The Electric Horseman

Nu mai tin minte exact cand am vazut filmul, dar a fost in mod cert la cativa ani dupa 1989. Ca si acum, pe atunci, oamenii alergau dupa locuri de munca, imprumuturi si o posibila siguranta a zilei de maine. Si primul lucru care m-a impresionat la respectivul film, a fost momentul in care Sonny Steele (Robert Redford) l-a furat pe Rising Star (armasarul fost multiplui campion, dopat si injectat cu steroizi de catre proprieatari pentru a fi mai usor de controlat) pentru a-l elibera ulterior intr-o zona cu cai salbatici.

Sentimentul lui Sonny ca participa la ceva care “It just don’t feel right” - calul indopat cu medicamente si steroizi pe care il calarea in reclame la cereale (parca), acel sentiment l-am trait mai des in copilarie si il vad din ce in ce mai rar acum. Faptul ca trebuie sa faci ceea ce este corect, fara sa-ti pese de grija zilei de maine, acela a fost sentimentul care m-a dus imediat inapoi in copilarie.

Copilaria mea a fost una cu multe parti frumoase, cu aspecte din viata pe care nu cred ca le vom mai intalni vreodata de acum incolo, cu vremuri mult diferite dar si cu parti mai dure pe care nu stiu in ce masura voi mai avea de a face cu ele.

Am crescut o perioada buna de timp cu bunicul din partea tatalui meu, bunic care a trecut din pacate prin orori greu de imaginat. A prins vremurile in care era batut pana la lesin de catre unguri daca era prins ca vorbea sau canta romaneste. A fost si doi ani in al doilea razboi mondial, a ajuns si intr-un lagar de concentrare la nemti si cu foarte mult noroc a scapat de acolo cu putin timp chiar inainte de a se termina razboiul. A venit pe jos din germania inapoi in tara si a iesit din razboi cu un ulcer de gamba de care nu a mai scapat niciodata.

Ei, bunicul meu (si nu era singurul) tinea cont de sentimentul acela. Cand i s-a pus in vedere sa-si duca si sa predea vaca la ,,stat", a preferat sa o duca in padure, pentru ca simtea ca nu este corect. La fel cum a procedat si cand au incercat sa ii impuna sa mearga la munca la CAP, l-au batut si l-au inchis saptamani intregi, degeaba. Nu s-a reusit colectivizarea in satele din zona Bistritei, desi s-au facut mari presiuni si nenumarate abuzuri.

Cand a cumparat o iapa care era ranita rau la un picior, a venit pe jos pe laga ea (desi putea sa vina calare pe ea) 30 de km, ca mai apoi sa se prabuseasca de durerea cauzata de ulcerul de gamba. A, niciodata nu si-a lovit caii, niciodata nu a avut nevoie de bici, desi a avut cai toata viata.

Pe vreamea respectiva nu aveai voie sa tai vaca sau vitelul, era infractiune care se pedepsea cu inchisoarea. Dar oamenii din zona isi taiau viteii si nici unul nu se para pe altul. Si faceau tot ce era posibil sa se impotriveasca, atat cat puteau ei, comunismului.

Erau vremurile in care se traia fara pensii si de cele mai multe ori fara sa ai nevoie sa mergi la magazin, nici nu prea aveai ce sa cumperi de la magazin. Nu aveam nevoie de ulei, pentru ca in fiecare an bunicul crestea cate doi porci de cca 200 de kg, pe care ii taiam de Craciun si aveam untura, in loc de ulei. Pentru care aveam carnati afumati, care rezistau pe orice perioada de timp, aveam slanina afumata, muschiulet afumat si carne ,,la garnita'' - in borcane cu untura, se putea pastra pentru perioade indelugate de timp, indiferent de temperatura ambientala. In loc de zahar aveam miere, faina de porumb pentru mamaliga si faina de grau din care facem paine si turte, pe soba sau pe vatra. Faceam atat de multi cartofi incat mare parte din hrana porcilor o reprezentau cartofii fierti in amestec cu tarate, uruiala.

Cand nigea undeori de aveam zapada de peste 3 metri, chiar nu era nici o problema ca nu mai puteai sa pleci din casa, aveam beciul si camarile pline.

Nu era gospodarie care sa nu faca in fiecare an vin sau palinca. Pentru cai si vaci faceam fan, iar cand mergeam la fan cu bunicul, plecam de cele mai multe ori doar cu coasele, furca si grebla, fara sa ne luam de mancare, sau luam doar putina branza sarata. Pentru ca era plina padurea de aluni si de ciuperci, de pere padurete, de izvoare cu boisteni, grindele, clenuti si, mai la munte, zglavoace si pastravi, pesti pe care ii prindeam cu mana si ii prajeam la un loc cu ciupercile (si branza sarata daca venea peste galbiori, vinecioare, manatarci sau bureti iuti, era deliciu).

