Cred ca ori sunt eu defect, ori nu reusesc sa-i inteleg pe oamenii acestia. Parte din ei se plang, ca s-au saturat, ca muncesc pana cad in cap, ca lucrurile pe piata licitatiilor devin din ce in ce mai trucate. Totul cat se poate de corect si de adevarat.
Si atunci, de ce? Daca ai cateva milione bune de euro in conturi, de ce sa muncesti pana nu mai stii de tine? De ce sa nu-ti satisfaci tot ce ti-ai putea dori?
Mi-am permis sa ii intreb pe cativa dintre ei. Raspuns a fost ca ,,mai incolo", sa mai duca proiectele astea la capat, sa ajunga la 65 de ani sa fac cateva lucrari de civile sau ca ce sa faca cu angajatii ca sa nu ramana pe drumuri, totul ca sa mai amane retragerea.
Unii au recunoscut ca daca nu ar veni la munca, ar muri de plictiseala, si sper sa nu ajung vreodata in situatia asta.
Eu trag tare ca sa imi ajut copiii si ca sa nu stau la mila pensiei de stat. Atat. Si daca apuc sa sui sacii in caruta, firma ii ramane colegei, o pregatesc pentru treaba asta, o invat tot ce are de facut si sunt convins ca se va descurca foarte bine. Cu putin noroc, daca nu stricam tara de tot pana atunci, ar tebui sa ma retrag din activitate in 2028, ramane de vazut cum vor sta lucrurile atunci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu