Reducerea volumetrica a cornetelor nazale prin radiofrecventa si moasa-sa pe gheata

Io pe cand am fost mic, am fost tare rau, da' rau-rau, pe-atat de rau, incat mi-am rupt nasul  doar de trei ori. Drept urmare, s-o facut la fel de sinuos precum un drum de munte. Bun, asa am ajuns la deviatie de sept, da' faptul asta nu m-o impiedicat sa folosesc clarinetu' la respirat.
Acu' vreo cativa ani, am inceput sa nu mai pot sa bag aer prin amusinator. Jumatatea mai buna, ca sa ma duc pe la doctori, sa-mi faca si sa-mi dreaga pe moasa-sa pe gheata numa' sa sesfunde organu', pentru ca, altfel,  in timp, amusinatorul infundat posibil sa duca la probleme cu inima. Iau trimitere pentru O.R.L. si plec io la capitala, ca Pacala in targ. Nimeresc la un  doctor care da verdictul scurt, deviatie de sept, ma bate scurt pe umar, imi zice ca-mi face doua injectii in nas, cum ar veni, pregatitoare operatie si, hotaraste ca-s norocos, in cateva zile ma opereaza. In momentul in care mi-o facut injectiile in nas (cate una pe o parte), mi-o dat lacrimile - instant - de durere. Pusca si cureaua lata, mai putin durea cand imi rupeam nasu alt'data. Imi da o bucatica de tifon si ma tipa acasa, cum ca sa vin saptamana viitoare, la operatie. Si asa ies io nauc, cu lacrimile siroind pe fata, cu o bucatica de tifon care nu facea fata sangelui ce picura din nas, de se uita lumea la mine ca la urs.
Intre timp, s-o facut ca o aparut ceva urgente si n-am mai avut timp sa ajung la operatie, iar ami apoi, nu stiu cum de s-o facut ca nici nu prea m-o mai framantat problema. Asta pana de vre-un an, jumate, vreme din care o inceput sa ma doara gatul. Incerc io un tratament, doo, altele, la un doctor, doi, trei, nimic. Durerea statea la mine in gat si nici macar nu i se rupea de doctori si tratamente. Dupa ce s-o incercat cu fel de fel de buline si injectii (bucuria jumatatii, printre altele, o fost si asistenta prin spital, si grozav ce-i mai place sa bage ace in oameni) cu rezultate nule, s-o ajuns la concluzia ca trebuie sa-i facem loc aerului sa treaca prin amusinator, poate in felul asta se curata mai bine gatul si dispar drerile. Doar ca, de data asta, nu s-o mai legat de deviatia de sept, ci s-o hotarat ca reducem cornetele nazale ca sa desfundam conductele de  aerisire.
Toata treaba o durat pana-n 15 minutele. Cam zece minute am stat cu ceva mese cu anestezic prin conductele amusinatorului, dupa care, mi-or mai dat cu putin spray cu ceva anestezic, iar apoi, in cinci minute m-o gadilat cu ceva tepusa (care-i de fapt un electrod cu doua ace), aia fiind toata treaba cu reducerea cornetelor prin radiofrecventa.Mi s-o spus sa nu-mi suflu nasul, sa nu fac baie, si alte mici maruntisuri d'astea de-ti mai coloreaza viata. Cam o ora si jumatate m-o frecat ceva arsura, partial dureros, partial sacaitor, cu vagi urme de creieri durerosi. Norocul meu si inspiratia mea o fost ca n-am ascultat de doctor si mi-am suflat nasul. Dupa ce am scos cate un cheag frumusel din fiecare nara, disconfortul si durerea au disparut in proportie de 90%. Si uite asa am ajuns sa  fiu  fericit.
Toata treaba  fost o banalitate si zic ca merita facuta, chiar daca clarinetul nu functioneaza la capacitate, macar intra si iese aerul pe acolo si, implcit dorm deja ceva mai bine. In contuzie, acolo unde ii cazul, treaba asta cu reducerea cornetelor nazale merita facuta cu varf si indesat, fiind o metoda putin invaziva si aproape nedureroasa.

Di ce?

S-o dus sufletului cura mea de slabire. O clipit jumatatea de doo ori, si bam, jumatate de tava de prajitura cu mere o disparut in imensitatea burtii din dotare.
Cand o vazut rezultatul, nici n-o indraznit sa mai clipeasca, nu de alta, da' era sigura ca daca mai clipeste de doo ori, dispare si restul de prajitura.

Batandu-ma pe burta, ma intreb de ce s-or fi inventat prajiturile cu mere si de ce naiba or fost facute atat de bune. Singura explicatie logica ar fi ca, cineva, ii uraste pe bomflaii care se tin serios de cate o cura de slabire.