Clar am imbatranit, ma irita prea mult vaicareala fara rost. Inteleg ca poti sa te plangi de anumite probleme pentru a te descarca, treaba asta chiar ajuta uneori dar nu pentru orice cacaturi. Sunt probleme serioase si grave care ori n-au rezolvare, ori sunt foarte dificil de rezolvat, si sa le discuti poate sa ajute, poati sa gasesti noi solutii. Insa sa te plangi ca ciorba ii pre nustiu cum, ca apa-i prea rece sau prea calda, ca vai, o, vai, parul nu-mi sta in nu stiu ce fel sclipicios, imi pare futere de sine.
In mare masura suntem ceea ce gandim, au mai spus-o si altii, mare parte din problemele noastre exista doar in mintea noastra, in realitate, NU. De ce sa ne inventam false probleme? Trebuie neaparat sa ne chinuim ca sa ne simti mizerabil, pentru ca, in felul asta, sa apreciem mai mult micile bucurii si momentele de fericire?
Daca pe mosi ii mai inteleg, ca-i mai doare una, alta, si nu mai au multa putere sa mai faca mare lucru, pe aia tineri nu pot sa-i inteleg, asta pentru ca au de partea lor toata puterea de a se bucura de viata si-i pacat sa o risipeasca pe vaitandu-se. Studentii se plang ca-i greu, si vai, si oh, dar cum, ce profesor de cacat si ce materie greoaie, ce urat ii la facultate. Sa-mi bag un viespe-n cur, zic, da' sa se planga aia care muncesc sa se intretina la facultate, aia care-s pe picioarele lor si, eventual mai tin si pe altii in spate. Studenti care zac inchisi in camerele lor, cu ochii beliti in monitoare, plangandu-se ca-s siiiiiinguuuuuri. De parca asta ar face sa apara acea persoana speciala la care viseaza ei, sa vina sa-i caute si sa-i futa pana le sar capacele. Nu pot sa merga in cluburi (ca nu mai sunt discoteci, nu?) imbracati ASA, iti dai seama? groznic, pantalonii demodati ai nefericirii lovesc din nou. Pote ca mi se pare mie aiurea doar pentru faptul ca eram in stare sa merg 10km dus si 10 intors ca sa ajung la discoteca, si asta, chiar si in hainele rele de munca, nu ma deranja.
Poate ca nu reusesc sa inteleg cum trebuie lucrurile, poate ca gresesc cand ma raportez la ce am trait, dar decat sa ma plang, mai bine va urez sa fiti sanatosi, sa va iubiti adanc si apasat, unde vreti voi.
vineri, 3 iunie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu