Pajistea cu boi

Pauza

2011-07-22T04:16:00.000-07:00

Multumesc mult de tot celor doi cititori ai mei (pentru rabdare mai ales), nu-s prea sigur de ce ati venit pe aici, da' stiu ca mi-o prins bine.
Cum nu mi se pare ca am scos ceva de luat in seama si cum nici especial n-am reusit sa fiu (plus faptul ca m-am facut mai lenes), zic ca-i cazul sa-mi dau o pauza de si de pe interneti.
Cotobrel Carabostes over and out.

10,15 ...

2011-07-20T08:10:00.000-07:00

... ani. Ani de cand sunt jumatatea jumatatii mele. Au trecut (deja) 15 ani de cand ne impartim. Maine se implinesc 10 ani de cand am ne-am casatorit. Unii spun ca-i mult, altii ca-i putin, io spun ca-i frumos si nu mi se pare nici mult, nici putin.
15 ani in care ne-am iubit, ne-am ajutat, ne-am respectat, am tras cat am putut de mult pentru celalalt si pentru sine deopotriva, ne-am certat, ne-am intepat, dar nu ne-am batut niciodata joc unul de altul. Daca am invatat ceva din astia 15 ani de relatie? Clar ca am invatat. Am invatat ca poti sa iubesti o persoana toata viata, fara nici o problema, insa a fi indragostit nu-i tot una cu a iubi. Cred ca daca nu m-as indragosti periodic de jumatatea mea mai buna, as putea sa o iubesc toata viata fara nici o problema, insa nu stiu daca am rezista mult timp impreuna. Norocul meu este ca ma indragostes iar si iar de jumatatea mea. Nu am habar de ce mi-i atat de draga, da mi-i tare, tare draga. Nu am habar daca mai avem inca 15 ani in fata, dar stiu sigur ca suntem norocosi si, oricine, daca are norocul sa-si intalneasca jumatatea, daca se poate indragosti iar si iar si daca comunica cu jumatatea, poate fi fericit.
Sa fiti iubiti, fericiti si cat mai des indragostiti.

Domnitele

2011-07-17T13:14:00.000-07:00

Mie unul mi-o fost dragi de cand ma stiu, si dragi cred ca o sa-mi fie cat oi fi. Nu stiu cum sa zic mai bine, da lucru mai fain pe lumea asta, precum domnitele, nu cred sa se existe sau sa fi existat vreodata. Zau, daca as fi trait intr-o lume in care n-ar fi existat domnite, io muream de plictiseala, da nu oricum, ci repede de tot.
Fara ele, chiar daca am invata sa inmugurim sau sa ne dividem, am fi degeaba si al fi al naibi de plciticos, cred ca sinuciderile din plictiseala ar fi la ordiea zilei. Deci, daca eram melc, ma tipam sub prima masina pe care o vedeam !!!
Mai sunt berberi care-mi spun ca trebuie sa strangem randurile, sa fim uniti, sa tinem unii cu altii, adica, noi, barbatii cu barbatii, ca-s nustiucum si ca daca spun lucruri de gen se poate intelege ca tin cu domnitele. Sa ne fie clar, DA!, tin cu domnitele, mi-s dragi de ma topesc si n-as putea fara ele si, pana la urma, asa cum bine spunea ...

Especial

2011-07-17T12:48:00.000-07:00

Sunt zile in care sunt de-a dreptul idiot, cam ca si astazi, zau asa, imi vin o grmada de idei si, nu de putine ori, mai ca-mi vine sa le flutur, sa le arat cui pofteste, poate le-o ajuta, cumva, la ceva.
Mai mult de atat, mai demult, chiar le aratam, le fluturam, le puneam intr-un coltisor, coltisor pe care incercam sa-l arat celor care credeam ca ar fi interesati sa se uite, sa ma corecteze sau sa vada cum sa faci sau sa treci mai asuor prin si peste anumite situatii, sa analaizam si sa tragem contuzii ... asta ... concluzii. Din toata treaba asta m-am ales cu clipe faine petrecute cu oameni faini (IRL, clipele faine petrecute cu oamenii faini), ceva antrenament la scris, bunadispozitie, ceva nervisori si vagi urme de cheaguri pe vene si, cu atat mai mult, banuiala cu care pornisem la scris prin si pe interneti (scris insemnad comentarii si aberatii prin ungerele blegosferei) si anume, faptul ca mult prea multi dintre noi ne luam mult prea in serios, fara rost, behaind truisme si incercand sa spunem lucruri care au mai fost spuse si intelese mult mai bine si in mai multe feluri pana la noi, o devenit mai mult decat o banuiala.
Mormane intregi de gunoaie pe interneti, cu scriituri si aberatii care se vor ceva minunatii scoase de oameni care au impresia (macar la un moment dat) ca-s speciali. Chiar daca ne inchipuim ca suntem speciali, de regula, nu suntem. Cred ca-s foarte foarte foarte rare maomentele in care reusim sa fim oarecum speciali si sa scoatem din noi ceva de luat in seama, la fel cum sunt foarte foarte foarte rari oamenii care sunt speciali si, din cauza muntilor de gunoi de pe interneti (munti de gunoi pe care fiecare ii vede mai mult sau mai putin valorosi, ba chiar sub forma hartistica ori de nestemate), ajung sa fie descoperite mai greu (sau chiar deloc) lucrurile care ar putea sa conteze, care ar avea ceva deosebit, care ar putea sa ajute.

Repetitie

2011-07-17T12:32:00.000-07:00

Ma gandesc la mine si la parintii mei, in mare parte ma regasesc in ceea ce sunt ei, la fel imi vad si piciul, este parte din mine si parte din jumatatea mea. Peste doo zile o sa implineasca opt ani, pana acum, am avut mare noroc, ca fire, ii seamana mai mult jumatatii dar, are momente la care parca m-as vedea in oglinda, si atunci, imi doresc cat mai mult sa nu-mi semene la fel cum imi doresc sa nu-i seaman tatalui meu. Mai mult sau mai putin, ca vrem sau nu vrem, ca ne place sau nu ne place, suntem parte din ceea ce sunt parinti nostri si, din pacate, mi se pare ca uitam prea des partea asta.

Parca n-as prea vrea sa stiu ce-i in mintea piciului astuia.

Lucruri care se fac dar nu se spun II

2011-07-17T12:18:00.000-07:00

3. Inmormantari. Lasam la o parte ametitii care "vaneaza" inmormantarile, care povestesc despre cum a fost la Y sau la Z, care-s prezenti de multe ori chiar daca nu cunosc pe cineva, aia-s difecti, io asa cred. M-am batut tot mai des de aiureli de gen "io nu ma duc la inmormantari/nu-mi plac inmormantarile". Ba, voi va auziti ce spuneti? Cui pana mea de carabus obosit ii plac inmormantarile? Cred ca orice om sanatos la cap nu poate sa spuna ca-i plac inmormantarile. Nu vad cum naiba sa-ti placa, ca atare, nu vad de ce naiba sa spui asa ceva, e o treba care vine se la sine. Nu te duci la o inmormantare pentru ca-ti place (cum naba sa-si placa sa vezi un om mort si zeci de oameni plangand?), doh, daca iti pasa de cei care au pierdut un om drag, te duci sa-i sustii, sa-i sprijini, sa-i ajuti sa treaca mai usor peste pirdere, sa suporte mai usor durerea, conteaza orice sprijin, din pacate, stiu. Fie te duci sa le fii alaturi si sa-i sustii pe cei dragi, fie nu te duci, da nu vii cu aiureli de gen "Nu-mi plac inmormantarile", nici unui om sanatos la cap nu-i plac.

