Gutiera

Pe cand eram miculut (asta inca de la 6 ani) se facea ca dormeam in camera cu frate-mio. Toate bune si frumoase, asta pana in momentul in care adormeam io, ca mai apoi, ma puneam pe un scrasnit din dinti de ma auzeau si vecinii  de pe o raza de doo apartamente. Bine, poate exagerez, da' se pare ca treba cu scrasnitul dintilor (Bruxism cica i se spune) o am de mic.
Pe mine nu m-o deranjat foarte tare (ci mai degraba pe cei care dormeau prin preajma-mi), cel putin, nu pana de curand, ca am observat ca orict de buni mi-ar fi dintii,  au cam inceput sa se toceasca si sa  devina din ce in ce mai scurti. Fapt pentru care, ma hotarasc sa dau io frumos  fuga  la stomatolog. Aveam io ceva emotii ca ma  face duoamna stomatolog cu ou si cu otet, asta pentru ca nu mai vazusem un stomtolog - pe dinauntru (cabinetului) - de prin anii de studentie, daca mai asteptam ceva timp, mai ca se faceau douazeci de ani. Asa se face ca ajung io la temuta doamna, si imediat ce-mi inspecteaza mestecatoarea, imi zice fericita  ca obiectivu-i indeplinit, mici o carie, ca materialul din doatre ii cat se poate de bun si  ca fildesii se prezinta fuoarte bine (cam tociti, da in rest, materia prima, gant!),  da' totusi, sa dam jos tartru ca sa fiu mai sclipicios  in cazuri de ranjete tampe si zambete mai mult sau mai putin voluntare. Io, fericit ca scap de besteleala  pentru lipsa inspectiilor periodice, ma declar cat se poate de acord, numai sa facem si o gutiera, sa apuc sa-mi mai folosesc fildesii macar un cincinal-doo, sa nu-i tocesc de tot. Zis si facut, imi baga duoamna doctor freza in dinti si gingii (ca asa-i cu curatatul, cam greu sa cureti dintele pana la gingie si sa nu atingi deloc gingia), sufar io doo-trei zile cu ceva dureri de gingii cand era vorba de baut si mancat si hop-top,  hai sa facem si gutiera. Cam in trei-patru zile o fost gata minunea, ma cheama doamna doctor sa-mi ridic gutiera, imi explica ca n-are ce sa-mi explice pentru ca nu-s reguli de intretinere a  gutierei, mai facem doo trei glumite pe seama faptului ca mai avem ceva vreme  pana sa ne punem proteze si, imi ia techinii si ma tipa acasa.
Io ma gandeam (in mintea mea putina si ingusta) ca ce mare fericire, nu-mi mai rontai dintii, nu ma mai trezesc dimineata cu dureri de maxilare si alte minunatii, basca  mai pot sa doarma linistiti si omii de langa mine. De unde, o saptamana intreaga m-am chinuit sa dorm cu minunea pusa pe dinti, sufletu' si pana  mea de vultur obosit, dupa  doo-trei ore de zvarcoleala o dadeam jos, ca sa pot sa adorm. Asta pana acum doo seri, de cand, pare-se ca ceva s-o schimbat, nu stiu cum  da'  cam dupa o ora de zvarcolit reusesc sa adorm  cu teaca pe fildesi. Perseverenta ii prietena gutierei, sau cum era proverbul ala?
Contuziile  ... astea ... concluziile sunt simple, minunea ii chiar ieftina si-mi pare rau ca mi-am facut-o abia acum, ar  fi fost bine sa o fi facut cu mult timp in urma. Pentru cine considera ca ii cazul sa-si faca gutiera, io zic sa nu stea pe ganduri, sa si-o faca pentru ca, lasand la o parte perioada de acomodare,  vad numai avantaje. Un somn cat mai odihnitor va doresc.