Niciodata, dar niciodata nu am auzit pe cineva in satul bunicilor sa sufere de foame. Daca era cate un amarat care nu putea munci, ii duceau babele din sat cate o oala cu lapte, mamaliga si ceva de macare. Altfel, orice om gasea de munca cu ziua, la fan, la sapa, la mere, la cartofi, la pascutul animalelor sau la orice alta munca.

Asa am crescut in mare parte si asa am si ramas intr-o anumita masura, ca un mic taran intr-un sat de tarani, fara grija zilei de maine si cu sentimentul ca trebuie sa fac ceea ce e corect. Am fost si eu la munca cu ziua (la pascut vacile, la cosit, la uscat fanul, la sapat cartofi, factu palinca la velnita si multe altele), intotdeauna cuvantul a fost cuvant si cat ne-am inteles ca valoreaza munca, atat a fost mereu. Cuvantul dat conta mai mult decat orice hartie. La fel cum procedam si cu laptele, lasam sticlele goale la usa seara si gaseam sticlele pline dimineata. Si nu s-a pus vreodata problema ca cineva ar fura vreo sticla de lapte (exceptandu-i pe verisorii din Craiova care au fost in stare de soc o zi intrega, nu intelegeau cum e posibil sa nu fure nimeni sticlele pline cu lapte).

Si daca unui amarat i-a ars casa, mergeam cu totii cateva zile in claca si il ajutam sa si-o ridice la loc (majoritatea caselor erau din lemn), fara sa asteptam ceva la schimb, pentru ca asa era corect. Iar daca bunicii gaseau cate ceva bun si deosebit pentru noi, orice, inclusiv sa munceasca zile intregi sa ne faca sanii si sa ne plimbe cu caii, sau sa isi dea si ultimii bani ca sa ne cumpere carti, faceau lucrurile astea pentru ca ne iubeau ,,ca pe ochii din cap" si pentru ca asa era corect, niciodata nu au pus in balanta viitorul lor cu viitorul nostru, au cautat sa ne invete pe noi cat mai mult, sa ne ofere cat mai multe posibilitati.

Asa am crescut, am fost invatat sa ma descurc, sa muncesc si sa fac ceea ce este corect, chiar daca ceea ce este corect poate sa aiba uneori consecinte neplacute.

Am sarit garduri si porti si m-am dus sa dezleg caini (pe care ii vedem chinuiti in lant, unii dintre ei, raniti si extrem de agitati, se vedea clar ca au fost bagati in lupte) asa cum a facut-o Sonny Steele cu Rising Star, fara sa-mi pese de ce s-ar putea intampla dupa aceea, ce ar putea sa-mi faca cainii aceia eliberati sau stapanii lor, daca m-ar fi prins.

De asta mi-a readus aminte Calaretul Electric, sentimentul de a face ceea ce este corect, oricare ar fi implicatiile, de asta si de a avea curajul sa te bazezi pe tine. Pana si lucrul asta l-a pierdut generatia noastra, iar partea asta nu am fost in stare (cei care am apucat-o) nici macar sa o aratam celor care vin dupa noi.

15 ani

Luna aceasta se implinesc 15 ani de cand m-am lasat de fumat.

Nu sunt mai lucios, mai frumos sau mai stralucitor dar in mod cert sunt semnificativ mai bine financiar. Nu stiu exact in ce masura conteaza aspectul cu nefumatul, stiu insa sigur ca intr-o anumita masura am economisit niste bani prin partea cu nefumatul.

La un calcul simplu ar fi 15 ani x 365 zile/an x 2,5 pachete /zi x 5 euro / pachet ar fi vreo 68 de mii de euro. Daca mai pun la socoteala si nefumatul jumatatii mai bune ar fi 15 ani x 365 zile/an x 1 pachete /zi x 5 euro / pachet ar mai fi inca 27 de mii de euro. Mai precis, 68+27 in total 95 de mii de euro ne-ar fi costat tigarile in acesti 15 ani.

Exista si varianta mai ieftina (si mai plicticoasa) cu rulatul tigarilor, dar daca as fi socotit timplul pe care il pierdeam sa imi mai si rulez tigarile, cred ca ieseam mult mai rau, caci timpul e bani, maica.

Ca si-n bancul cu Ferrari in care Ion se lasase de fumat si ii explica lui Bula ca a economisit bani de un Ferrari prin nefumat, iar Bula il pune pe Ion sa ii arate unde si-a parcat masina, daca ma iei pe mine cu show me the money, unde este suta de mii de euro, macar am ce arata (simtitor peste banii economisiti din nefumat).