Urasc telefoanele

2011-07-17T11:44:00.000-07:00

Demult tare de tot, intr-un bar din Zorilor, Observator, niste nerozi de la constructii chinuiau un biet chelner, dupa cum urmeaza:
Chelner: -Buna ziua, ce sa va aduc?
Ametiti: -Bere!
Chelner: -Bine bine, bere sa fie dar, cata bere?
Ametiti: - In prostie!
Chelner: - Bine bine, da' si prostia asta, are o limita.
Ametiti: - La noi n-are nici o limita !!!11

Aproape la fel de mult urasc si io telefonele, mai am putin si ajung sa spun ca le urasc fara limite. Recunosc, am sechele din vremea in care avem o tara de functie de conducere si suna telefonul de un ziliard de ori pe zi, fara sa conteze ca-i doo sau patru dimineata, sera sau din zi, mai mult piticotul, mititel fiind in vremea aia, il trezeam si pe el cu taraitul pardalnicului de telefon, plansete, se trezea si jumatatea, circ si nebunie, nu alta.
Sa nu mai zic ca nu stiu cum pustie se face ca, cand mi-i lumea mai draga si, fie muncesc mai cu spor fie ma hodinesc mai de zor, suna ametitul ala de telefon de se duce naibi toata concentrarea si tot sporul. Ba mai mult, mai suna si cate un ametit sau o ametita sa te intrebe "- Ce faaaaaaaaaaaaaaaci!" si nu-i destul ca le spun "-Muncesc, ma hodinesc sau incerc sa fac copii", ca n-ar inchide nici batuti (in cap) si continua de parca ar fi stapani pe tine si pe timpul tau, gen "-Undeeeeee estiiiii?", poi sunt fix unde vreu io si poate n-am chef sa spun nimanui unde sunt si ce fac, cu atat mai mult cu cat nu ne-am tras de bretele ori n-am facut armata impreuna ca sa ne permitem sa pretindem ca am avea de ne da socoteala unul altuia.
Da, stiu, am imbatranit, sunt acritura, sunt tepos sau uracios, da sincer, nu mi-o placut niciodata telefoanele si nu inteleg de ce sa fii footat in creieri de o suta doo sute de ori pe zi, cu tampenii, nonsensuri sau stupiditati. Unde mai pui ca am prins si vremurile in care avem si luni intregi in care nu dadeam sau nu primeam vreun telefon, si culmea, ne descurcam al naibi de bine.
O fost grozav sa trec cate o data pe luna pe acasa cat timp am fost student, dadeam si io cate un telefon acasa doar in cazuri de urgente (gen, am spart hiperboloidu cu doo panze si trebuie sa-l platesc) , da' ai mei nu puteau sa ma sune, ca nu coboram nici puscat la telefonul din holul caminului. Acum, zici ca or luat-o ranza pana si ei, au saptamani intregi in care ma suna si de cate doo ori pe zi, asa, fara vreun motiv.

Cred ca as putea sa urez noo zile cu si despre telefoane, da' incerc sa intelg, cum naiba ne descurcam pe vremuri fara telefoane? Am imbatranint in asa hal ori m-am acrit intratat incat is uracios degeaba cand ii vorba de telefoane, ori telefoanele or ajuns de multe ori masini de tocat nervi si de manevrat si torturat oameni?

Deci, cum?

2011-07-17T11:20:00.000-07:00

Nu de putine ori, din dorinta de a avea dreptate, ne fabricam pseudoargumente care sunt, de fapt, afirmatii care se vor argumente. Suntem partinitori, ca ne dam ori ba seama, tot suntem partinitori, iar daca am reusi de cele mai maulte ori sa ne dam doi pasi inapoi si sa ne analizam atent (ca si cum nu ar fi ale noastre) spusele, zic ca am avea ceva de castigat.
In baza celor de mai sus, nu demult, am vazut cum o tante sustinea ca tinerii nu prea isi permit sa riste, spuse care ar fi trebuit sa traga drepatatea spre spuza dansei. Ori mi-s difect, ori ii una dintre marile prostii pe care-am vazut-o. Nu stiu cum sa spun mai clar, da tocmai ca tanar mi s-o falfait mai tare si mai tare dinspre riscuri, tocmai ca tanar ma durea mai tare-n cot de tot si toate.
Ca tanar mi-am permis sa ma mut cand si unde mi s-o nazarit, sa plec in "lume" (adica, nu ma intersesa unde naiba ajung, ci doar sa plec naibi din locul in care eram) fara un chior in buzunar si, tot ca tanar am avut curajul sa-mi infrunt parintii cum ca io fac mai mult si plec la "revolutie", unde-i greul cel greu (ca nu s-o mai tinut nici o "revolutie" unde-am ajuns io, asta-i alta poveste, da io am tras sa plec si "ai batrani" stateau acasa, asta-i adevarul adevarat, majoritatea oamenilor iesiti atunci in strada, erau tineri), fara sa-mi pese ca puteam sa dau dunga, ci doar cu gandul la ai mei.
Nu stiu cum sa zic mai bine dar, marile schimbari au venit din partea tinerilor si, daca nici macar ei (cu forta pe care de multe ori nici macar nu si-o banuiesc, forta pe care o constientizeaza - de multe ori - deabia dupa ce si-au dat seama ca au pierdut-o) nu-si mai permit sa riste, nu mai vad cine naiba.

