Intr-o anumita masura sunt rupt de realitate. Lucrez cu primari PSD, PNL, USR sicatiormaififost, oameni care mi-au confirmat un singur lucru, pentru ei nu mai exista doctrina, nu se mai identifica de foarte mult timp cu linia partidului, sunt oportunitati. Oportunitati de a face bine pentru ei, pentru comunitate sau ambele.
Oarecum, lucrurile stau la fel si pentru mine, in activitatea mea vad oportunitati, oportunitatea de a superviza proiecte, lucrari de constructii sau de a elabora documentatii tehnico - economice, precum si oportunitatea de a plati salariile angajatilor la timp si de a incasa dividende.
Am incercat sa nu ma las sedus de anumite oportunitati, nu am primit niciodata spaga, nu am oferit niciodata spaga (asta tinand cont de activitatea mea profesionala, iar cand a fost vorba de sanatatea membrilor familiei, am platit fara sa clipesc si as mai face la fel, doar ca, din fericire, de cativa ani buni, avem mediul privat unde scaptam si de aspectul acesta).
Am crezut ca daca fiecare face ce are de facut cat mai bine, in dreptul lui, starea generala se va imbunatatii. Fac in continuare ce am de facut in dreptul meu, asa cum stiu eu, straduindu-ma sa fiu cat mai corect si cat mai putin ipocrit (desi sunt constient ca mai si ratez). Am dus la capat proiecte pro bono sau proiecte unde stiam din start ca ies in pierdere, la fel cum am dus si proiecte foarte bune, ca atare, profesional si material sunt multumit de activitatea mea, pe partea asta sunt bine.
Nu sunt bine pe partea cu societatea. Mi se pare ca totul este un circ ieftin si penibil, eu inteleg ca suntem mintiti ca avem de ales si de departe mi se pare ca tocmai nu mai avem nimic de ales. Chiar daca a aparut dl. Bolojan pe ultima suta de metri (si o spun cu tot respectul pentru dansul, sper sa ajunga cat mai curand prim - ministru), din pacate nu are cu cine sa faca treaba.
Sunt prea putini oameni competenti in institutiile publice si nu ai nici cum sa ii aduci din mediul privat sau cum sa ii perfectionezi in doar 2-3 ani de zile. Ar fi bine ca dl. Bolojan sa reprezinte exceptia de om politic care reuseste sa restructureze si sa reformeze institutiile statului, sper sa apuc sa imi pun cenusa in cap si sa nu-l vedem vandut de propriul partid pentru interese marunte si meschine.
Societatea, asa cum este ea acum, este profund meschina si maladiva, cel putin asa o percep eu de muti ani incoace.
Oamenii sunt din ce in ce mai putin altruisti, din ce in ce mai putin empatici, oameni sunt stresati, nervosi si, de foalte multe ori, rau intentionati.
Mi se pare inspaimantatoare usurinta cu care ne desconsideram si jignim semenii, uneori am gandit si procedat si eu la fel si regret atitudinea asta, sper sa nu o mai repet.
Am facut foarte multe greseli de-a lungul vietii si, de regula, le-am platit de mi-au sarit capacele. Din fericire, au fost greseli care m-au vizat im mod special pe mine, mai rar pe apropiatii mei si regret sincer fiecare data cand le-am creeat neplaceri. Incerc si de acum inainte sa fac in dreptul meu lucrurile cat mai bine, incerc sa fiu mai bun, mai intelegator, sa contribui cu ce pot si stiu la bunul mers al lucrurilor, dar nu voi vota.
O spun cu toata sinceritatea, nu cred ca lucrurile se vor schimba in bine, cred ca se vor schima in rau, sau mai rau. Desigur, s-a ajuns in situatia acesta si pe considerente de (ne)votat, dar asta doar intr-o mica masura. Faptul ca resursa umana capabila sa schimbe lucrurile este oriunde numai nu in politica romaneasca, face ca lucrurile sa mearga din rau, in mai rau, chiar nu cred ca avem de ales, avem in politica aproape doar marionete oportuniste.
Stiu ca s-a ajuns in situatia aceasta si din cauza neimplicarii noastre, a generatiei care ar fi trebuit sa faca ceva in ultimii 35 de ani. Eu, am ratat, nu am fost in stare sa fac ceva deosebit pentru comunitate, ceva notabil, ceva care sa schimbe semnificativ in bine lucrurile. Imi pare rau, nu am putut.
Toate resursele pe care le mai am (si nu sunt foarte multe, ma apropii cu pasi mari de retragerea din activitate) le voi directiona catre bunastarea familiei mele. Stiu, sunt egoist, dar decizia mea nu cred ca mai poate fi schimbata, si nu cred ca ii mai pasa si altcuiva.
