogram si jumatate, partea mai proasta ii ca sunt in faza in care as manca mai tot timpul si scaunele din casa, mai ales cand vad ceva aligatori, soparle, broaste, pisici, maimute ori, apara si pazeste, ceva pesti sau gazele pe la televizor, imi vine sa pun (in cel mai rau caz) televizorul la gratar si sa-l rontai pana nu mai raman nici macar cablurile din el.
Asa se face ca, pe la doo dimineata, neavand somn, la ce-mi statea mie gandul:
In timp ce intorceam cu mare grija cartofii, nu stiu cum naiba s-o facut de mi-am adus aminte de niste cod ramas prin frigider, si uite asa se face ca noaptea, in loc sa dorm, radeam si mestecam de zor prin bucatarie, no, asa regim de slabit mai zic si io :D
De incercat am mai incercat sa slabesc, chiar cu succes, partea cea mai proasta ii ca minunea m-o tinut doar trei luni, perioada de timp in care am dat jos de pe mine cam sase kilograme. Asa se face ca, cam de o saptamana, am ajuns sa ma repauc de slabit. Cum sunt mai pofticios de fel si de soi si nu ma satur cu una cu doo, remgimul de slabit mi se pare unul cat se poate de simplu, orice ar fi nu ma ating de paine, zahar (pana si cafeiurile le beau fara zahar, in ceai bag maxim o jumatate de lingurita de miere) si dulciuri (aici ar intra si sucurile de orice fel). In schimb, de dimineata pana la ora 18 bag in mine oricat de mult poftesc, fara oprelisti, da' incerc sa nu exagerez cu porcariile (ceafa, carnati, slanina) sau cu cartofii (prajiti in ulei nu mai bag in nici un caz). De regula bag dimineata fulgi din ovaz/grau/porumb cu iaurt sau lapte, la amiaza ceva ciorbe sau supe si cu ceva pectorali de pui sau curcan fripti sau, foarte bine merg pipote si inimi fripte si ficatul sau orice cu orez, ciuperci si mult mult mult bulion. Dupa ora 18 au permis de libera trecere numai fructele si legumele, doar in cazurile in care ma apuc de ros scaunele de foame mai bag cate un amestec de fulgi cu chefir, si apa cu sare cat de mult cuprinde.
Partea buna ii ca o trecut o saptamana si am dat jos deja cam un kilogram si jumatate, partea mai proasta ii ca sunt in faza in care as manca mai tot timpul si scaunele din casa, mai ales cand vad ceva aligatori, soparle, broaste, pisici, maimute ori, apara si pazeste, ceva pesti sau gazele pe la televizor, imi vine sa pun (in cel mai rau caz) televizorul la gratar si sa-l rontai pana nu mai raman nici macar cablurile din el.
Asa se face ca, pe la doo dimineata, neavand somn, la ce-mi statea mie gandul:
In timp ce intorceam cu mare grija cartofii, nu stiu cum naiba s-o facut de mi-am adus aminte de niste cod ramas prin frigider, si uite asa se face ca noaptea, in loc sa dorm, radeam si mestecam de zor prin bucatarie, no, asa regim de slabit mai zic si io :D
sâmbătă, 24 noiembrie 2012
Incotro II
De cand ma stiu am facut cate putin din toate, nu ca m-ar fi pus cineva (ca daca m-ar fi pus, de-al naibi nu faceam), ci ca asa mi-o venit. Incep cu muncile, cum ar fi sapat, cosit, salahor, vanzator, chelner, barman, crupier, agent de vanzari, agent de testare a pietei, om de fabrica luminari, martisoare, dulgher, sofer, electrician, depanator de computere, topograf, proiectant de drumuri si constructii civile si naiba mai stie ce, ca sigur am uitat vreo cateva. Apoi, ca sporturi, am facut atletism, tenis de masa, judo, baschet, scrima si biliard - carmabol (daca se poate pune ca sport). M-am ocupat de animale, am crescut si am dresat caini, am avut pesti de acvariu (la modul ca-i inmulteam si aprovizionam magazinele de profil), hamsteri, broaste testoase, porumbei (da' la modul serios, cu pedigree, zboruri si tot tacamul), pisici, nutrii, iepuri si, daca se pune ca m-am ingrijit si io de caii lui bunicu-mio, ar intra si caii aici.