Bulgarasi

2011-07-17T11:04:00.000-07:00

Discutie cu jumatatea (dupa indelungate negocieri si tratative):
Ea: -Ai rezolvat cu conşedul?
Io: -Ihi.
Ea: -Cand, unde, cum?
Io: -Peste trii septimani, merem la aia, stam numa cu burtile-n sus si lenevim.
Ea: -No, fain, super, miau miau, hau hau ...
Io: -Pooooiiiiiii, nu-i chiar asa de fain ...
Ea: -Da di ce?
Io: -Stii cum am trudit sa slabim si cat ne-am bucurat ca am si reusit? No, cum iti inchipui ca ne intoarcem de acolo?
Ea: -Cum?
Io: -Cred ca cel mai usor ne-ar fi sa ne rostogolim :D

Mariuta

2011-07-04T10:23:00.000-07:00

Lucruri care se fac dar nu se spun I

2011-06-28T06:02:00.000-07:00

1. Daca ajuti pe cineva, ajuti si nu spui nimanui. Sub nici o forma nu te apuci sa povestesti cat de altruist/bun esti, cu atat mai mult, niciodata, da' niciodata si sub nici o forma nu se "scot ochii" si nu se 'reproseaza' cuiva faptul ca a fost ajutat. Faptul ca ajuti, nu te face mai bun si nu implica reciprocitate, nu e normal sa ajuti pentru a primi ceva la schimb.
2. Fii un bun profesionist, cauta sa te perfectionezi mereu si fa-ti bine treaba cat mai bine dar fara sa faci tam-tam pe tema. Poti sa hotarasti doar pentru tine daca esti bun in ceea ce faci insa, evaluarea altora ar putea sa nu coincida cu a ta. Rezultatele muncii tale spun de la sine daca esti bun sau nu si, pana la urma, vor fi observate (daca esti intradevar bun in ceea ce faci). Adevaratii profesionisti sunt recunoscuti, nu striga dupa recunoastere.

Intrebari

2011-06-14T01:18:00.000-07:00

Piciul din dotare va implini luna viitoare opt ani. Mititel, s-ar spune, atat ca intrebarile din partea lui, nu-mi par tocmai pe masura varstei, cel putin, daca ma gandesc cum eram eu la opt ani. Nu demult a vrut sa stie cum se fac copiii. Intrebarea a venit pe neasteptate si, intr-o clipita am eliminat varianta cu barza. Aseadar, discutie :
El : Tati, cum se fac copiii ?
Eu: Cu multa iubire.
El: Cum adica?
Eu: Cand un barbat si o femeie se iubesc, pot sa faca copii.
El: Asa am aparut eu in burtica la mami?
Eu: Da.
El: Pe unde am iesit eu?
Eu: Un doctor i-a taiat burtica lui mami, si te-a scos de acolo.
El: Hmmmm ... cineva mi-a spus ca copiii se fac daca faci seegs*.
Eu: Aaaaa ... da, daca se iubesc mult si fac seegs*, un barbat si o femeie pot sa faca copii.

