Romulanus calatorus

Am mai explicat de ce simplul fapt ca sunt roman nu inseamna nimic special pentru mine. Ideea de ,,patrie" si patriostism s-a diluat semnificativ de o perioada buna de timp (si nu ma refer doar la RO) si cartea ei nu se prea mai joaca.

Am tratat de obicei tara ca si cum am tratat un loc de munca. Ce ofera? Care sunt cerintele? In momentul in care nu mi-a mai convenit un loc de munca, m-am organizat in asa fel incat sa-mi permit sa plec de la acel loc de munca. Chiar daca am avut cateva locuri de munca decent platite (min. 3x salariul mediu net pe economie), in momentul in care nu mi-a mai convenit, am plecat, fara sa incerc sa negociez, fara sa mai accept vreo discutie cu angajatorul, fara sa ma plang, pur si simplu am plecat.

Foarte multi oameni au facut acelasi lucru cu tara, pur si simplu au plecat, in momentul in care nu le-a mai convenit. Unii au plecat cu foarte multi bani dupa ei, altii au plecat chiar si daca aveau doar banii de drum, conta foarte mult faptul ca isi doreau sa schimbe ceva si ca aveau increderea in ei, in fortele proprii. Unii au ramas la noile lorcuri de munca si prefera noua ,,patrie", altii s-au intors in RO si mai sunt si cei care incerca sa ia partea buna a fiecarui loc, locuind periodic in mai multe tari. Consider ca toti cei care au schimbat tara, fie doar si pentru o perioda de timp, au avut de castigat, au invatat lucruri noi si nu traiesc cu regretul fricii de a nu fi incercat sa plece.

De departe ii respect pe cei care au avut curajul sa plece cand nu le-a mai convenit, pe cei care au avut curajul sa se bazeze in mod special pe fortele proprii (iar aspectul asta e valabil si pentru locurile de munca si pentru tara). Mai sunt si cei care au preferat sa ramana, asumandu-si lucrul asta, deocamdata din cateogoria asta facem parte si noi, si nu ne plangem. Imi displac si uneori ii compatimesc pe cei lipsiti de curajul de a schimba locul de munca sau chiar si tara, desi se plang constat si aproape ca nu rateaza nici o ocazie in care sa se pise pe tara sau locul lor de munca. Nu-ti convine, schimbi ceva sau pleci, nu pisi aiurea ochii. Oricine a vrut sa plece din Ro, a putut sa o faca destul de usor incepand din 2007, nu ii oprea nimeni si nimic (in afara de propriile temeri si frici), iar cei care doar se plang, sunt doar niste latrai fricosi.

Avand rude si prieteni in strainatate am fost chemat de mai multe ori sa plec si, intr-o perioada chiar luam in calcul relocarea in Germania sau UK. Mi-am facut toate calculele si ne-au iesit ca mai bine ramanem, am iesit mai bine in mod special privind aspectul financiar si organizarea in familie (scoli, locuri de munca). Tara asta are defectele ei, de departe nu sunt putine, institutiile statului/autoritatile publice functioneaza de regula catastrofal, clasa politica provoaca sila si dezgust, sistemul de sanatate de stat e infioartor dar, avem si cateva mici avantaje, imobiliare ieftine si ceva mai multe libertati fata de Vest, un sistem de sanatate privat decent si accesibil, imigranti putini si, deocamdata, cat de cat feriti de mizeria political correctness / cultura woke.

Avem de gand sa vedem cu este sa traiesti si in alte tari si, daca am calculat bine, in maximum patru ani o sa avem ocazia sa simtim pe pielea noastra cum este sa traiesti mai mult de jumatate de an in minimum alte doua tari, (chiar daca imi plac si ma leaga anumite aspecte de Ro, de tot oricum nu renuntam la ea), tari pe care avem in plan sa le vizitam anul acesta pe indelete. Sa fie calatorii, zic!