Nu stiu daca si cat de mult ar fi ajutat nefumatul pe partea cu sanatatea, dar cred ca nu as fi reusit sa muncesc la fel de mult daca as fi ramas fumator, pe atunci oboseam mai repede. Deocamdata se pare ca toate componentele functioneaza in parametri normali, inca mai sunt bun si de munca, singura problema legata de sanatate ar fi data de faptul ca sunt obez, dupa ce m-am lasat de fumat am sarit rapid de la 75kg la 95kg, iar acum ma zbat sa cobor sub suta de kg. Daca reusesc sa revin undeva la 75 - 80 de kg, as putea sa spun ca sunt intr-o stare foarte buna, asa ca numaram caloriile, batem boracii la basket si tenis de masa si incercam sa ne tinem de intermittent fasting.

Tentatia de a ma reapuca de fumat a existat si cred ca va exista si de acum incolo. Deocamdata ma ajuta tot motivatia de baza care m-a ajutat si sa ma las de fumat, mai precis, vreu sa le asigur boracilor un start cat de cat decent, sa pot sa ii indrum si sa ii invat cat mai multe din ce stiu eu, macar pana termina ei facultatea. Pe parte materiala sper sa ii ajut sa aiba la pornire fiecare macar cate o locuinta intr-un oras decent.

Dupa cum am facut toate calculele, mai am de tras 3-4 ani ca sa le asigur boracilor si cate o locuinta de caciula si ca sa avem si noi, seniorii, imobiliare care sa ne asigure venituri peste salariul mediu din Ro. Si daca in 4 ani o sa reusesc sa sui sacii in caruta, sa-mi ajut juniorii cu ce mi-am propus, ar mai ramane ca obligatii doar cea mica cu partea de indrumare si sprijin pe timpul facultatii.

Cum ar veni, AMR 4 ani pana la prima oportunitate de reapucat de fumat, si daca trec cu bine de cei 4 ani si ating obiectivele propuse, reapucatul de fumat va veni la pachet inclusiv cu tutun cultivat de mine.

De unde reiese ca sunt prea zgarcit sau de ce nu vreau masina noua

Am contorizat km parcursi de cand mi-am luat permisul (2007), si mi-a iesit un minim de 800 mii km parcursi. Asta e natura meseriei si nu prea am cum sa schimb lucrurile.

In momentul in care mi-am luat permisul, jumatatea mai buna conducea o dacie 1300 din 1975, in 4 trepte si cu 54CP si viteza maxima specificata de 144km/h, dar mai mult de 130 nu a reusit sa atinga cat a fost la noi, se pare ca a mai pierdut ceva cai in timpul indelungat de exploatare. Permisul mi l-am luat in iulie 2007 si, dupa doua luni de condus sporadic (cca 500km/luna), in septembrie, am plecat la nemti pentru o masina mai buna, in ideea sa-i asigur jumatatii conditii cat mai bune in ceea ce priveste confortul si siguranta.

Am parcurs la vremea respectiva, ca sofer incepator cu doar doua luni de permis, 1.700km pana la Munchen (in doua zile, cu inoptat la Nadlac, fara sa existe Waze sau sa aud macar de Google maps la vremea respectiva, doar cu o amarata de harta), 1.600km distanta Munchen - Hamburg (de unde am cumparat masina) dus intors, intr-o singura zi, si 1.700 km de la Munchen pana acasa tot intr-o zingura zi. Am facut atunci 5.000 de km in 4 zile fara nici un fel de probleme.

Am vrut o masina cat mai economica si asta am si cumparat, polo fabricat in 2003, 4 stele NCAP, rulaj 100k km 1.4 TDI, 75CP (72,5CP/tona), motor BAY, pompe-duse, euro 4 (avantajul mare pentru euro4 la vremea respectiva a fost dat de faptul ca am platit doar 300 de euro taxa prima inmatriculare, bani pe care cred ca i-am recuperat 7 sau 8 ani mai tarziu) si cu un consum mediu specificat de 4,5l/100km, calculat la plin/plin iese undeva aproape de 5l/100km. Masina respectiva am cumparat-o cu 5.500 de euro (noua costa la vremea respectiva 13.5 mii euro) si am folosit-o timp de 7 ani si am vandut-o in 2014 cand avea 350k km (250k facuti de noi), cu motorul care mergea foarte bine si masina fara nici un fel de probleme.