Nu dupa mult timp, a vrut sa stie ce inseamna "Fuuuck Yooou"* si i-am spus exact ceea ce inseamna. Mai nou, e pasionat de "Robotzi", se amuza grozav si, incepe sa inteleaga mare parte din expresii. Isi downloadeaza jocuri, le instaleaza, cauta deja "hacks, cheats", "chat-uieste" cu alti jucatori (dintre care unii-s chiar adulti si nu-s tocmai pudibonzi in limbaj).
Un amic o avut ocazia sa observe cele de mai sus, dupa care, s-o luat cu mainile de cap si s-o insupmat ca de ce il las, ca ar trebui sa-i interzic, incepand cu computerul care-l duce la "Robotzi" si jocuri in care discuta cu te miri cine si te miri ce prostii, si sfarsind cu expresiile deocheate care nu-s pentru urechi de copii de nici opt ani.
Drept sa spun, ori sunt io difect, ori ii o mare prostie asta cu interzisul. Gandesc ca oricat i-as interzice io sa nu discute anume lucruri, oricum ar afla (la fel cum o aflat de la 'altcineva' ca copiii se fac facand seegs*) si, in loc sa-mi folosesc resursele pentru a-l educa si a-i explica ce inseamna si cat de bune/rele/potrivite/nepotrivite sunt expresiile, mi le-as risipi incercand sa restrictionez ceva la ce va ajunge oricum.
Piciul meu are zile in care poate sta cat are chef la computer, are zile in care are program (o ora-doo) si zile in care nu are voie deloc la computer. Sunt parinti care spun ca nu-i bine ceea ce fac si ca gresesc dar, sincer sa fiu, chiar daca gresesc, prefer sa fie instruit si sa inteleaga atat functionarea computerului cat si diverse expresii mai mult sau mai putin colorate decat sa-l restrictionez acasa pentru ceea ce poate sa afle oricand la scoala sau pe la prieteni.

* nu-s prea pudibond pentru a scrie corect, da' chiar nu vreau sa am parte pe aici de tot soiul de cautatori

Nu va mai plangeti

2011-06-03T11:49:00.000-07:00

Ori m-am acrit, ori ma irita prea mult vaicareala fara rost. Inteleg ca poti sa te plangi de anumite probleme pentru a te descarca, treaba asta chiar ajuta uneori dar, nu va mai plangeti pentru orice nimic. Sunt probleme serioase si grave care ori n-au rezolvare, ori sunt foarte anevoioase in rezolvari, iar sa-ti imparti povara gandurilor cu cineva apropiat, poate sa ajute, poate chiar sa duca la descoperirea de noi solutii. Insa, sa te plangi ca ciorba ii pre nustiu cum, ca apa-i prea rece sau prea calda, ca vai, o, vai, parul nu-mi sta in nu stiu ce fel sclipicios, imi pare footere de sine.
In mare masura suntem ceea ce gandim, au mai spus-o si altii, mare parte din problemele noastre exista doar in mintea noastra, in realitate, NU. De ce sa ne inventam false probleme? Trebuie neaparat sa trudim pentru a ne simti mizerabil, pentru ca, in felul asta, sa putem gusta mai cu pofta din micile bucurii si momentele de fericire?
E posibil sa fiu afectat de pierderea unui om drag, un om tare bun, un om care putea sa se bucure si sa gaseasca frumosul acolo unde altii gasesc nemultumiri, posibil sa raportez vaicarelile unora la (atat de putin) necesarul altora pentru a fi fericiti, poate ca-s marcat de vremurile in care traiam cu mult mai multe limitari si nu ne plangeam atat, ba mai mult, parca reuseam sa ne bucuram si sa fim fericiti mai usor si mai des.
Daca pe cei mai varstnici ii mai inteleg, ca-i mai doare una, alta, si nu mai au multa putere sa mai randuiasca mare lucru, pe cei tineri mi-i oarecum ciuda, asta pentru ca au de partea lor toata puterea de a se bucura de viata si-i pacat sa o risipeasca pe vaicareli amare. Tineri care sunt la facultate si se plang cum ca-i greu, si vai, si oh, dar cum, ce profesor uracios si ce materie greoaie, ce urat ii la facultate. Sa ma iertati, zic, da' sa se planga aia care muncesc sa se intretina la facultate, aia care-s pe picioarele lor si, eventual mai tin si pe altii in spate. Ceilalti, ar trebui sa se bucure pentru ca pot sa-si antreneze mintea cu oameni pe masura si pot sa guste din viata impreuna cu cei pe masura lor. Tineri care zac inchisi in camerele lor, cu ochii beliti in monitoare, plangandu-se ca-s siiiiiinguuuuuri. De parca asta ar face ca jumatatea lor, acea persoana speciala la care viseaza ei, sa vina sa-i caute si sa-i scoata din intunericul camarutei lor. Nu pot sa merga in cluburi (ca nu mai sunt discoteci, nu?) imbracati ASA, iti dai seama? groznic, pantalonii demodati ai nefericirii lovesc din nou. Pote ca mi se pare mie aiurea doar pentru faptul ca eram in stare sa merg 10km dus si 10 intors ca sa ajung la discoteca, si asta, chiar si in hainele rele de munca, nu ma deranja, daca puteam sa dansez o domnita sau sa-i fur un sarut, eram fericit.
Poate ca nu reusesc sa-i mai inteleg pe cei tineri, poate ca gresesc cand ma raportez la cele traite de mine, poate ca vremurile s-au schimbat, dar daca asta e schimbare, imi pare tare rau pentru timpul cheltuit cu vaicareli neintemeiate si zic ca schimbarile astea nu-s tocmai fericite.
Pana la urma, decat sa ma plang, mai bine va urez sa fiti sanatosi, sa va iubiti si sa iubiti cat mai mult si. sa fiti fericiti.

Spargatorul de Falci

2011-05-29T11:18:00.000-07:00

Isi spune Nelinistitu', pe nume, Adrian VOICU. Io il numesc Tatutu Metalifer sau, Spargatorul de Falci. Pe cat de maiastru imbina metalele grele, foarte grele si bucatele alese, pe-atat de bine si de mult genereaza hohote de ras.
Sa traiasca pana lui, sa o uzeze cat mai des si sa ne incante cu povestirile lui pline de viata si haz, asa cum ma astept sa fie si cu "Nepovestitele trairi ale templieri romani". Ma bucurez cat se poate de mult ca am avunt norocul sa fac parte din mica gasca „Faceţi valuri!”, de la lansarea (nici nu ma indoiesc ca nu ar fi) hazliei carti, mentionate dinsus. Bucuria strangerii de mana a tatutului metalifer a fost dublata cu ocazia intalnirii cu Krossfire (tare de mult imi doream) si domnita ce-l insotea, cat se poate de draguta, Sandy.
Nu-mi ramane decat sa inchei cu un citat din clasici, si anume "Bă, Neliniştitu îi chiar mişto!".

Draga mea

2011-05-22T05:34:00.000-07:00

Dupa cum bine stii, relatia noastra a evolut atat de mult incat am ajuns sa ne cunoastem perfect unul pe celalalt. Impreuna, formam un intreg, intreg pe care pot sa-l definesc ca fiind armonios si plin de satisfactii. Am trecut prin multe impreuna, ne-am sprijinit unul pe altul in clipele grele si, multe din momentele fericite au fost posibile doar datorita tie. Pot sa spun ca, esti prima care nu m-a dezamagit niciodata.
Ai raspuns tuturor asteptarilor mele, uneori, chiar mai mult de atat, ai reusit sa ma surprinzi mai mult decat placut.
Sa stii ca, chiar daca am mai fost si cu altele, ele nu au insemnat nimic pentru mine si doar tu m-ai satisfacut, intotdeauna, pe deplin.
Apreciez foarte mult faptul ca nu esti mofturuasa, esti supusa, nu ai pretentii absurde si, sper ca iti vei pastra obiceiurile si caracterul.
Iti promit ca voi face tot ce-i omeneste posibil pentru a petrece cat mai multe zile si nopti impreuna si, oriunde as pleca, sper sa o facem tot ca pana acum, impreuna.
Deasemenea, promit ca voi avea grija de tine si nu ne vom desparti, in masura in care lucrurile vor depinde de mine, toate astea fiind valabile cel putin pana la urmatorul schimb de distributie.

Ta-ta

2011-04-17T08:57:00.000-07:00

Say whaaaat?

