It's all about love.

''It gives me a role. It might even be a tiny role, but it's a purpose. It's a purpose to get up and behave... Of course I look at it from my own point of view as well, I don't want to be homeless, I don't want to be in jail, but it's that extra incentive to do good.'' - Andy si Bailey.

Mereu mi s-a subliniat faptul ca, un discurs simplu, clar si usor de inteles, are sanse mari sa fie unul sincer. Andy Hutchins se exprima mai bine decat o fac multi politicieni si spune cateva adevaruri.

Unul este dat de faptul ca barbatii sunt relativ usor de inteles, si ca avem nevoie de un scop. Daca mi-am gasit un scop, restul lucrurilor devin usoare pentru mine. Iar pentru barbati este foarte usor sa devina responsabili pentru cineva, chiar daca este vorba despre un caine. Unii dintre noi, ducem responsabilitatile astea mai departe decat ar trebui, le aplicam si unde este cazul si unde nu este cazul. Iar eu sunt defect la capitolul asta, in sensul ca m-am simtit responsabil sa ajut ori de cate ori am vazut ca cineva are nevoie de ajutor. De mic copil incercam sa am grija de maidanezi si sa imi ajut prietenii sau colegii care erau in situatii dificile. Cu timpul, am inteles ca tot ajutorul oferit are de fapt si o latura egoista, asa ca incerc sa fiu mai selectiv cand vine vorba de a ajuta, inca mai am foarte multe de invatat si inca ma straduiesc sa tin responsabilitatile cat mai mult in dreptul familiei mele, uneori imi mai si iese.

Alt adevar este dat de faptul ca, odata dependent, ramai asa, dependenta ramane, ,,It's always there". Daca ai motivatia, scopul, ai sanse sa iti controlezi dependentele. Unii isi gasesc motivatia in sufletul de langa ei, orice fel de suflet ar fi sufletul acela, aia este ancora lor, acela este scopul de care se agata, acolo cauta deopotriva sa ofere si sa primeasca. It's all about love.

Primiti cu Ordonanta?

Nu-i ca si cum nu ne-am fi asteptat sa vina ordonanta de urgenta privind noile masuri fiscal bugetare, dar credeam ca va fi mai ceva mai repede de 30 decembrie, ca va fi mai bine structurata si ca o sa cuprinda si anumite masuri privind reorganizarea/restructurarea anumitor institutii (institutia prefectului ar trebui sa dispara, atributiile pot fi preluate fara probleme de Consiliile judetene) ale statului.

Deocamdata, cam putin si cam pe genunchi, din graba si pe fuga, se ingheata nivelul salariilor si al posturilor in sistemul bugetar. Daca vom avea un soi de guvern Boc2, ar fi bine sa ia cat mai curand cat mai multe masuri necesare in sectorul bugetar. Redimensionarea aparatelor institutiilor publice si a companiilor de stat ar trebui sa fie o prioritate.

Daca de la bugetari mai mult se ingheata si se ia mai putin (inteleg ca se pierd 800 de lei in vouchere de vacanta - un mizilic, as spune - si ceva mai multi bani pentru angajatii din penitenciare si politie), se ia sau se taie din privat.

Cresterea impozitului pe dividende de la 8% la 10% nu ma afecteaza la fel de mult pe cat ma afecteaza eliminarea facilitatilor fiscale din domeniul constructiilor (trebuie sa le maresc in prima faza semnificativ salariile angajatilor ca sa nu le scada venitul net, iar apoi va trebui sa le cresc din nou ca sa nu piarda pe parte de inflatie / putere de cumparare), si banuiesc ca la fel de afectati vor fi cei din domeniul agriculturii si IT. De la vremurile foarte bune in care eram cu 1% impozit pe venit si 5% impozit pe dividende, ajumgem la 16% impozit pe profit si 10 % impozit pe dividende + contributii la sanatate si pentru dividende (pe modelul ca de ce sa platim contributii la sanatate doar din venituri salariale cand putem sa luam si din dividende si din veniturile de pe PFA).