Nu tin cont de faptul ca, daca as fi cumparat o benzinara cu un consum mediu de 7l/100km, as fi platit in plus pe carburant 2.500(sute km)x2(litri consum mai mare benzina)x1 euro / litru = 5.000 euro. Practic, masina s-a amortizat in primul rand datorita consumului foarte mic. Nu tin cont nici de faptul ca deducerile pe firma pentru carburanti si intretinere erau de cca 41% (16% profit, 16% dividende {16%din 0,84 = 13,4%) si jumatate din TVA, respectiv 12%)si in felul acesta 2.500(sute km)x5(litri consum mediu motorina)x1 euro / litru = 12.500 euro carburant - rezultand 41% = 5.100 de euro deduceri / firma.

Tinand cont de faptul ca am vandut polo respectiv cu 2.000 de euro, daca contabilizez si deducerile de pe firma, consumul mic si amortisment, am avut practic o masina extrem de profitabila. Fara sa tin cont de consum, amortisment si deducerile de pe firma, ar rezulta pret achizitie 5.500 si pret de revanzare 2.000 de euro, ceea ce ar insemna 3.500 de euro diferenta la revanzare /7 ani utilizare = 500 euro/an de utilizare.

Dacia din 1975 a costat 200 de euro, 300 de euro instalatia de GPL (GPL pe carburatie mult mai ieftin decat pe injectie) si a mers la noi 60 mii km in trei ani, reuzltand un cost de cca 170euro/an.

De atunci, toate masinile pe care le-am cumparat (peste 20), le-am cumparat avand la baza acelasi principiu, costul sa nu fie mai mare de 500/euro/an, singurele exceptii (exceptie cu semnul intrebarii, pentru ca inca nu am revandut-o) fiind fordul Focus al jumatatii, masina care a costat 8000 de euro si care, dupa 5 ani, ar avea valoarea de revanzare intre 5 si 6 mii de euro (ceea ce ar insemna inte 600 si 400/euro/an, in functie de pretul de revanzare) si Nissan Leaf.

Cum Dacia Spring este o gluma proasta si nu urasc pe nimeni intr-atat de mult incat sa il pun sa urce in asa ceva, am ales Nissan Leaf, are 5 stele NCAP, accelereaza foarte bine si te simti in siguranta si confortabil in ea. Cum doamna ar economisi cam 2k euro/an cu o electrica, inseamna ca 12k euro Leaf din 2021 cu 20mii la bord, s-ar amortiza in 6 ani, cam cat ar trebui sa fie si durata de viata a bateriei. Daca dupa 6 ani revindem cu orice pret, am fi pe plus. Leaf nou costa 27k euro, adica ar insemna sa tragem de ea 13 ani, ceea ce nu se poate, pentru ca nu perea are cum sa tina bateria 13 ani.

Cum doua dintre masinile de munca se apropie de casare (ambele s-au amortizat de mult, inca merg foarte bine si acum chiar daca au mai mult de 20 de ani si peste 200 mii km fiecare, dar au inceput sa rugineasca si solutia ar fi doar recarosare, ceea ce nu este rentabil), as putea sa iau in considerare sa le duc pe ambele la Rabla si sa cumpar o masina noua, cel putin asa ma bate la cap un colaborator care si-a cumparat de curand Sandero si Loganet noi si m-a suit obligatoriu in ele, sa le conduc, sa vad cum se simt la condus, decat vechiturile mele de 20 de ani sunt clar mai confortabile, dar mai lente la acceleratie loganet si sandero 1.0TCE 90CP, acceleraţie 0 - 100 km/h - in 11.6 secunde, vechituri de 20+ ani, 1.3i 102CP, acceleraţie 0 - 100 km/h - in 9.6 secunde, iar fata de VW-urile polo din dotare sunt plusuri pe parte de franare si confort iar in rest mai multe minusuri, pe cand Focusul si Octavia vechi inca sunt net peste dochiile noi. Inteleg ca Logan si Sandero sunt pe la 14-16 mii de euro, asa ca ar trebui sa tina macar 20 de ani ca sa se amortizeze la o rata de 700 euro/an, doar ca ascutitorile alea de motoare 0.9 si 1.0 TCe inteleg ca de regula incep sa consume ulei din prima 100 de mii de km si sunt sanse mici da duca la fel de mult ca generatiile anterioare, care nu aveau probleme sa treaca de 500k km. Sandero si Logan chiar daca s-au imbunatatit simtitor de la generatia a III-a, tot nu se apropie de spatiul, confortul si siguranta pe care pot sa le ofere Skoda Octavia sau Ford Focus, diferenta se simte clar si la pret, Octavia si Focus pornesc de la 24-25 mii euro, masini pe care daca le cumperi ca fiind noi, clar nu se vor amortiza niciodata pentru mine.