Dintre toate muncile si pasiunile pe care le-am avut, zic ca m-am priceput bine la toate, rar spre foarte rar m-o framantat faptul ca nu m-am concentrat mai mult e una dintre ele, asa incat sa ajung sa spun ca rup, zbarnai si-s cel mai bun in treaba aia. Poate ca, dintre toate treburile astea m-am priceput cel mai bine la partea de inginer de drumuri, poate pentru ca m-o pasionat cel mai mult, da' nu stiu cum se face ca nu m-o framantat niciodata sa fiu cel mai bun sau printre cei mai buni dintr-un domeniu. Atat timp cat stiam ca-mi fac treaba bine (iar prin bine inteleg ca-s indeplinite niste exigente cu care - din pacate - multi dintre colegii de munca sau de breasla nu-s obisnuiti) nu am avut niciodata mari framantari. Binele asta mi-o asigurat, in mare parte, cam ce-mi propusesem pentru mine dar, sunt in pozitia in care ar trebui sa ma gandesc daca pe viitor va fi nevoie sa asigur celor de langa mine mai mult decat le pot oferi acum.
Asta ar insemna sa ma apuc si sa invat o gramada de lucruri de la zeoro si sa las in spate tot ce-am deprins pana acum. Sincer sa fiu, abar n-am cum ii mai bine, sa ai la baza cat mai multe cunostinte si deprinderi sau sa fii tătuţul lor intr-un domeniu.
Dintre toate muncile si pasiunile pe care le-am avut, zic ca m-am priceput bine la toate, rar spre foarte rar m-o framantat faptul ca nu m-am concentrat mai mult e una dintre ele, asa incat sa ajung sa spun ca rup, zbarnai si-s cel mai bun in treaba aia. Poate ca, dintre toate treburile astea m-am priceput cel mai bine la partea de inginer de drumuri, poate pentru ca m-o pasionat cel mai mult, da' nu stiu cum se face ca nu m-o framantat niciodata sa fiu cel mai bun sau printre cei mai buni dintr-un domeniu. Atat timp cat stiam ca-mi fac treaba bine (iar prin bine inteleg ca-s indeplinite niste exigente cu care - din pacate - multi dintre colegii de munca sau de breasla nu-s obisnuiti) nu am avut niciodata mari framantari. Binele asta mi-o asigurat, in mare parte, cam ce-mi propusesem pentru mine dar, sunt in pozitia in care ar trebui sa ma gandesc daca pe viitor va fi nevoie sa asigur celor de langa mine mai mult decat le pot oferi acum.
Asta ar insemna sa ma apuc si sa invat o gramada de lucruri de la zeoro si sa las in spate tot ce-am deprins pana acum. Sincer sa fiu, abar n-am cum ii mai bine, sa ai la baza cat mai multe cunostinte si deprinderi sau sa fii tătuţul lor intr-un domeniu.
vineri, 23 noiembrie 2012
D'e demult
De pe vremea din care nu eram carabus, cam cu asta se ocupa un bun prieten.
9 martie 94
9 martie 94
DAND ROZULUI O FORMA ACRA
dand rozului o forma acra
m-am linistit in ce priveste nebunia
era a mea
si eram sigur eu de ea
dand rozului o forma acra
ma imaginam urcand incet
stiuta urcare
prin nervii unui caine bleg
pe care
nici macar nu l-am lasat sa zaca
dand rozului o forma acra
puteam nestingherit, profund emotionat
sa sug aer cu paiul
cu grija atent cu ritualul
ce dase suptului o forma sacra.
dand rozului o forma acra
si tocmai d'aia tot din joaca
m-am lecuit de nebunie
de jocuri, forme, rozuri acre
si constient si tot din joaca
dand rozului o forma acra...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)