Din 2026 pragul pentru microintreprindere va fi de 100.000 de euro. Putin, extrem de putin, deoarece trebuie sa ai cel putin un angajat si contabilitate, niste chletuieli minime trebuie sa existe, daca mai scazi impozitul pe dividende si restul contributiilor, ramane ca microintreprinderile vor fi doar pentru afaceri foarte mici si castiguri modeste, de subzistenta. Daca o micro are 3-4 angajati, ca sa se incareze in pragul de 100k, ar insemna ca toti sa aiba venituri foarte modeste. In conditiile acestea, foarte multe micro se vor inchide, pentru ca nu mai merita sa te stresezi si sa risti ca sa investesti intr-o afacere care sa iti poata aduce venituri egale cu un salariu mediu al unui angajat, dar cu riscul de a munci in pierdere.

Oarecum, am avut noroc cu faptul ca am lasat o parte din facturi pentru sfarsitul anului, in felul acesta, daca nu mai facturez nimic anul acesta, ma calific la mustata pentru inca maximum un an la statutul de microintreprinderi. Tot ce nu facturez anul acesta voi factura la anul, cumulat cu contractele in derulare, o sa ma duca in pozitia in care nu o sa ma mai incadrez la statutul de microintreprindere si voi deveni platitor de impozit pe profit 16%. Cum eu prestez servicii si am profitul apropiat de cifra de afaceri si nu am nici cheltuieli mari, ma dezavantajeaza impozitul pe profit, dar mai am putin pana acolo si este posibil ca in momentul in care voi ajunge platitor de impozit pe profit, sa cresc si pragul cheltuielilor si/sau al investitiilor.

Am fost inspirat deoarece in trimestrul III am facut un bilant interimar si am ridicat dividendele aferente. Intentionez sa procedez la fel si anul viitor, vom avea cel putin un bilant intermimar.

Jumatatea mai buna trece direct la impozit pe profit dar, avand rulaj mare, va fi avantajata de trecerea la impozit pe profit (va plati cam jumatate impozit pe profit fata de cat platea impozit pe venit). Pana acum am fost foarte chibzuiti cu cheltuielile, insa in conditiile in care se vor duce catre stat TVA 19%, impozit pe profit 16% si impozit pe dividende 10% - aproape jumatate din bani, anul viitor va fi pentru noi unul al cheltuielilor, un an in care in care sigur vom fi fi mult mai generosi cand va fi vorba de cheltuielile pe firme.

Sfarsit de an

De cativa ani buni, sfarsitul de an a reprezentat ceva mai multa munca. Majoritatea beneficiarilor vor sa receptioneze lucrarile si sa faca plati pentru a nu ramane cu restante pentru noul an. Anul acesta vine tot cu un decembrie incarcat si aglomerat, dar ceva mai relaxat decat anul trecut. Daca anul trecut in decembrie am avut nopti muncite / nedormite, anul acesta se pare ca scap de problema aceasta.

Voi munci si de craciun, voi alerga pe la primarii cu facturi si receptii pana in 30 sau 31 decembrie, mai am de finalizat si de predat doua proiecte, dar cred ca reusesc sa fac lucrurile acestea cu un program de munca doar ziua, fara nopti nedormite.

Tot la sfarsitul fiecarui an, incerc sa ma organizez si pentru urmatorul an, stabilesc ce tipuri de lucrari voi lua, in ce voi investi, obiective de atins samd. Cu organizarea am stat foarte prost la un singur capitol, pana acum am fost mereu deficitar la capitolul timp liber.

Anul trecut am avut (teoretic) 5 zile de concediu la greci, 5 zile in care am avut laptopul cu mine si am muncit, la intoarcere aveam termen fix de predat proiect. Nu am fost nici macar o singura zi din cele 5 la plaja cu familia, deci nu pot sa-l consider concediu. Am muncit pana si in zilele libere legale, de cele mai multe ori si sambetele si duminicile. Angajatii mei au avut in schimb 28 de zile de concediu si este clar ca au fost liberi si de toate sarbatorile legale, lux pe care nu mi l-am permis.

Anul asta am stat ceva mai bine, am avut o zi (una) de concediu (legata cu sambata si duminica), zi(le) in care am fost acasa, acasa-acasa insemnand locul unde m-am nascut si unde am crescut. A fost al naibi de bine, perioanda aia chiar a contat. Bine, ma sunase o vaca de la AGFD, vaca care insista sa-i dau un IBAN ca sa incheiem un contract. Dupa ce i-am explicat frumos ca ori discut cu ea a doua zi ori nu incheiem nici un contract, deoarece sunt in concediu si nu mai permit cuiva sa-mi iroseasca timpul din concediu, vaca a insistat cu politicile firmei, asa ca m-a ajutat sa iau foarte rapid decizia de a blocha orice posibila viitoare colaborare cu astfel de specimene.

Colegii si-au luat cate 23 de zile de concediul anul acesta, dar urmeaza sa beneficieze si de restul de 5 cat de curand. Am reusit sa le dau prime si de sarbatorile de iarna. Parte buna este data de faptul ca, in martie, colega o sa incaseze si o parte din dividendele firmei, deoarece firma a crescut si datorita ei. Urmeaza (speram) sa preia firma dodoloata si sa o administreze cel tarziu dupa urmatorii 4 ani.

Am indrumat-o sa isi deschida un PFA, proiectele mele mai mici si mai putin complexe i le-am dat sa le elaboreze pe PFA-ul ei (din mai multe considerente), o ajut cat pot si cu activitatea ei pe PFA, atat cu solutii tehnice cat si cu resurse (timp, logistica samd). Invata sa isi negocieze contractele, se bucura de orice contract mai avantajos incheiat, vede cum trebuie sa abordeze solutiile, beneficiarii si modul de lucru cu colaboratorii. Cu activitatea de pe PFA, salariul si bonusurile de la firma, dupa patru ani de colaborare, reuseste sa isi achite integral locuinta. Nu e rau, nu e rau deloc, si ma bucur ca am putut sa o ajut, ar fi fost pacat sa faca imprumuturi la banci.

Anul acesta am finalizat mai mult de 40 de proiecte, este mult, este chiar foarte mult, sunt obosit, dar este o oboseala care vine la pachet si cu multe satisfactii. Anul acesta am refuzat destul de multe contracte, tocmai pe motive de oboseala. Din punct de vedere financiar, este cel mai bun an al meu. Nu stiu daca o sa mai am un an la fel de bun dpdv financiar, dar sunt multumit ca mi-am gestionat mai bine timpul, mi-am onorat toate contractele, am gasit solutii pentru situatiile neprevazute din executie, precum si de faptul ca beneficiarii sunt foarte multumiti de rezultate iar unii dintre ei au ajuns sa colaboreze exclusiv cu noi, in domeniul nostru.

Din ce am muncit deja (si nu voi incasa anul acesta din cauza O.U.G 107 04/09/2024, a intarzierii receptionarii unor obiective de catre autoritatile publice locale sau a pragului de incasari pe care nu vreau sa il depasesc pe una dintre firme si pe PFA), pana acum, daca nu am mai munci nici o secunda anul viitor, tot as avea asigurate profit si salariile pentru angajati pentru tot anul viitor si mai avem si lucrari de executat - cu termene foarte decente. Financiar, in pofida crizei care se prefigureaza, anul viitor va fi tot unul bun pentru noi (contractele mari sunt prin fonduri europene, sunt bani deja alocati, am obtinut deja finantare, sunt bani siguri, cum ar veni, iar unele servicii le-am prestat deja).

Diferenta notabila de anul viitor in comparatie cu anii trecuti va fi data de faptul ca voi avea concediu. Deja, pentru ianuarie, am programate minimum 10 zile de concediu. Cred ca va fi primul an (dupa multi) in care o sa apuc si eu sa am concediu macar cat un om normal, minimum 25 de zile. Concediu pe care o sa il pentrec in cea mai mare parte cu familia mea, concediu care in mod cert o sa ma ocup si de dorul de acasa. O sa avem de vizitat o gramada de locuri in zona de nord a tarii, pentru ca acolo va fi urmatorul meu proiect personal, acolo voi face casa de care sper sa ne bucuram cand ne vom retrage din activitate si vreau sa alegem locul impreuna cu copiii, sa le placa neaparat si lor si jumatatii mai bune.