Asa ca, nu gasesc nici un motiv serios care sa ma determine sa cheltui zeci de mii de euro pentru masini noi, prefer sa raman un zgarcit si sa duc masinile foarte vechi la casat-fier vechi - sau sa le vand celor care doresc masini vechi pentru programul rabla, urmand sa imi cumpar in continuare masini vechi, ieftine, fiabile, care se amortizeaza rapid, iar diferenta de bani (de 10-20 mii euro) dintre o masina noua si una SH sa o investesc in continuare in planul de pensionare anticipata (imobiliare care aduc deja venituri pasive). Sunt clar prea zgarcit pentru masini noi, iar dupa ce o sa inchei activitatea, cred ca vom avea o singura masina care va fi ori Honda CR-V ori o Toyota Rav4, de preferat fabricate pana in 2010.

Sa PFA sau sa nu PFA

Din anul 2015 functionez si ca si PFA, a fost (si deocamdata ramane) cea mai facila forma de organizare pentru prestarea de servicii. Anii 2015 - 2016 au venit cu multe schimbari legislative prinvind activitatea PFA, asa ca in anul 2016 am infiintat primul SRL mutandu-mi aprope toate activitatile pe SRL si reducand activitatea PFA aproape de minim.

Dupa alegerile din 2020, a venit relaxarea fiscala si pentru PFA-uri si pentru SRL-uri, asa ca am trecut din nou o parte din actvitati pe PFA - avatajul principal fiind dat de faptul ca, pe PFA, dispui de sume din momentul in care le-ai incasat, in timp ce pe SRL trebuie sa astepti termenul pentru ridicarea dividendelor.

In anul fiscal 2022 am avut incasari de 290 mii lei pe PFA, cheltuieli de cca 35 mii lei, rezultand un venit net anual de cca 250 mii lei, pentru care darile aferente anului fiscal 2022 au fost:

CAS 7.650 lei

CASS 3.060 lei

Impozit pe venit datorat 24.7 mii lei - rezultand total dari de plata pentru anul fiscal 2022 in suma de 35.4 mii lei, si un profit net (dupa toate darile) de cca 220 mii lei, - darile de plata din venitul net de 255 mii lei reprezentand 13,9%.

Anul fiscal 2023 a fost oarecum identic, cu venit brut de cca 290 mii lei si chelutile tot cam de 35 mii lei, cu venitul net anual tot pe la 250 mii lei (prefer sa am incasari de pana in 290 mii lei pe PFA - si anul 2024 este deja indentic, am facturat deja 290 mii lei in 2024 si nu mai am de gand sa inchei contracte pe PFA, iar pentru 2025 mai am de incasat deja cam 280 mii lei pentru contracte care nu se vor finaliza anul acesta), pentru care darile aferente au fost:

CAS 18.000 lei

CASS 7.200 lei

Impozit pe venit datorat 23.7 mii lei (scade baza de impozitare deoarece CAS-ul este mai mare fata de 2022) - rezultand total dari de plata pentru anul fiscal 2023 in suma de 48.9 mii lei, si un profit net (dupa toate darile) de cca 206 mii lei - darile de plata din venitul net de 255 mii lei reprezentad 19,2%, avad o crestere medie a darilor de 5,3% in 2023 fata de 2022.

In conditiile in care pentru SRL micro, darile sunt undeva pe la 12 - 14% (8% impozit dividende, intre 1% si 3% impozit venit + sanatate aferenta dividendelor + contabiliate), inseamna ca tot mai multe PFA-uri vor mege fie cartre incasari minime - sub 40 mii lei/an - este avantajos sa te mentii ca PFA sub nivelul a 12 salarii minime pe economie, fie se vor mentine aproape de pragul de 290 mii lei, dar cu costuri mai mari decat un SRL.

Cei mai afectati vor fi si sunt cei care realizeza venituri nete putin peste 20 de salrii minime pe economie, pentru ca si PFA-urile respective vor plati tot 18.000 lei CAS + 7.200 CASS si cu impozitul pe venit de 10% si asta ar duce povara darilor undeva in zona 30% - 38%, ceea ce este imens si deja nu mai renteaza sa functioneze ca PFA. Stiu deja cateva cazuri care au redus activitatea la sub 40 mii lei tocmai pe aceste considerente.

Daca reusesc sa imi inchei si incasez contractele pe PFA aferente anului 2025, banuiesc ca fie voi inchide PFA-ul fie voi reduce actitatea pe PFA sub pragul de 40 mii lei.

Cu ajutorul Ciordacilor si al Ciucilor, inteleg ca darile fiscale vor fi si mai apasatoare pentru anii care urmeaza, si nici SRL-urile nu au scapat si nu vor scapa netaxate suplimentar, si stim cu totii ce inseamna acest aspect.