Inteleg pe naiba

2011-04-17T04:47:00.000-07:00

In conditiile in care ce bagi pe gura iti curge printr-o gaura din burta, te numesti urgenta. Care gaura in burta se datoreaza unei operatii de cancer la stomac, urmata de eventratie care s-a rezolvat printr-o noua operatie in care s-a pus o plasa de sustinere de 30x30 cm, operatie in urma careia o zona cu diametrul de cca 5 cm nu s-a mai inchis. Asta timp de trei ani. Plasa din dreptul gaurii, s-a oxidat si s-a "ars" pana nu a mai ramas nici urma din ea. La fel s-a intamplat si cu o bucata din intestinul subtire, ajungandu-se in felul asta la fistula si in situatia ca ce intra pe gura sa iasa prin burta.
Pot sa inteleg ca-i posibil sa nu mnanci nimic vreme de doua saptamani si sa-ti astepti randul pentru a fi operat, doua saptamani in care se pierd 10kg si devii anemic. Pot sa inteleg ca nu se inchide plaga din urma operatiei si pierzi o gramada de sange si devii si mai anemic. Ma chinui sa inteleg de ce se ajunge sa cosi un pacient "in viu", fara nici un fel de anestezie. Nu pot sa pricep, nu pot sa inteleg si nu pot sa cuprind, de ce nu s-a luat in seama diabetul si anemia severa.
Dupa doua saptamani de la operatie, cand a devenit clar ca plaga nu se mai inchide, am facut din proprie initiativa cateva teste pentru determinarea glicemiei, iar la cca. 220 -240 mg/dl, incepe sa devina logic de ce nu se inchide plaga. Pot sa inteleg ca dupa primul tratament initiat pentru scaderea glicemiei, s-a ajuns de la 220-240 mg/dl la 300 mg/dl, se mai intampla ca organismul sa nu reactioneze cum trebuie la un medicament, ba mai mult, sunt justificate oarecum si reactii adverse precum tulburarile de tranzit care nu dor ca duc la deshidratare, dar accentueaza starea de anemie si demineralizarea.
Pot sa inteleg si faptul ca am asteptat mai bine de cinci ore in fata UPU, dupa care s-a ajuns la internare la sectia de 'medicina interna', dar nu pot sa inteleg de ce nu ni s-a spus nimic, nici macar o vorbulita chioara, asta in urma rugamintilor, atat la UPU cat si la "Medicina interna". Ma chinui sa inteleg de ce nu poate fi scazuta glicemia macar la un 160mg/dl, de ce medicul de diabet-nutritie mi-a spus sa revin doar peste trei luni, de ce trebuie intervin pentru a ajunge la un chirurg, de ce nu pronunta nimeni cuvantul magic "avivare".
Imi spun ca am inceput sa obosesc si sa-mi pierd rabdarea, insa cand ma gandesc la omul care trece prin toate astea, ajung de ma bufneste plansul si sa-mi fie rusine pentru intelegerile si ne/intelegerile mele.

Gâza

2011-04-05T22:29:00.000-07:00

Acelasi lucru spus altfel

2011-04-04T02:27:00.000-07:00

Chiar daca nu se apropie de felul in care au putut sa spuna oamenii astia, macar spun ce simt.

Ana-Maria

2011-03-07T06:03:00.000-08:00

Mdea

2011-02-01T02:18:00.000-08:00

Ma tot gandesc daca ne-am tocit simturile ca oameni sau daca impingem cu tot dinadinsul partea ieftina si comerciala inaintea frumosului. De ani buni tanjesc, insa imi pare ca degeaba, nu se mai 'fac' cantareti ca altadata.

Gloria

2011-01-09T12:44:00.000-08:00

Mie imi pare ca Bon SCOTT ii cu mult peste Van Morrison. Deci da, Bon R. SCOTT singing.

Mdea

2011-01-07T07:19:00.000-08:00

Yeah, Lonely is the word
Got to be the saddest song I ever heard

Yeah, Lonely is the name
Maybe life's a losing game

Daca un nen moare la 20 sau la 33 de ani, parca ramane amarul a ceea ce ar fi putut sa guste din viata. Bon SCOTT arata la 33 ca si cum ar fi avut macar 45 de ani. Oricum, probabil ca in aia 33 ai lui o trait cat nu-s in stare omi normali sa triasca intr-o viata intreaga, si nici macar nu i se falfaia.
Daca un nen moare la 67 de ani, iti zici ca macar le-o gustat pe toate. Got to be the saddest song I ever heard.