Sper ca va fi intr-o zona in care sa avem sanse sa vedem mai des zapada, de preferat sa fie cat mai izolata, cat mai aproape de acasa - acasa (si fara vecini - ar fi ideal). Obligatoriu voi avea macar un paraias prin curte, casa va fi mica, doar parter, si va fi construita doar din caramida si lemn, cu semineu, soba si grinzi asa cum le facea bunicul meu.

Sirion, mon amour

Cu 10 ani in urma habar nu aveam ca exista masini Daihatsu Sirion. Imi vandusem un Polo care adunase peste 350k km in bord si ma gandeam ca si-a facut datoria cu brio, asa ca aveam nevoie neaparata de o masina pentru jumatatea mai buna.

Un amic, samsar de meserie (dupa ce daduse cu sapa cam 1 an de zile la magazinul local de calculatoare, a inteles rapid ca meseria de suflat PC-urile de praf, inlocuit piese defecte si instalat software nu ii ofera oportunitatile financiare la care spera, asa ca s-a apucat de cumparat si revandut orice, cu precadere laptopuri si masini, lucru care i-a iesit destul de bine, de cativa ani cred ca este director de vanzari pe la briti), imi era dator cu reparatia unor laptopuri, asa ca mi-am permis sa ii cer o masina imprumut, macar pentru o saptamana. Intelegerea a fost ca imi da masina pentru oricat timp am eu nevoie si, daca imi place, o cumpar de la el, extrem de istet a fost omul la faza respectiva si ma bucur nespus ca a fost atat de inspirat.

Asa am primit eu un Daihatsu Sirion (M1) motor 1.0 i 12V 4WD (56 CP) cu cutie de viteze automata. Spre uimirea mea, avea geamuri si oglinzi electrice, ABS, airbag-uri (inclusiv in scaune), aer conditionat, padele pentru schimb manual al vitezelor si, orice buton apasam pe masina aia, funciona. Cu doar 850 de kg era o masina usoara, perfecta pentru oras si atat jumatatea mai buna cat si eu, ne-am inteles perfect cu Sirionul. Excelenta masina de oras, mi-a placut foarte mult, asa ca, in aceeasi zi, i-am si achitat masina, cred ca 800 de euro a costat, si a merita fiecare euro, cred ca am si revandut-o cu profit dupa cateva luni.

Singurul aspect care ma nemultumea era dat de cei 56 de CP, si in felul acesta am aflat ca exista si versiunea de 1.3 cu 102CP. Initial am fost la Craiova dupa Sirion M1 cu motor 1.3 -102CP, dar masina era extrem de ruginita si m-am intors de acolo cu un Kia Picanto, o alta masinuta extrem de buna pentru oras, cred ca am alergat-o cu deosebita placere (si folos) vreo jumatate de an.

Urmatoarea incercare a fost la Alba, in 2015, de unde m-am intors cu un Sirion (M1) 1.3 i 16V - 102 CP, acceleraţie 0 - 100 km/h 9.6 sec, viteza maximă 180 km/h, raport 120CP/tona si 100km in bord. A fost primul benzinar de care m-am bucurat cu adevarat, intre 3.000 si 7.000 rpm era dementiala masina. Usoara, extrem de placut de manevrat, foarte stabila si cu un demaraj care te ungea pe suflet.

Am avut ocazia sa testez si viteza maximă de 180 km/h, ma chemase urgent un verificator de proiecte si toata autostrada am parcurs-o cu 180km/h, fara ca Sirionul sa tremure, fara sa dea nici cea mai mica urma de instabilitate.

Masina respectiva am cumparat-o in 2015 la 100k km, si am tras-o pe dreapta in 2021 la 220k km. Am avut un accident minor, un cocalar cu BMW ne-a taiat calea, el a pierdut permisul si nu mai stiu cate puncte amenda, noi am pierdut un far si o aripa (pe care le-am luat din dezmembrari cu fabulosul pret de 200 de lei) dar am primit in schimb ca dauna totala vreo 5 mii de lei (cam atat dadusem si eu pe masina).

