3 ani

Se intampla ca daca-mi pun ceva in minte, fac cum fac si pana la urma imi iese. Ii drept ca pentru unele lucruri trebuie sa trag ani de zile ca sa le scot la capat, da' fac cum fac si parca imi iese sa nu ma dau batut pana nu le scot la capat. Zic drept ca, de cand o fost vorba sa-l am pe fiu-mio, mi-am dorit sa ma las de fumat. Cand mi-o fost jumatatea mai buna ca un pinguil cu burta la gura, chiar mi-o iesit sa ma las de fumat, pacat ca doar pentru cateva luni. De atunci (adica de acum 10 ani) am tot incercat sa ma las iarasi de fumat. Chiar daca sudam peste doua pachete si jumatate (catre trei) de tigari pe zi, io tot imi faceam planuri de lupta pentru nefumat.
Am incercat tot soiul de strategii pentru nefumat, ba cu mersul pe munte a cate 20 de km fara tigari (si ce repede faceam inapoi aia 20 de km cand incepeau sa ma rontaie venele dupa nicotina), ba  puneam omi sa ma incuie in casa pe dinafara de ajungeam sa sar de la etajul doi de pe balcon pentru un fir de nicotina, ba puneam pariuri strasnice cum ca daca nu ma las de fumat, dau lazi de beri omilor (ce bune or fost) plus diverse si neprevazute. Cum perseverenta ii mama nefumatului, se face ca, dupa  o saptamana de sevraj crunta (saptamana in care as fi putut sa omor omi cat ai clipi) mi-o iesit faza cu nefumatul.
Sinngurul lucru care o contat, o fost motivarea. Cand am reusit sa ma motivez suficient, am reusit sa ma las de fumat.
Un lucru sa fie clar, aiurelile de genul - wai, cat de bine ii sa nu mai fumezi; sunt un alt om, mai frumos, mai lucios mai stralucitos; sunt  de-a dreptul niste mari aiureli. De cum m-am lasat de fumat, metabolismul meu o ajuns sa fie ceva de genul semi-hibernare, adica eram la inceput un semifleoscait  si consumam resurse de nici nu se simtea. Automat ca m-am transformat (de la 75 de kg) in ursul Baloo (la 95 de kg, jale mare), automat ca-mi vine uneori sa ma rostogolesc in loc sa pasesc. Ca o paranteza, n-am inteles niciodata tanpenia cu rusinatul pentru fumat, cum sa-ti fie rusine ca fumezi, di ce ar exista oameni care sa se rusineze pentru asa ceva?  Ma ajuta enorm de mult faptul ca, dupa varsta, as putea sa-i fiu bunic ficei mele, moasa-sa pe gheata, daca tot am facut-o, ar trebui sa apuc sa o si cresc. Asa ca, motivat sunt, de fumat nu mai fumez de trii anisori (in 15 s-or implinit parca) da' tot fumator sunt. Cum asa? In mintea mea ingusta si putina, io socotesc cat as mai avea pana sa-mi vad picii mari, si atunci, daca mai apuc, IN SFARSIT voi putea sa fumez din nou. Daca as sti in momentul asta ca se poate intampla sa dau dunga fara sa mai fumez vreo tigara, acum m-as reapuca de fumat. Nu concep sa nu ma mai bucur niciodata de tigari.
Asa ca, chiar daca n-am fumat si nu voi mai fuma o vreme, in mintea mea, tot timpul am fost fumator si, probabil ca o sa si fiu.