Megamuerte

2011-01-02T02:49:00.000-08:00

Krossfire spune ceva de genul ca-i place mai mult felul in care-si manifesta frustrarile Dave Mustaine, decat felul in care reuseste sa faca muzica James Hetfield&Co. Mie mi se pare ca felul in care reuseste sa cante Dave (nu vocea il scoate in fata, ci acel angry ton), ii criminal de bun si-mi place de sute de ori mai mult decat ce reuseste James. Daca cineva o reusit sa ofere omilor un mod de a se elibera de partile intunecate, acela ii Dave Mustaine. Nu cred ca-i posibi sa ai un strop de furie in tine si sa nu-ti placa "Peace Sells", la fel cum nu cred ca-i omeneste sa nu placa cuiva (mai ales solo-ul) "Countdown to Extinction". Omii de la Megadeth sunt printre putinii care or reusit sa scoata albume foarte bune, cap-coada (mai ales anii '86-'97). Dave o reusit sa zugraveasca frumos pana si moartea.

A Tout Le Monde
...
So as you read this know my friends
I'd love to stay with you all
smile when you think of me
My body's gone that's all

La "Foreclosure of a Dream" nu vreau sa stiu ce o circulat prin venele lui de o fost in stare sa scoata asa ceva. "Skin 'O My Teeth" si "This Was My Life" sunt de vis, zic ca intra la categoria 'Oricat ai asculta, nu te mai saturi'.
Cryptic Writings imi pare ca o fost cevam mai siropos si mai usurel, cu un Dave ceva mai molcom, da' numa' piese una si una, cum am mai spus, cap-coada, de la "A Secret Place", prin "Trust", "Almost Honest", "I'll Get Even" pana la dulcegaria de "She Wolf", macar solo-ul ii foarte fain (chiar daca bate putin catre Maiden, mai ales spre sfarsit).
In incheiere, nu pot sa adaug decat ca-s fuoarte, fuoarte curios sa vad ce scot omii, daca tot s-o intors David "Dave" Ellefson.

Promises

2011-01-01T04:10:00.000-08:00

Multi omi isi fac planuri si/sau promisiuni pentru noul an. Oricat de bine ar suna (piesa, nu promisiunile, he he), nu ma tenteaza deloc. Mi se cam falfaie dinspre ce inseamna anul trecut si anul care vine. Io nu simt ca s-o incheiat ceva si ca incepe altceva nou. Pentru mine este continuitate, alturi de jumatatea mai buna si piticoti. Poate ca singura promisiune pe care mi-am facut-o, ii aceea de a incerca sa le fiu alaturi cu tot ce pot si sa le transmit atat cat pot din ceea ce am primit de la bunicul meu. In rest, nu-mi fac nici planuri, nici promisiuni. Oi fi io difect.

I remember You

2010-12-22T23:15:00.000-08:00

Omii de la Skid Row or fost dementiali cu "I remember You", Sebastian Bach le spunea a naibi de bine, la vremea aia.
Cand iti pierzi cel mai bun prieten si mai vine peste, asa ceva, cum naiba sa mai spui ce simti ?
RIP

Gigi durul

2010-12-22T00:47:00.000-08:00

Din cand in cand imi mai vine si mie sa fac pe durul, prin ograda-mi. Astazi am incercat sa fiu mai aspru (din vorbe, cum altfel) cu jumatatea mai buna. M-o tinut treaba asta pret de 10~15 secunde (maxim am spus!), dupa care m-am apucat sa rad, intr-un hal de nu pot povesti. Daca mai trece cineva p'acilea, sarbatori faine sa aveti, io-s plecat la Bistrita. O vreme nu o sa am acces la net.
PS. mi se intampla numai mie sa fiu mai siropos (genul asta - daca cineva imi spune ca nu-i foarte melodioasa piesa asta, il halesc), ori ii vremea de vina ?