Am bagat masina aia pe toate drumurile in lucru, de la nivel de teren natural pana la balast, piatra sparta, tratamente bituminoase si mixturi. Nu am avut nici un fel de probleme cu ea. In momentul in care am cumparat aripa din dezmembrari (Cluj, un domn Marius, care participa si la raliuri cu Sirionul lui) am primit gratuit si o bara stabilizatoare, si in felul asta masina s-a simtit cu totul si cu totul altcumva in curbe.

Cand nas(h)ul fiicei mele a avut un accident cu masina lui, i-am imprumutat Sirionul meu o perioada de cateva luni. I-a placut la nebunie, m-a rugat de mai multe ori sa i-o vand dar, fiind o masina veche (2000 an de fabricatie) pentru care se gaseau foarte greu piese, am preferat sa nu il las sa se bata de astfel de probleme.

Cu masinuta aia micuta mi-am marit eu firma, si pot sa spun ca nici macar o singura data nu m-a lasat balta, nici macar o singura sincopa nu a avut, nici macar o singura problema. Aia numesc eu fiabilitatea japoneza la benzinare.

Fiind atat de incantat de Sirionul meu, periodic mai cautam unul de rezerva, pentru ca, la banii aia, masinile respectivele erau un chilipir. Si chilipirul a venit din Germania, sub forma unui Sirion 1.3 i 16V 4WD (cu cardan!) (102 CP) automatic, doar 82k km in bord si 350 de euro pret de achizitie. Pana si mecanicul meu care a vazut mii de masini la viata lui si care ii unul dintre cei mai molocomi oameni din cati cunosc, s-a entuziasmat cand a vazut nebunia. Si-a chemat prietenii, a pus-o in modulul sport, a facut cateva ture cu ea forjand-o la maxim (in modulul sport nu schimba vitezele decat peste 7.000rpm/ senzatia era fenomenala) dupa care ne-a explicat de ce japonezele sunt superioare, cand vine vroba de benzinare.

Dupa ce a vazut si el ca nu ma poate convinge sa i-o vand, i-a facut o revizie generala si i-am dat-o jumatatii mai bune, o luasem special pentru perioada de iarna, fiind 4x4, ni s-a intamplat de mai multe ori sa trecem prin zone cu zapada prin care altii nu se descurcau. Excelenta masina, din toate punctele de vedere, cred ca eu am folosit-o cam un an, jumatatea a folosit-o vreo doi ani, apoi s-a folosit de ea angajata jumatatii mai bine de un an de acel Sirion. Devenise o mica vedeta, o curiozitate, ma opreau oameni pe strada sa imi spuna ca mi-au vazut masina si sa ma intrebe daca chiar este automata si 4x4 cu cardan, sau daca nu cumva vreau sa o vand.

Sirioanele mele aveau doua mari slabiciuni, nr.1 - si cea mai mare: rugina, iar nr.2 faptul ca se gaseau extrem de greu piese de schimb. Nu a picat nimic de pe ele (am schimbat la una carbunii de la electromotor), nu s-a stricat nimic, dar aripile si pragurile rugineau de la an la an. Negasind piese, am cautat mereu sa mai iau inca una de schimb. Si am mai gasit alt sirion, cu doar 500 de euro - din 2004 - facelift - de radea mecanicul meu de mine, ca mai am putin si iau toate modelele.

Primul Siron 1.3 a fost tras pe dreapta in 2021, din cauza prgurilor extrem de ruginite, moment in care, constatand ca motorul lui de 220k km e mai bun decat motorul celui din 2004, am facut schimb de motoare. Ulterior, in 2023, cel din 2004 a fost avariat in spate - jumatatea mai buna fiind la volan, asa ca primul Sirion s-a sacrificat de tot si si-a donat bara spate si aripa spate celui mai nou, facandu-si datoria pana la capat (iar anul acesta a ajuns la fier vechi).

Sirionul fabricat in 2004, a cazut anul acesta rapus de rugina, asa ca, pentru fabuloasa suma de 600 de euro a plecat sa faca excursii pe teren accidentat, unde conteaza mai putin rugina si unde inteleg ca se descurca de minune.