Tot cu ajutorul Ciordacilor si al Ciucilor am avut parte de mirobolantul artificiu financiar transpus prin OUG nr. 90 din 27 octombrie 2023 - pentru aprobarea unor măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare pe anul 2023 recte, institutiile publice nu au mai putut incheia angajamente legale pentru majoritatea tipurilor de cheltuieli, si puteau face plati doar daca se incadrau in media cheltuilelilor lunare. Transpus pentru SRL-urlile mele, asta a insemnat ca nu am putut sa incasez mare parte din tot ceea ce am muncit tot anul 2023 (partial si din vina mea, deoarece aveam prostul obicei sa muncesc tot anul si sa facturez de regula la sfarsitul anului, lucru care nu se va mai intampla, facuram imediat ce prestam). Asa ca in noiembrie si decembrie nu am facturat nimic, ceea ce a insemnat un an fiscal 2023 slab pentru SRL-uri - dar un 2024 in care deja am facturat dublul anului trecut.

#_trecea_PFA-urile_n zare, eu_ma_uit, ele_dispare

Rontaind curent

Cam de trei ani ma lupt cu ideea unei masini electrice, si asta din doua motive: financiar si confort. In anumite conditii poate sa fie avantajos sa ai o masina electrica, mai ales tinand cont de faptul ca suntem prosumatori de vreo doi ani si producem mai mult de 8 MWh/an in plus fata de ce consumam, iar asta tradus in km ar insemna undeva la 40-50 de mii de km/an. Cum doamna conduce cam 30 de mii de km/an, s-ar potrivi foarte bine, mai ales ca are de parcurs zilnic drumuri scurte de 25-50 km. Motorina pentru 30 de mii de km inseamna in conditiile de acum 300 (sute de km)x5 (litri/suta km)x 7(lei litrul de motorina), adica undeva putin peste 2 mii euro / an, in timp ce energia electrica este gratis pentru mine. Financiar, as iesi foarte bine daca as achizitiona o masina electrica care sa coste cam 10 - 12 mii de euro. La confort, este un plus clar, mai putin zgomot, cutie automata, demaraj mai bun (exeptand pocnitorile Spring/Zoe).

As fi putut sa cumpar Dacia Spring, 9 mii de euro platea satatul, 9 mii plateam noi, daca mai deduceam si jumatate din TVA ramaneam undeva la 8 mii ceva de euro, ceea ce insemna ca in 4 ani amortizam minunea. Doar ca oricine s-a suit in asa ceva, stie ca e o gluma proasta. Am condus, le-am vazut cum se comporta in trafic, mi se par niste jucarii demne in cel mai bun caz doar de fatait prin oras. Daca ar fi strict pentru mers in oras, as cumpara o jucarie ca Dacia Spring sau Renault Zoe, dar cum doamna are de mers zilnic si in afara orasului, nu este cazul si nu va fi vreodata.

Ar fi fost o afacere relativ buna sa cumparam o Tesla model 3 (pret / raportat la ce ofera), anul trecut cred ca a costat undeva pe la 32 de mii de euro cu tot cu eco bonusul de la stat, dar am lasat sa treaca si ocazia aceea pentru ca, chiar daca nu ar fi insemnat un efort financiar prea mare, nu sunt de acord sa platesc 30-40 de mii de euro pentru o masina, din mai multe motive.

O masina care costa 30-40 de mii de euro are sanse maxime sa nu se amortizeze vreodata. Masinile noi sunt mai putin fiabile decat cele vechi, si va fi din ce in ce mai dificil sa exploatam o masina noua vreme de 20 de ani asa cum reuseam sa facem cu modelele vechi (si acum mai am doua Sirioane mai vechi de 20 de ani si functioneaza perfect, iar cele trei polo care au minim 17 ani fiecare, functioneaza foarte bine). Asta pentru ca masinile vechi sunt masini relativ simple, cu motoare simple si durabile, cu injectie directa de tip pompe-duse pentru motorina sau motoare aspirate natural pentru cele pe benzia, fara prea multa electronica si prea multi senzori pe ele, fara filtru de particule si fara Adblue, motoare care duc fara nici un fel de proleme 500 mii - 1 milion de kilometri.

Chiar si in conditiile in care ar functiona 20 de ani o masina noua de 30 - 40 de mii de euro, tot nu se poate compara ca si amortisment cu o masina mai veche care costa doar 2-3 mii de euro la achizitie si care are sanse mari sa fie folosita macar 5 ani. Asa ca, orizontul de exploatare pentru masini este (pentru mine) de 5-10 ani. La electrice oricum se cam duc bateriile in 10 ani iar alte baterii noi costa de regula cam 10 mii de euro. La masinile cu ardere interna ar fi numarul de km, pentru ca eu in 10 ani circul min. 500 mii de km, doamna cam 300 mii, caz in care ma bazez pe masinile vechi cu care stiu ca pot sa parcurg acesti km, dar nu ma bazez pe masinile noi, masin cu moatoare mici, turbo, supraalimentate, motoare care duc uleiul in temperaturi mult mai mari si care se degradeaza mult mai repede. Deci nu, decat sa cumpar o masina noua mai bine mai cumpar inca un imbobil si il inchiriez, ies mai bine din toate punctele de vedera.

