Are You sure this is beef? Of horse it is!

De o vreme incoace aud numai de carne con cal sau de carne de cal. Toata chestia asta ma inebuneste, si asta pentru motivul ca-mi curg balele aproape ca unui lup turbat, si o sa explic repede de ce.
Pe vremea in care incepusem sa ma ocup de caini (inainte de '89), se  facea ca reuseam sa le mai cumpar de la abator, carne de cal, la un pret foarte avantajos. Mai oameni buni, carnea aia de cal era o frumusete. Atat de bine arata ca, nu de putine ori mi-am pus si io la prajit, si zau ca daca  o comparam cu salamul de soia si pestele congelat de pe vremea primului razboi mondial (si cam ce se mai gasea prin magazine), era o minunatie.
Pe langa cele dinsus, io mai aveam si perioade de ratacit  de unul singur prin padure, in genul ca ma descurcam cu ce gaseam, asta de la prajit  broaste si serpi pana la pesti, ciuperci si orice radacina mi se parea mie ca ar fi comestibila. Un fel de Bear Grylls numa' ca mult mai mic si  mult mai prost. Culmea ii ca-mi placea de nu se poate, si cand vad cate un tacanit de genul asta ca pune cate un aligator ori un sarpe la protap, imi curge apa din gura mai ceva decat un robinet dat la maxim.
Asa se face ca am luat io frumos cateva macelarii la rand:
-Buna ziua, carne de cal aveti?
-Meri ma in Croatia (in frumoasa statiune), ce, ai venit sa faci misto de noi? Meri la mica-ta!
La mica-mea nu m-am dus, carne de cal n-am gasit da' cu niste manzat tot am plecat acasa, manzat pe care l-am taiat frumos, l-am batut o tara cu cutitu' ca sa nu fie chiar opinca,  un strop de sare si piper, si da-i foale.

No, si minune mare, dupa ce-am prajit ce am prajit, chiar s-o intamplat de o iesit buna toata treaba aia (norocu incepatorului) si s-o indurat ai mei de mi-o  lasat si mie o bucatica, da' numa dupa ce le-am promis ca le mai fac si alta data, la fel de  gustoasa.
Bonus, am dat  jos pana acum patru kilograme intr-o luna.