Sirionul 1.3 i 16V 4WD (cu cardan!) (102 CP) automatic, are acum 205k km, merge in continuare la fel de bine ca si in ziua in care l-am luat, motorul trage la fel de bine, doar ca i l-am pus la dispozitie colegei in urma unei intelegeri. Colega a mai incercat sa conduca fara prea mare succes, masini cu cutie de viteze manuala, si nu a reusit. Asa ca i-am propus sa incerce automata, cu conditia si promisiunea ca ii pun la dispozitie masina, daca isi ia permisul. S-a descurcat si se descurca excelent pe atutomata, de indata ce si-a luat permisul i-am dat masinuta pe mana si m-am mutat cu biroul la 10km de oras, ca sa o oblig sa conduca zilnic (si ca sa fiu mai aproape de munca samd) si sa se descurce din ce in ce mai bine cu sofatul.

Acum, colega mai are putin si da lamaitele jos, ii place masinuta ei la nebunie si deocamdata nici nu vrea sa auda ca s-ar putea sa i-o schimb. Din pacate, rugina ramane inamicul nr.1 al sirioanelor si, cel mai probabli ca o sa ii schimb masina la anul, ceea ce inseamna ca o sa casez ultimul Sirion M1 - 102CP. Din pacate, de calibrul ei, 4x4 si automata, doar 3.65m, 120Cp/tona si aceeasi fiabilitate, va fi greu de gasit.

Cum Sirion M2 reprezinata un pas mare de tot inapoi fata de Sirion M1, nu-mi ramane decat sa inchid un capitol, unul al naibi de placut, de care in mod cert imi va fi dor.

Randy Rhoads My hero

Si totusi, votez

Doar ce spuneam ca nu ma duc la vot si eram convins ca nu o voi face. Cacat, l-am ascultat (cred ca) aprope un minut pe CG si-mi venea sa sparg monitorul. Nu cred, chiar nu cred ca omul crede ce spune, cred ca manipuleaza grosolan si cred ca speculeaza nesimtit.

Nu ma mira ca dejectiile lui aduna adepti, ma mira insa faptul ca sunt atat de multi. O fi ajutat intr-o anumita masura si planul lui Joianis cu ,,Romania Educata", eventual si absenta distinsului domn in reprezentarea intereselor cetatii. Dar asta conteaza mai putin.

Conteaza insa faptul ca Sosoanca este reprezentata la un nivel de peste 7%. Peste 7%! In conditiile in care cetaceul facea declaratii cu sterilitate pe trei generatii (trei in plm!) si ca, in 2-3 ani, toti cei vaccinati anti SARS Cov2 vor crapa ca popcornul la foc mediu. Dureros este faptul ca votantii ei trec cu vederea asfel de derapaje si aplauda ca focile.

Nu ma incanta nimic la Elena Lasconi, cred ca singurul avantaj al dansei ar fi niste consilieri foarte buni, pentru ca nu cred ca face de capul dansei ce face, iar pregatita nu mi se pare deloc. Nu credeam ca voi apuca ziua in care sa-l regret pe Iliuta sau pe matrozul semichior. Csf ncsf, la tati ni-i greu.

Daca as fi Ciordacu, as intra in opozitie. Riscul ar fi ca dobitocii de la AUR, POT si SOS sa farame tara de tot. Beneficiile ar fi date de faptul ca dupa o guvernare de genul asta, am avea sanse ca reprezentantii sosoncanari, auristi sau CG-isti sa devina irelevanti, asa cum ar fi normal, si dupa o perioada de timp sa avem referendum pentru pres. si alegeri anticipate si sa avem un guvern majoritar si credibil. Riscant, si probabil ca nu isi vor asuma riscul asta, dar pe alte considerente.

Deocamdata avem partide mai putin toxice PSD, PNL, USR si UDMR = 55.22% (o majoritate fragila si deloc linistitoare) iar partide toxice AUR, SOS si POT = 32.45% la senat (cu 12.33% voturi redistribuire), si PSD, PNL, USR si UDMR = 53.90% iar la AUR, SOS si POT = 31.63% la camera deputatilor (cu 14.27% voturi la minoritati + redistribuire). Daca se pun in cur cei de la USR (dansii sunt de regula niste Gica contra) sau PNL, s-a terminat totul, e cotoioasa, o luam si mai tare in falci.

De ce o luam si mai tare in falci? Pentru ca, in primul rand, tara asta nu este foarte departe de faliment. In domeniul constructiilor au intrat deja multe firme in faliment din cauza intazierilor la plata pe programul Anghel Saligny, UAT-urile sunt la fundul sacului, multe dintre ele se zbat sa plateasca la timp salariile, iar de plata pensiilor nu mai spunem nimic.

Asa ca, daca am inteles corect, sunt pregatite pachetele de legi pentru cresterea taxelor, schimbare plafonului pentru microintreprinderi, elimiare facilitati pe categorii (IT, constructii, agricultura), cresterea impozitelor pe profit si pe dividende, tot ce este nevoie ca sa platim macar dobanzile imese pe care le datoram. Viitorul suna al naibi de bine.

Oameni care se pricep la lucrurile astea, estimau o criza economica 2025-2026 cu un guvern PSD, PNL, UDMR. Habar nu am ce o sa se intample cu un CG pe post de pres, dar lucrurile vor fi mult mai maronii.

Chiar daca banuiesc ca doamna Lasconi are sanse mici sa fie viitorul presedinte al Romaniei, chiar daca stiu ca nu conteaza votul meu, constat ca am fost un magar cand am spus ca nu voi vota, dar trebuie sa merg sa votez, doar ca sa pot injura cat pot eu si sa urlu un ,,baga-mi-as pula in sufletul tau de jegos imputit si infect"!

Stiu, e futil, dar am auzit ca face bine la ten, plus ca la intoarcere trebuie sa si fac stocuri mari de hartie igienica.

Intre timp, dupa redistribuire:

Camera Deputaților: PSD + PNL + USR + UDMR = 59.80%

PSD: 86 (26%) AUR: 64 (19,3%) PNL: 50 (15,1%) USR: 40 (12,1%) S.O.S : 27 (8,1%) UDMR: 22 (6,6%) POT: 23 (6,9%) Minorități: 19 (5,7%)

Senat: PSD + PNL + USR + UDMR = 57.2% PSD: 37 (27,2%) AUR: 28 (20,5%) PNL: 22 (16,1%) USR: 19 (13,9%) S.O.S.: (7,3%) POT: 9 (6,6%)

Cand ne oprim?

De cativa ani buni colaborez ca proiectant si diriginte de santier cu cativa oameni care gestioneaza firme de constructii mari. Toata treaba asta vine la pachet cu stres, responsabilitati mari si foarte multa munca.

Cred ca ori sunt eu defect, ori nu reusesc sa-i inteleg pe oamenii acestia. Parte din ei se plang, ca s-au saturat, ca muncesc pana cad in cap, ca lucrurile pe piata licitatiilor devin din ce in ce mai trucate. Totul cat se poate de corect si de adevarat.

Si atunci, de ce? Daca ai cateva milione bune de euro in conturi, de ce sa muncesti pana nu mai stii de tine? De ce sa nu-ti satisfaci tot ce ti-ai putea dori?

Mi-am permis sa ii intreb pe cativa dintre ei, cand au de gand sa se opreasca. Raspunsurile au fost ca ,,mai incolo", sa mai duca proiectele astea la capat, sa ajunga la 65 de ani sa fac cateva lucrari de civile sau ca ce sa faca cu angajatii ca sa nu ramana pe drumuri, totul ca sa mai amane retragerea.

Unii au recunoscut ca daca nu ar veni la munca, ar muri de plictiseala, si sper sa nu ajung vreodata in situatia asta.

Eu trag tare ca sa imi ajut copiii si ca sa nu stau la mila pensiei de stat. Atat. Si daca apuc sa sui sacii in caruta, firma ii ramane colegei, o pregatesc pentru treaba asta, o invat tot ce are de facut si sunt convins ca se va descurca foarte bine. Cu putin noroc, daca nu stricam tara de tot, ar tebui sa ma retrag din activitate in 2028-2029, ramane de vazut cum vor sta lucrurile atunci.