In ultima perioada de timp au aparut de vanzare mai multe Nisan Leaf si e-Golf cu preturi cuprinse intre 8 si 12 mii de euro. Chiar daca (deocamdata si teoretic) ar urma sa o folosim o astfel de masina doar 4 ani pana plecam din tara, tot ar fi o varianta buna pentru ca in patru ani am amortiza minimum 8 mii de euro din diferenta de consum carburan si cel putin 1 mie de euro din deduceri de TVA si impozit, si sunt sanse mari la revanzare sa luam macar 2-4 mii de euro chiar si doar pe caroserie, iar asta ar inseamna ca in 4 ani masina se cam plateste singura. Se pare ca avantajul este usor de partea Nisan Leaf (modelele de pana in 2017 - prima generatie - sunt uratele, dar niciodata nu a contat aspectul acesta pentru mine) asa ca ramne sa alegem intre modelul Leaf cu 30kWh / 109CP si cel de 40kWh / 150CP generatia 2, mai scumpe, dar si cu autonomie mai mare si inca vreo cativa ani de garantie. Cum in Ro nu sunt foarte multe astfel de masini, sansele sunt maxime sa aducem acasa o nemtoaica. Incarcarea va fi foarte facila, fie acasa, fie la sediul de firma al doamnei unde putem parca masina in curte si sa o lasam la incarcat fara probleme, nu avem nevoie de statii de incarcare. Mai ramane doar sa testeze doamna astfel de masina si, daca se poate intelege cu ea, e clar ca o sa avem si o electrica.

In nici un caz nu voi cumpara o masina electrica pe considerente de basini eco, singurele aspecte de luat in calcul sunt cele legate de rentabilitate / costuri si confort.

Romulanus calatorus

Am mai explicat de ce simplul fapt ca sunt roman nu inseamna nimic special pentru mine. Ideea de ,,patrie" si patriostism s-a diluat semnificativ de o perioada buna de timp (si nu ma refer doar la RO) si cartea ei nu se prea mai joaca.

Am tratat de obicei tara ca si cum am tratat un loc de munca. Ce ofera? Care sunt cerintele? In momentul in care nu mi-a mai convenit un loc de munca, m-am organizat in asa fel incat sa-mi permit sa plec de la acel loc de munca. Chiar daca am avut cateva locuri de munca decent platite (min. 3x salariul mediu net pe economie), in momentul in care nu mi-a mai convenit, am plecat, fara sa incerc sa negociez, fara sa mai accept vreo discutie cu angajatorul, fara sa ma plang, pur si simplu am plecat.

Foarte multi oameni au facut acelasi lucru cu tara, pur si simplu au plecat, in momentul in care nu le-a mai convenit. Unii au plecat cu foarte multi bani dupa ei, altii au plecat chiar si daca aveau doar banii de drum, conta foarte mult faptul ca isi doreau sa schimbe ceva si ca aveau increderea in ei, in fortele proprii. Unii au ramas la noile lorcuri de munca si prefera noua ,,patrie", altii s-au intors in RO si mai sunt si cei care incerca sa ia partea buna a fiecarui loc, locuind periodic in mai multe tari. Consider ca toti cei care au schimbat tara, fie doar si pentru o perioda de timp, au avut de castigat, au invatat lucruri noi si nu traiesc cu regretul fricii de a nu fi incercat sa plece.

De departe ii respect pe cei care au avut curajul sa plece cand nu le-a mai convenit, pe cei care au avut curajul sa se bazeze in mod special pe fortele proprii (iar aspectul asta e valabil si pentru locurile de munca si pentru tara). Mai sunt si cei care au preferat sa ramana, asumandu-si lucrul asta, deocamdata din cateogoria asta facem parte si noi, si nu ne plangem. Imi displac si uneori ii compatimesc pe cei lipsiti de curajul de a schimba locul de munca sau chiar si tara, desi se plang constat si aproape ca nu rateaza nici o ocazie in care sa se pise pe tara sau locul lor de munca. Nu-ti convine, schimbi ceva sau pleci, nu pisi aiurea ochii. Oricine a vrut sa plece din Ro, a putut sa o faca destul de usor incepand din 2007, nu ii oprea nimeni si nimic (in afara de propriile temeri si frici), iar cei care doar se plang, sunt doar niste latrai fricosi.

Avand rude si prieteni in strainatate am fost chemat de mai multe ori sa plec si, intr-o perioada chiar luam in calcul relocarea in Germania sau UK. Mi-am facut toate calculele si ne-au iesit ca mai bine ramanem, am iesit mai bine in mod special privind aspectul financiar si organizarea in familie (scoli, locuri de munca). Tara asta are defectele ei, de departe nu sunt putine, institutiile statului/autoritatile publice functioneaza de regula catastrofal, clasa politica provoaca sila si dezgust, sistemul de sanatate de stat e infioartor dar, avem si cateva mici avantaje, imobiliare ieftine si ceva mai multe libertati fata de Vest, un sistem de sanatate privat decent si accesibil, imigranti putini si, deocamdata, cat de cat feriti de mizeria political correctness / cultura woke.

Avem de gand sa vedem cu este sa traiesti si in alte tari si, daca am calculat bine, in maximum patru ani o sa avem ocazia sa simtim pe pielea noastra cum este sa traiesti mai mult de jumatate de an in minimum alte doua tari, (chiar daca imi plac si ma leaga anumite aspecte de Ro, de tot oricum nu renuntam la ea), tari pe care avem in plan sa le vizitam anul acesta pe indelete. Sa fie calatorii, zic!

Cu si despre alegeri

Urmeaza cat de curand alegerile locale si nu pot sa nu observ agitatia pe tema. Din toata agitatia asta mi se par extrem de amuzanti cei care infiereaza cu manie absenteismul la vot, pe motiv ca nu putem sa avem pretentii legate de viata cetatii daca nu ne exercitam dreptul la vot. Atitudine asta mi se pare puerila si rupta de realitate. Sa votezi nu inseamna mare lucru, s-a dorit asta, a explicat foarte bine George Carlin de ce nu conteaza daca votam, pentru ca oricum ar fi si oricine ar castiga alegerile, clasa politica este aservita. Nu conteaza daca si sau pe cine votam pentru ca in mediul politic gasim foarte rar oameni onesti si capabili, cei mai multi dintre cei care sunt in stare sa organizeze o institutie, sa conduca oameni si aduca plus valoare sunt ori plecati din tara ori au deja afacerile lor, nu au de ce sa fie interesati sa intre in politica, pentru ca acolo se minte imens si se manipuleaza grosolan. Nu spun ca nu sunt si exceptii, cum ar fi dl. Valeriu Nicolae, pe dansul l-as vota oricand la doua maini pentru orice functie, dar oamenii ca dansul reprezinta exceptiile care nu fac decat sa confirme regula. Daca cineva are pretentii legat de viata cetatii, ar trebui sa se implice activ, sa faca mai mult decat un simplu vot, care (de regula) oricum nu conteaza. Ar putea sa conteze la alegerile locale votul fiecaruia, pentru ca mai sunt si primari care pot sa vina cu o echipa buna si care pot sa atraga fonduri si sa organizeze administratia locala intr-un mod eficient, asa cum a reusit si dl. Ilie Bolojan. Dar cam atat, la atat cred eu ca se rezuma utilitatea votului, daca ai sansa (destul de rar intalnita) sa sustii local un primar bun, e un caz fericit si nu ar trebui ratat votul. Legat insa de alegerile parlamentare si cele prezidentiale, votul conteaza prea putin. Cei care au castigat si vor castiga alegerile vor face ce li se spune si vor lua aceleasi masuri, oricare ar fi partidul politic din care fac parte, masuri care nu vor fi neaparat luate vizand interesele cetatenilor, ci cu totul alte interese. Asa ca nu, votul nu conteaza sau conteaza de regula prea putin spre aproape deloc, si nu poti sa ai pretentii privind mersul lucrurilor doar daca votezi, fara sa te implici mult mai mult de atat, sper si cred ca oamenii nu sunt atat de naivi incat sa creada ca daca au votat, au rezolvat ceva sau ca au schimbat in vreun fel lucrurile. Eu nu am nici un fel de pretentii, chiar daca ma implic mult mai mult (cu rezultate de care sunt mai mult decat multumit, atragere de fonduri europene si implementare de proiete pentru drumuri, scoli, gradinite, apa si canalizare) decat ar putea sa conteze un simplu vot. Nu am nici un fel de pretentii deoarece ca stiu ca societatea, asa cum este cladita ea acum, este defecta. Si mai stiu ca au reusit sa alunge aproape toti oamenii, care sunt cel putin decenti, din politica, la fel cum stiu ca ce avem (nu doar in Ro) ca si clasa politica, este o cloaca infecta care nu merita votata, care isi va urmari interesele indiferent de culoarea politica care va iesi la butoane.